2,458 matches
-
ani și el tot nu considera că are condițiile necesare. Au venit apoi peste el și soția sa, ani de boală și de suferință la care nu se așteptau. La sfârșit, prietenul meu Puiu, s a sinucis, a fost găsit spânzurat pe una din aleile de la poalele Tâmpei în Brașov, având în buzunar un bilet de rămas bun adresat fratelui său care era ofițer de poliție. Pe de altă parte, îmi amintesc de un cântec popular vesel care spunea cam așa
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
decorul sărbătoresc era căzut la pământ, în imagine rămânea doar o mlaștină nesfârșită, cenușie dacă nu era acoperită de zăpadă, cu aspect demoralizator, neprietenos și sălbatic. Prietenul meu Mircea Stăncescu spunea că dacă trece luna februarie și el nu se spânzură, înseamnă că mai trăiește un an. Și acolo însă, ai noștrii buni români se mâncau între ei. Într-un birou eram trei ingineri și unul dintre ei trebuia să fie șef peste ceilalți doi și să stea în birou în
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
ca și în Principate, revoluționarii greci îi masacraseră pe civilii otomani. Drept replică, autoritățile otomane au declanșat o campanie masivă de represalii. În privința lumii ortodoxe, cea mai groaznică atrocitate a fost comisă atunci cînd un grup de ieniceri i-au spînzurat pe patriarhul Constantinopolului și pe cîțiva episcopi în ajunul Paștilor. Un atac atît de direct la adresa populației ortodoxe și a liderului ei religios nu putea fi ignorat de Rusia, în aceeași măsură în care Poarta nu putea permite uciderea la
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Iată conținutul uneia dintre relatările referitoare la metodele de recrutare pentru revolta sîrbilor: "Era ceva obișnuit pentru convingerea celor care ezitau să se alăture rebeliunii ca vecinii mai deciși ai acestora să le dea foc la case, iar Karagheorghe îi spînzura pe turci de pragul propriilor lor case."15 În acest caz, rebelii îl pîrau autorităților pe stăpînul gospodăriei, acesta fiind apoi forțat să se refugieze în zonele de deal și să se alăture insurgenților. Pe durata revoltei, participanții produceau adeseori
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
a fost prins, ca să demonstreze că nu era un infractor de rînd, el a dezvăluit planul revoltei. Deținînd aceste informații, autorităților otomane le-a fost foarte ușor să pună mîna pe cei implicați în conspirație. Levski și Obști au fost spînzurați. Eșecul acestei tentative i-a determinat pe Karavelov și pe alți cîțiva să iasă din comitet. Ei considerau că un ajutor din afară, oricare ar fi fost acesta, chiar dacă doar din partea altor state balcanice, era indispensabil în vederea reușitei. În ciuda sentimentului
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Argeș la colegiul al treilea, și cu Ion Niculescu, „fiul colibei“, cum se intitula. Era apoi nepot de iobagi revoltați, cum fu străbunicul, Pietraru, volintir de-ai lui Tudor Vladimirescu, de care ticăloșii de panduri s-au lepădat fiindcă-i spânzura pentru furti șaguri, dându-l cu mâinile legate ucigașilor săi și luând-o apoi la sănă toasa prin coclaurile Vâlsanului, la Mălureni, la Brediceni și la Stroești, unde le-am găsit vetrele prin porumbiștele de azi de sub râpa Dadelor și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu eseurile lui puerile asupra lui Eminescu sau de psihologia elementară aplicată faptelor diverse din Universul. I-am cerut iertare, după mai mulți ani, sărmanului N. Zaharia când l-am văzut purtând urmele Încă vineții ale ștreangului cu care se spânzurase de cârligul lămpii și stând acuma În capela de la Bellu, În acea zi mohorâtă de februarie 1924, cu sicriul lui alăturea de cel al Corinei Irineu, altă colaboratoare a noastră de la Ideea Europeană, cu biata inima ei sfârtecată de un
