2,513 matches
-
metal Îl tăiase prin postav. Eisen Își săltă arma Înapoi peste umăr, gata să o trântească peste craniul omului. Sammler Îl apucă de mână și Îl răsuci. —O să-l omori. Vrei să Îi faci creierii terci? Tu ai spus, tată socrule! Se certau În rusește În fața mulțimii. — Ai spus că trebuie să fac ceva. Ai spus că trebuie să pleci. Trebuie să fac ceva. Așa că am făcut. — Nu ți-am zis să Îl lovești cu nenorocitele astea de fiare. Nu ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să facem un vaccin împotriva cutărei sau cutărei boli a copilăriei. Doar că asta nu doare. Așa că hai să scăpăm cât mai repede. A fost stabilită o zi din aprilie. Eu am fost împotriva zilei de 20, dar viitorul meu socru a găsit că ziua aceasta, oricâte conotații negative ar avea pentru un german pentru el, ca elvețian, nu avea nici un fel de semnificație politică, iar pe deasupra, după cum auzise el de la fiică, eu supraviețuisem zilei de 20 aprilie 1945 -, ușor rănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pripă, abia dacă mai poate fi pus într-o ordine cronologică, mai ales că undeva, departe de tot, pentru mama timpul care-i mai rămăsese a trecut altfel, în dureri. Nu mai sunt sigur dacă biblioteca atât de bogată a socrilor mei a devenit mai importantă în ochii mei decât căsătoria stabilită în dreptul peretelui de cărți în ultimele săptămâni petrecute la Lenzburg sau abia în anul care a urmat. În orice caz, am devenit prizonierul lecturii. Mai întâi al Micii istorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pahar pe care-l băuse. Dar indiferent cine m-a plasat pe șina fără sfârșit a povestitului - la început, profesorul Littschwager a fost acela care l-a vaccinat pe elevul său cu Simplicissimus al lui Grimmelshausen -, dulapul de cărți al socrilor mei a fost zestrea Annei; însurându-mă cu ea, am devenit și bogat, pe deasupra. Și mai e ceva ce mi-a adus Bäumliacker, cum se numea casa cu grădină din Lenzburg, ca valoare adăugată: pe cele două surori ale Annei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de multe ori: „Ce se alege de mine acum? Eu ce mă fac acum?“ Spre sfârșitul lui aprilie, imediat după nunta pentru care sosise la Lenzburg, a venit cu Anna și cu mine la casa de vacanță din Tessin a socrilor mei, unde a încercat să-și aline suferința cu cantități uriașe de ciocolată, indiferent dacă era cu lapte sau amăruie, dar fără să știe ce altceva să facă decât, oricât ar fi fost vremea de frumoasă, să plângă. Tânguirea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în care erau ironizate deprinderile mele de modă veche în ale scrisuluimi-au dăruit un pachețel plin de panglici noi-nouțe, ca să fiu aprovizionat pe viitor... Dar întâia mea Olivetti, acel dar de nuntă pe care i-l datorez lui Margot, sora socrului meu, și lui Urs, soțul ei, și pe care actualmente o păzește cel mai tânăr fiu al meu, Bruno, ca și când ar fi o bucată din mine, a avut ceva special: pe ea am bătut acele poezii care aveau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu lase în părăsire pe biata fată nevinovată. Un discurs tîmpit! De unde putea ști, săracul! Spunea cu bună-credință o poveste, pe care i-o debitase Scampolo. . . Drăgănescu, convins de spusele ei, nu știa cum să procedeze ca să nu ofenseze pe socri, de aceea a cerut Elenei ca o favoare personală să facă cele necesare pentru restabilirea drepturilor naturale ale surorei ei. .. Foarte "naturale", ce e drept! Vezi, de aci situația! . . . Fără ceartă, de altfel, amândoi fiind sobri în parte, și mai
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ea: „Ai să mă iubești la fel și după nuntă?întreabă ea. Sigur, iubito, numai să nu se opună soțul tău.” Discuții între amice: „Victor a spus că pentru mine ar face orice nebunie. Chiar și de a te cere?” Socrul și ginerele: „Bine și dacă nu o să vă înțelegeți?îl întreabă socrul pe ginere. Tată socrule, sunt băiat cinstit. Eu am luat-o, eu ți-o aduc înapoi.” Toți râd cu lacrimi. Ce copii frumoși și veseli sunteți! Ne-ați
