2,499 matches
-
tot cu briceagul, să pun sare, să torn gaz lampant pe el dup-aia și s-arunc bricheta aprinsă? Ar fi... Să-l îngrop de viu, lăsându-i numai un căpețel de lumânare și-o oglindă? Nu, înapoi. Să-l spânzur e prea ușor, dă o dată din picioare, hâc, și gata. Parcă până la urmă, lipsit de imaginație cum sunt, l-am ținut cu capul între algele din acvariu, lipit de istalația de purificare a apei, apăsat, așa! Hai, înc-oleacă, ultima, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
popa și tăblița de la intrare, s-o planteze acolo unde ajung. Doi țânci au descoperit o bombă în curte. Unu’ s-a măturat cu totul, altul a rămas chior când o bătea cu lopata. Altul, de nouă ani, s-a spânzurat în magazie pentru că nu i-au dat voie să vorbească la telefon cu maică-sa, plecată la muncă. Un profesor de engleză s-a legat cu lanțuri de brațul unei macarale și-a stat acolo până a venit televiziunea. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
am văzut cum au bătut cuiele în sicriu, avea un ciocan mare, am aruncat și eu cu țărnă când l-au coborât pe frânghii în groapă. Și bunica mi-a zis să nu spun la nimenea că l-am găsit spânzurat în magazie, că nu mai vrea popa să-l îngroape și nu-i mai face slujbă și-i păcat, se poate face strigoi din asta și vine și ne mănâncă tot din frigider. Și i-a dat niște bani la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și-un blestem, să nu poată nimeni să le găsească. Pe urmă, câteva țigănci au descântat, au turnat și-au început să li se arate semne, să joace flăcărui albastre... Nu așa a înnebunit al lui Dobre și s-a spânzurat de stâlpul de înaltă tensiune, de era și cu limba ieșită de-un cot și pe jumate ars săracu’? Dându-și probabil seama că nu pricep nimic, s-a oprit să-și aprindă o țigară. - Domn’ profesor, au găsit ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
M-a apărat faptul că sinuciderea mi se părea vulgară. Asta datorită unei împrejurări mai vechi. Un vecin, un ins destul de rudimentar care căzuse în patima beției, a plecat într-o dimineață de-acasă și mai târziu a fost descoperit spânzurat de o creangă a unui copac din parc. Când l-am văzut, mi s-a făcut rău. Avea obrazul învinețit și buzele năpădite de muște. Am plecat de-acolo scuturîndu-mă de silă și contrariat. Până atunci crezusem că sinuciderea este
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
după ce pierduseră toate bătăliile, aveau tăria să încheie cu o victorie care nu le mai servea la nimic, o victorie asupra fricii de moarte. Ei pătrundeau liberi în metafizică după ce fuseseră umiliți de viață. Dar, cunoscîndu-l pe insul care se spânzurase, nu puteam asocia metafizica de mutra lui buhăită de băutură, oricâtă imaginație aș fi avut. Povestea asta m-a descumpănit. Datorită ei, ideea de sinucidere mi-a devenit, brusc, respingătoare. Nu mai puteam s-o despart de obrazul învinețit și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
buhăită de băutură, oricâtă imaginație aș fi avut. Povestea asta m-a descumpănit. Datorită ei, ideea de sinucidere mi-a devenit, brusc, respingătoare. Nu mai puteam s-o despart de obrazul învinețit și năpădit de muște al insului ce se spânzurase în parc. Ceea ce m-a ajutat, probabil, să nu fac o prostie. Vă asigur că nu exagerez deloc starea în care mă aflam. Într-un ungher al camerei mele era o pânză de păianjen. Într-o seară, am observat că
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
-ți amintești lucruri care n-au existat de fapt, suferind apoi din pricina lor? Dar, atunci, fiara? Cum a apărut în mine fiara? Cine a trezit-o, cine a asmuțit-o împotriva celeilalte părți din mine? Nu, n-am să mă spânzur în sala de așteptare. Chiar dacă dumneavoastră veți declara la sfârșit că nici gara nu există, că ea nu e decât nălucirea unei minți rătăcite. Vă înșelați, domnilor, dați-mi voie să vă spun de acum. Asemenea gări există. E plină
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
imaginar, un spațiu care scapă Regulilor; Poruncilor. SĂ NU FURI: ai făcut din locuitorii Stațiunii niște hoțomani. SĂ NU UCIZI: aproape toată suflarea târgului nu se gândește decât cum să-l strângă de gât pe Magistrat sau cum să-l spânzure pe Castelan. Cum să-l ucidă cu pietre pe Romancier. Cum să-i dea foc Filozofului, cu iepurii lui cu tot. SĂ NU PREACURVEȘTI: măcar în gând, mai toți bărbații Stațiunii s-au culcat cu Caravella. Trei Porunci de căpătâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