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de asfalt: oare mi s-a părut că și vacile se închinau sau era de la arșița din curtea bisericii?“. Funduri profund promoționale Am primit un mesaj telefonic ce m-a pus imediat la treabă. Port celularul undeva în preajma rinichiului stâng, spânzurat de o curea. Apelurile și mesajele, deși nu e dovedit științific, îmi trec întâi prin rinichi. Am știut că e un apel erotic. Rinichiul mi s-a sensibilizat întocmai ca unei secretare bătrâne care simte de la primul țârâit ce fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a propus să vopsească tot pietrișul de pe aleea parcului municipal în albastru, iar evenimentul să se cheme Sărbătoarea Culorilor. Stropirea o făceau într-o singură zi pompierii colonelului Iordache, vopseaua o furniza la preț promoțional firma angrosistului Postolache, baloanele de spânzurat în copaci și de dat la copii le primeau gratis de la investitorul grec Ițic Antonachis, ba chiar și gata umflate, fiindcă fabrica de baloane tocmai inaugurată în halele fostului combinat siderurgic obținea aerul la un preț extrem de convenabil de la una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Macaraua deasupra patului În fiecare seară, după ce plecau muncitorii și pe șantier rămânea numai paznicul, domnul Popescu dădea un ocol macaralei, ca să vadă unde ar fi putut să cadă contragreutatea. Domnul Popescu putea să doarmă liniștit. Contragreutatea de beton care spânzura la capătul scurt al brațului ar fi căzut și-n noaptea aceea, ca aproape în fiecare noapte, tot peste casa lui Ionescu. Băieții de pe macara primeau de la domnul Popescu zilnic două sticle de bere fiecare dacă suceau la sfârșitul zilei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
praf în care, mai ales noaptea, crabii aleargă de colo-colo cu lupi în gură. Pe Strada Cocoșilor, casele sunt toate de chirpici. Cine s-a născut în ele și știe că tot aici o să moară simte uneori nevoia să se spânzure preventiv. Dar n-are de ce să se atârne și, în plus, atinge călcâiele pardoseala de lut, care ține răcoare vara și cald iarna. Asta, bineînțeles, cât timp ești încă viu. Acum, ultimul strat de asfalt proaspăt a ajuns exact la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
lucreze în trei schimburi, dar nimeni nu sesizează esența momentului, că s-a petrecut un miracol. Casele s-au înălțat peste noapte cu două palme, altele și mai mult. Și acum, deși au asfalt din belșug, oamenii pot măcar să se spânzure cum trebuie. Că doar n-o să mănânce borduri. Ziua în care te decizi să nu mai mănânci seara Mai grea decât ziua când te hotărăști la o treabă oarecare e ziua în care îți propui să te lași de alta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
liniște naturală și atunci profitam să-i fac un pic de învățătură morală zicându-i: „Și până când o să purtați cizme lustruite, galoane și chipiu chipeș, că eu numai cu atâta și asemenea satisfacție nu aș suporta viața și m-aș spânzura de mânerul de la broasca ușii!?”. Iar securistul îmi răspundea: „Nu-mi pun astfel de întrebări”. Ca să mă constrângă la declarații în anchetă, l-au arestat pe tatăl meu, pe mama mea, pe sora mea Elisabeta, pe fratele meu Francisc și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Plutonierul Colibaba, fost comandant de execuție a evreilor în 1941, fiind denunțat de Solomon și Lazăr, cei doi frați evrei, după doi ani de la arestarea Pr. A. Bișoc, a fost arestat și condamnat și el; iar maiorul Pârvu s-a spânzurat într-o pădure din apropiere de Tg. Frumos, asemenea lui Iuda care l-a trădat pe Mântuitorul. Toate aceste date privitoare la arestarea și condamnarea Pr. Anton Bișoc sunt extrase din „Mărturiile inedite” ale domnului Petru Sescu, cuprinse pe 8
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
biserică deoarece cu greu urca treptele de la cor, cu toate că era ajutat. A fost internat și la spitalul din Bacău la secția de cardiologie unde îi mai duceam mâncare de la parohie. Ne spunea că pe pr. Rotaru îl bateau gardienii îngrozitor, spânzurat cu capul în jos, pentru că reacționa mereu la insultele lor; pe pr. Ghiță nu-l băteau că era mai pașnic și bolnav”. I-am făcut prima vizită amândoi la parohie, apoi venea la noi. La mine a fost numai de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Pe-o cruce mare te-au urcat Si de băut atunci ți-au dat Oțet. Si spre necinste-n jur ți-au pus Pe doi tâlhari : Și unul te batjocorea, Iar altul milă îți cerea Smerit. Ai stat trei ceasuri spânzurat În chinuri mari; Și-o mamă-n cer ne-ai dăruit Prin ucenicu-ți mult iubit: Ioan. Când ceasul însă a venit Ai expirat Pământul s-a cutremurat, Văzduhul s-a întunecat Complet. Cu-o lance coasta ți-au străpuns Focar
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
în prevenție Rădulescu Mihai decedase în ziua de 31 octombrie 1959. Nu știu dacă era specificată și cauza decesului, dar bănuiesc că da: prin strangulare. Peste câteva zile, datorită relațiilor lui Ticki în cadrul „Mafiei Albe“, sosiră și vești suplimentare: se spânzurase, cu fâșii rupte dintr-un crac de izmană, de rotița regulatoare a caloriferului din celulă. Bineînțeles, nu avusese la dispoziție cele cinci minute necesare ca să moară sufocat, ci, reperat prin vizetă, fusese transportat în stare de comă la spitalul închisorii