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Sigur, iubito, numai să nu se opună soțul tău.” Discuții între amice: „Victor a spus că pentru mine ar face orice nebunie. Chiar și de a te cere?” Socrul și ginerele: „Bine și dacă nu o să vă înțelegeți?îl întreabă socrul pe ginere. Tată socrule, sunt băiat cinstit. Eu am luat-o, eu ți-o aduc înapoi.” Toți râd cu lacrimi. Ce copii frumoși și veseli sunteți! Ne-ați făcut călătoria plăcută, spune doamna în vârstă care stătea pe locul de lângă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
nu se opună soțul tău.” Discuții între amice: „Victor a spus că pentru mine ar face orice nebunie. Chiar și de a te cere?” Socrul și ginerele: „Bine și dacă nu o să vă înțelegeți?îl întreabă socrul pe ginere. Tată socrule, sunt băiat cinstit. Eu am luat-o, eu ți-o aduc înapoi.” Toți râd cu lacrimi. Ce copii frumoși și veseli sunteți! Ne-ați făcut călătoria plăcută, spune doamna în vârstă care stătea pe locul de lângă ușă. — Mulțumim de compliment
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
să te caut, ca să nu mă gândesc la ea, că mă durea sufletul — Nașă, nașule, ce doriți să mai serviți ca să v-aduc, îi întreabă Cezar. — Niște prăjituri și niște cafele. Pentru mine un vin, cere Virgil. Pentru dumneata, tată socrule? — O sticlă cu bere și niște cozonac. — Scumpo, tu ce vrei? O cafea, dorește Teofana. Cezar revine după un timp și-i servește pe toți cu ce și-au dorit neuitându-se nici pe el. — Să-ți trăiască ginerele Vasile
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
cu vești mai puțin bune n-a lipsit veselia de la nuntă. Urări, voie bună, jocuri după jocuri, dansuri după dansuri i-a antrenat pe toți nuntașii. Cei mai antrenați au fost bineînțeles mirii, Alexandru cu Lucia, Izaura cu Patrik și socrii mici. Cezar, pupăcios de felul său, nu voia să se dea în spectacol ditamai profesorul. Dar când o prindea pe Teofana singură, fără asistență în jur n-o ierta.Așa s-a întâmplat când Teofana a intrat într-o cameră
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mirelui. Părinții băiatului aduceau părinților fetei o ploscă învelită într-un șal roșu, de care erau legați bani de aur, ceea ce semnifica încredere și înțelegere reciprocă. După îndelungi discuții, dacă tatăl fetei accepta să bea din plosca oferită de viitorii socri, din acel moment, fata se considera tomnime . Înțelegerea se întărea prin solaxadimos. Prețul miresei, suma de bani plătită familiei fetei în bani de aur de către familia mirelui, reprezenta confirmarea valorii fetei. Ambele familii se angajau să contribuie financiar la nuntă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
alege. Cei care le hotărau soarta erau băieții, uneori și părinții. Părinții băiatului sprijineau, cu toate puterile, dorința odraslei lor, punând uneori mulți galbeni la bătaie pentru împlinirea datinii. Galbenii de aur strălucitor, încercați între dinții albi de sidef ai socrului mic, intrau în chimirul acestuia, fiind bucuros că avusese norocul să-și negocieze fata neprihănită la prețul cerut. Într-o seară, când focul întocmit în fața cortului dădea semne că, o dată cu topirea flăcărilor, își sfârșea poveștile, întreaga familie fiind adunată ciucure
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Marte. La petrecerea onomasticei sale, Ion Ion a povestit ce a putut să vadă, să audă și să trăiască în acea zi. Cum își epuizase vinul și țuica la Crăciun și Anul Nou, s-a hotărât să se reaprovizioneze de la socrii lui cu o damigeană de vin, cu vreo butelcă de țuică de prune, fiindcă aceștia au vie și o duzină de pruni în grădină, de unde au materie primă pentru această delicioasă băutură. Știa că la sărbătoarea onomasticei sale, ca de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
voie bună și bună dispoziție. În toiul petrecerii, sărbătoritul a început să povestească celor prezenți o întâmplare la care a fost martor, fără să vrea cu vreo trei zile în urmă, mai precis pe 4 ianuarie. Ca să ajungă în satul socrilor a trecut ca de fiecare dată și prin localitatea Hulubărești, un sat de oameni gospodari. În mijlocul satului, unde se află primăria, poliția, școala și micile buticuri și bar, pe șosea, în fața gospodăriei unui om, în curte, lume multă adunată pentru
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