iar pe zidul bisericii cineva a scris 666, ca o semnătură. Garnizoana nu a intervenit. Era, de fapt, cu excepția unor santinele, plecată într-un exercițiu. Asediat, Lazaretul și-a deschis porțile; Romancierul a nimerit direct în mâinile mulțimii: a fost spânzurat primul. Efectul eliberării neașteptate. L-au urmat, în ștreang, Doctorul și Magistratul, refugiat într-unul din pavilioanele stabilimentului. Din pături și cearșafuri, a fost încropită momâia Castelanului, ridicată și ea de grumaz, alături de cei trei. Primarul nu a fost găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
întunericului, câteva becuri oarbe abia mai puteau stoarce umbre. Păienjenii se deșirau în voie prin toate ungherele, prea puțină țesătură pentru o asemenea porție de noapte. Puțină și rară, prin ochiul urzelii lumina aluneca șarpe. Visul unui păianjen este să spânzure soarele în firele sale, să îl sugrume și să-i sugă seva ca pe a unei insecte. Soarele stafidit, mumificat, atârna de un tavan plin de igrasie. Urca paingul, cobora pe un fir de mătase, vroia să lege în câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
un pendul de ceas în care Dumnezeu a dat arc în zori... Bătrânul portar atârnă ca o limbă de clopot de bolta cerului, pufoaica mirosea a om liber. Nene Matei, te rog, hai să ieșim din această fotografie înrămată! 46. Spânzurat de tocul ușii, rece, livid, rigid, vânăt, lignificat, o ultimă explozie de sânge în orbite. Altfel ar fi trebuit să se întâmple. Însă paznicul, fost subofițer în garda personala a doctorului Petru Groza, a intuit intențiile dezertorilor. Ceașca de ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tipare. Tabloul, frumos înrămat, întregește definitiv memoria. Pe sobă, în casa bunicilor, iarna, păsări multicolore ciripesc în cor despre o poveste scrisă în cer: Ce o să le spun despre mine? Știți, eu am fugit de la balamuc cu un pedofil, am spânzurat paznicul de calorifer, am pășit pe inima șotronului, am poftit-o pe mama, femeia de la pagina 7, am râvnit la darurile altor copii cuminți, m-am ascuns de Dumnezeu între cearșafuri, am supt țâță străină în icoană, am... Ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
supt țâță străină în icoană, am... Ce să le spun despre mine? Știți, eu mă căiesc pentru toate nefăcutele mele, mă pocăiesc pentru ispitirea că sunt, mă umilesc pentru neștiința că merit, mă urăsc... Sigur, voi fi tras de limbă, spânzurat de limbă, până când toate cuvintele se vor desprinde pietre de pe cerul gurii. Eu știu să tac. Nebunul veritabil se ascunde sub pleoape ca după un capac de sicriu și moare în cuvânt precum viermele într-un cocoloș de mătase. Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe jumătate fumată, între degete. Mirosea a piele arsă până în gara Nicolina. (Despre Matei, psihopatul de la Socola, un medic a scris o carte, apoi și-a violat copiii, apoi i-a ștrangulat, i-a aruncat în fântână, apoi s-a spânzurat de ciutură ca o pecetluire a izvoarelor.) Pendulul s-a oprit la miezul nopții, ultima metanie cu fruntea în cer, genunchii deschideau mormânt sub tocul ușii. Paznicul, o umbră ursuză cu ochelari, a răspuns la salut printr-o bălăngănire necontrolată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Tihuța, mereu aici se răstoarnă căruța cu nenorociți. Aflu eu în ce biserică ai fluierat, derbedeule! Auzi, bă? Aflu! Tataia îți este nânașu, ai înțeles? Părinte Visarioane, ia-l de aici, spovedește-l cum știi mai bine, sparge-i rozeta, spânzură-l de limbă, rupe-i coastele, vreau să știu și ce lapte a supt de la mă-sa, iar până mă dumeresc ce hram poartă, îi dau canon să rânească în porcărie toată ziua. 48. Starețul, fost maior de securitate al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să evadeze, eu i-am spus să-i bage hârtie igienică în gură și să-i pună căluș, să-l lege de calorifer, să stingă lumina, să-i ia cheile, banii, haina, ghetele. Portarul s-a împotrivit, nenea l-a spânzurat de tocul ușii, eu am insistat să evadăm. Peste șotronul Geniei plin de rouă, alt șotron vinețiu, cu ochii ieșiți