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
își încrețea fruntea și strângea din fălci. Când regele său, când cel al partenerului de joc ajungea să fie făcut șah mat. La înapoiere, în timpul scurtei călătorii cu trenul de seară, cerul avea culoarea abrupt-stridentă, de neasemuit, a crepusculului. Luna spânzura de cer ca o potcoavă ori o caisă, iar pe acoperișuri, giruetele în formă de cocoș defilau în pas alergător în direcția opusă trenului, ca niște figuri de șah. Unele semănau cu regele. În ziua următoare, găinile ce scurmau prin
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
dat expresie plastică proporției luate de lucruri - când fuga buimacă a capului face ca nici un cuvânt să nu-ți mai slujească la nimic, mai zic și azi: aha, îndată apare și regele. Când unul dintre prietenii mei a fost găsit spânzurat la el acasă, mă aflam deja în Germania. Dar acolo de unde trebuise să plec și să-mi las prietenii, regele se înclinase și ucisese din nou. Îl ucisese pe Roland Kirsch, un inginer constructor de 28 de ani care vorbea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
răcnind. Nimeni nu s-a dus într-ajutor. Autopsia a fost refuzată, regele nu admitea să i se uite cineva în cărți. Punctul de vedere oficial e consemnat în certificatul de deces: sinucidere. Rămâne întrebarea: au vrut oare să-l spânzure chiar de la început? S-a apărat și i-au strâns apoi lațul în jurul gâtului? Ori a murit în timp ce-l interogau sau torturau și n-au mai știut ce să facă cu mortul, așa că l-au spânzurat? Cu alte cuvinte: au
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
vrut oare să-l spânzure chiar de la început? S-a apărat și i-au strâns apoi lațul în jurul gâtului? Ori a murit în timp ce-l interogau sau torturau și n-au mai știut ce să facă cu mortul, așa că l-au spânzurat? Cu alte cuvinte: au făcut-o intenționat sau abia după ce lucrurile au luat-o razna, scăpându-le de sub control - din spaimă, dispreț sau poate chiar ca să se distreze? Ucigașii erau angajați ai Securității ori niște infractori tocmiți sau, mai rău
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de Securitate? șocul resimțit în fața morții prietenului meu mi-a readus în amintire ca pe un ecou, poate că din pricina autopsiei refuzate, un caz simetric invers, din copilărie, cel al unui om din satul meu, regele dudelor. Ăla indiscutabil se spânzurase el singur, dar autoritățile au impus autopsierea. Deși bolnav de cancer în fază terminală, nu i se făceau decât injecții cu penicilină, fiindcă doctorul nu dispunea de morfină. N-a mai îndurat violența durerilor și și-a dat întâlnire cu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
lumina de ziuă, coborau pe scară în curte. Fiica mortului a declarat că în urma procesului de învățare, care dura săptămâni în șir, găinile erau foarte deprinse cu el. Așa că nu s-au lăsat tulburate din liniștea lor când s-a spânzurat de o cracă. Nici o bătaie din aripi, nici un cotcodăcit. În acea noapte, din curte nu s-a auzit nimic. Fiica a spus că, spre ora trei dimineața, a vrut să vadă cum se simte tatăl ei. Pe pat se afla
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
un medalion. După o lună aflarăm că tata avusese dreptate. Îl întrebasem cum se omorâse. Se uitase lung la mine - de fapt nu mai era nevoie să-mi spună, fiindcă din momentul în care văzusem colierul înțelesesem că se va spânzura. (...) Panglica era atât de strâns înfășurată pe gât încât mă gândii că dacă aș introduce numai un deget între ea și grumazul bătrânei, s-ar sufoca. Poate că tocmai asta o făcea să stea nefiresc de țeapănă“1. După spânzurarea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
vânătoare. Pentru că trăiam primind mereu amenințări cu moartea și eram nevoiți să considerăm zilele vieții noastre ca fiindu-ne numărate de stat, descopeream în asemenea știri mult umor amar. Prietenul meu, inginerul constructor care peste patru-cinci ani avea să fie spânzurat și care azi figurează în acte ca sinucigaș, a spus despre acel „accident de vânătoare“: „Vânătorul ochește în direcția în care fuge cerbul, dar de data asta cerbul i-a fugit vânătorului pe gură“. Asemenea glume își cereau continuarea, o
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]