automobilistic. O femeie în vârstă i se adresă lui Ilie să plece după părintele bătrân, să-l aducă a doua zi ca să-i facă creștinește slujba răposatului. M-am urcat și eu în mașină și mi-am continuat drumul la socri. Ajuns la ei le-am povestit întâmplarea. Mi-am umplut portbagajul și cum ninsoarea începea să se întețească am plecat imediat trecând din nou prin satul Hulubărești. În fața casei mortului se mai aflau mulți oameni care mai comentau. Am oprit
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
și răposatul Vasile Cumpătaru? Da, numai că noi suntem creștini, iar ceilalți păgâni. Și păgânii au Raiul lor ca și Iadul lor ca și noi în eternitatea credinței în care ne naștem. Cu prima ocazie când mă voi duce la socri, voi opri în Hulubărești să aflu cum s-a terminat gâlceava, dacă preotul Apopei s-a mai dus cu ajunul Bobotezei prin sat, cum e datina sau dacă a mai fost să țină slujbă de Sfântul Ion. Dar văd că
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
astfel am devenit ginerele lui și soțul frumoasei Helen. Eu, Ionuț Ciobanu, devenisem John Shaban în engleză. Soția mi-a dăruit doi copii, un băiat și o fată, Mark și Mary. Toate și totul decurgeau normal. Eram fericit și fericiți. Socrul m-a luat asociat la averea sa. Se propria de 70 de ani și avea probleme de sănătate. Eu conduceam întreaga avere pe care o avea și controlam totul. Mergeam de la o fermă la alta. Interveneam rapid unde se ivea
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
să spun cu mâna pe inimă că nu aveam a mă plânge de nimic. Afacerile cu oi de carne și de lână mergeau foarte bine. Cei doi copii creșteau frumos, o soție care mă iubea și o iubeam și un socru, un tată, cum nici nu credeam că voi găsi în viața mea. Am spus marea tragedie. În Australia, când nu te îneacă apele, te pârjolește focul. Eram plecat la o fermă cam la 200 de kilometri pentru a rezolva o
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Acesta a luat foc instantaneu, deoarece etajul era construit din lemn. Îngrijitorii care aveau locuință separată de conac au încercat să stingă focul, întrucât în zonă nu ploua. Luați prin somn, soția și copiii care dormeau la parter, iar tata socru într-o cameră la etaj s-au trezit în focul iadului de unde nu s-au putut salva. Au ars de vii. Am fost anunțat telefonic de administratorul șef al fermei că s-a produs un incendiu provocat de un trăsnet
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
s-a produs un incendiu provocat de un trăsnet care a lovit locuința. M-am urcat în mașină și cu toată viteza am pornit în toiul nopții spre ai mei. Nu mă gândeam decât la soție, la copii și la socru. Deși era furtună în zonă, acolo nu picurase un strop de ploaie, doar descărcări electrice și atât. Au fost chemați pompierii din cel mai apropiat orășel, dar când au ajuns, cu toată dotarea lor tehnică, n-au putut stinge incendiul
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ajuns, cu toată dotarea lor tehnică, n-au putut stinge incendiul. Când am ajuns, pompierii tot mai lucrau la stingerea focului. Intrând în curtea conacului, am întrebat pe primul om ieșit în cale unde-mi sunt soția, copiii și tatăl socru. Acesta, în loc de răspuns, s-a pus pe plâns în fața mea. Atunci am simțit că pământul s-a prăbușit sub mine, că cerul învolburat cobora spre mine cu sunete de orgă din marile catedrale ale lumii. Am căzut în genunchi în
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
în genunchi în apropierea jarului și scrumului și în hohote de plâns am strigat cât am putut de tare: De ce, doamne Dumnezeule, m-ai lovit așa? Ce rău ți-am făcut? Ce rău ți-au făcut copiii, soția și tatăl socru? În loc de răspuns, Dumnezeu dezlănțuia și mai tare artileria de foc asupra ținutului. Când mânia cerului s-a potolit, au fost scoase din conacul ars trupurile carbonizate ale celor mai dragi ființe mie. Și atunci m-am mâniat și mai tare
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
sar de după tejghea și, tăindu-mi mâinile cu cioburile, să strig cât mă ține gura: „E ziua deșteptării, înainte/ La luptă Legiunea ne-a chemat/ Să apăram cu piepturile noastre/ Pământul ce de mici ne-a legănat”. Așa a făcut socru-miu, fie iertat, înainte să-l ducă. Tata lu’ socru-miu a avut și el un fel de MaxiBar, se chema „La Răscrucea”, la Vaslui, și Zelea Codreanu a trecut într-o noapte pe-acolo, s-a ascuns în pivniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]