din orbite, cu buzele galbene de nicotină, cu mâinile noduroase și pline de negi, cu țigara arsă pe jumătate între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lumii în vreme de potop. Închină-te, părinte, și bucură-te! Nici această ipostază nu o exersa pentru prima dată, a făcut teatru, a studiat mimica, drama, baletul, a repetat pe scenă, dar mai ales printre oameni. Izmir s-a spânzurat sub podul Bosforului de dragul ei. I-a oferit dar de nuntă, în Istanbul, 9 consignații; le-a vândut pe toate fraților Samir (niște corcituri, jumătate turci, jumătate greci), apoi și-a luat tălpășița. Anatol, șoferul de tir care-i aducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Enro se aplecă și ridică brațul de parcă ar fi vrut să-l pălmuiască. O clipă rămase așa, întins, cu buzele strânse, cu ochii ficși. Apoi, încet se înmuie și se puse la loc în fotoliu. Zâmbi ușor și spuse: - Haideți, spânzurați-l. Gosseyn spuse: - Îmi pare că sunteți concentrat prea mult asupra aspectului ofensiv al războiului și ați neglijat anumite aspecte tot atât de esențiale. Enro, sufocat, dădu din cap. - Și toate astea, zise el uluit, de la un băiat care și-a petrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
face bine să mergem să aruncăm o privire, nu crezi, Arthur? Că altfel Herr Gunther o să creadă că am inventat noi asta. E dificil să-ți formezi o altă impresie decât aceea de grotesc despre un om care a fost spânzurat. Limba, umflată și ieșită în afară ca o a treia buză, ochii la fel de proeminenți ca ai unui câine de curse - aceste lucruri tind să-ți bântuie nițel gândurile. Așa că, pe lângă sentimentul de convingere că în nici un caz nu avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
într-adevăr, el e cel care l-a ucis pe partenerul dumitale, Herr Gunther. A venit înapoi aici, s-a schimbat de haine, după care a avut timp să mediteze la ce făcuse, iar remușcarea l-a împins să se spânzure. — Așa s-ar părea, am spus, destul de convins. Dar dacă nu vă supărați, domnule general Heydrich, aș vrea să mă mai uit un pic pe aici. De unul singur. Doar așa, ca să-mi satisfac curiozitatea în legătură cu unul sau două lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
îmi putea spune dacă asta era ceea ce se întâmplase cu adevărat. Ceva din circumstanțele morții sale, ceva ce încă nu puteam indica, îmi ridica întrebări. Nu mai puțin curios era faptul că alesese să-și schimbe cămașa înainte de a se spânzura. M-am cățărat peste balustradă pe un mic parapet făcut de peretele casei scării și m-am lăsat în genunchi. Aplecându-mă înainte, am putut să văd bine punctul de suspensie din partea din spate a urechii drepte a lui Hering
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de strângere a ligamentului este întotdeauna mai ridicat și vertical în cazul unei spânzurări decât în cazul unei strangulări. Numai că exista și o a doua urmă, orizontală, chiar sub buclă, care părea să-mi confirme îndoielile. Înainte de a se spânzura singur, Klaus Hering fusese omorât prin strangulare. Am verificat dacă gulerul de la cămașa lui Hering era de aceeași mărime cu cel de la cămașa pătată de sânge pe care o examinasem mai devreme. Era. După aceea, am trecut înapoi peste balustradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
e bună, râse Helmut și începu să-și curețe monoclul. În timp ce făcea asta, o șuviță lungă și foarte căruntă din părul lui șaten, lins, se desprinse dintr-o meșă foarte prost ascunsă, ca o cuvertură care alunecă de pe pat, și spânzură ridicol pe lângă una dintre urechile lui de un roșu transparent. Căutăm un bărbat căruia îi place să mutileze fete tinere, i-am zis. Ai ceva ce ar putea să hrănească genul ăsta de pervers? Helmut zâmbi și își scutură capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
îl folosesc la serviciu. Lucrez la Rochling, firma care transportă mobilă. — Da, am verificat. Da’ de ce să iei acasă cu tine o bucată cu funie? De ce să n-o lași pur și simplu în furgonetă? — Aveam de gând să mă spânzur. Ce te-a făcut să te răzgândești? — M-am gândit la asta o vreme, iar apoi lucrurile nu mi s-au mai părut atât de rele. Asta a fost înainte să vă cunosc pe dumneavoastră. — Și ce e cu cârpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]