3,200 matches
-
cu tine aș vrea să tot petrec cu lună și cu stele... În lumina miilor de făclii nu te zăresc unde oi fi? nici acasă nu te-am găsit... Dar, când să plec, pe-un fir de trandafir, într-un spin, era înfipt un mic bilet: „sunt invitat la petrecerea ielelor; un drum cu dus...” Și mai era ceva... O lacrimă de rouă căzuse pe ultimile cuvinte scrise c-un marker roșu, rămânând nedeslușite... Metamorfoză cu zâmbete Simt cum mi se
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
și puțini sunt cei ce o află. 15. Păziți-vă de proorocii mincinoși. Ei vin la voi îmbrăcați în haine de oi, dar pe dinlăuntru sunt niște lupi răpitori. 16. Îi veți cunoaște după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini, sau smochine din mărăcini? 17. Tot așa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. 18. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. 19. Orice pom care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
stîncoase, unde n-avea pămînt mult: a răsărit îndată, pentru că n-a găsit un pămînt adînc. 6. Dar, cînd a răsărit soarele, s-a pălit; și, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat. 7. O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut, și au înecat-o. 8. O altă parte a căzut în pămînt bun, și a dat roadă: un grăunte a dat o sută, altul șaizeci, și altul treizeci. 9. Cine are urechi de auzit, să audă." 10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
unde n-avea pămînt mult: a răsărit îndată, pentru că n-a găsit un pămînt adînc. 6. Dar, cînd a răsărit soarele, s-a pălit; și, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat. 7. O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut, și au înecat-o. 8. O altă parte a căzut în pămînt bun, și a dat roadă: un grăunte a dat o sută, altul șaizeci, și altul treizeci. 9. Cine are urechi de auzit, să audă." 10. Ucenicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
aude Cuvîntul, și-l primește îndată cu bucurie; 21. dar n-are rădăcină în el, ci ține pînă la o vreme; și, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvîntului, se leapădă îndată de el. 22. Sămînța căzută între spini, este cel ce aude Cuvîntul; dar îngrijorările veacului acestuia și înșelăciunea bogățiilor îneacă acest Cuvînt, și ajunge neroditor. 23. Iar sămînța căzută în pămînt bun, este cel ce aude Cuvîntul și-l înțelege; el aduce roadă; un grăunte dă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
fie răstignit. 27. Ostașii dregătorului au dus pe Isus în pretoriu, și au adunat în jurul Lui toată ceata ostașilor. 28. L-au dezbrăcat de hainele Lui, și L-au îmbrăcat cu o haină stacojie. 29. Au împletit o cunună de spini, pe care I-au pus-o pe cap, și I-au pus o trestie în mîna dreaptă. Apoi îngenuncheau înaintea Lui, își băteau joc de El, și ziceau: "Plecăciune, Împăratul Iudeilor!" 30. Și scuipau asupra Lui, și luau trestia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
Priveliștea îl supăra, deși căuta să nu-și dea pe față nemulțumirea. În dreapta era cimitirul militar, înconjurat cu sârmă ghimpată, cu mormintele așezate ca la paradă, cu crucile albe, proaspete, uniforme. În stânga, la câțiva pași, începea cimitirul satului, îngrădit cu spini, cu cruci rupte, putrezite, rare, fără poartă, ca și cum de multă vreme nici un mort n-ar mai fi intrat acolo și nici n-ar mai vrea să intre nimeni... Satul Zirin, cartierul diviziei de infanterie, se ascundea sub o pânză de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de lumină dispăru, lăsând întunericul mai negru. Răbufniturile de tunuri mai continuară un răstimp și apoi încetară pe rând... Cei doi ofițeri porniră prin bezna deasă, clăpăind cu cizmele în noroi... Satul dormea dus, cu casele pitite după garduri de spini... Într-un târziu, mergând mereu, Klapka zise în șoaptă: ― Ce efect ciudat a avut execuția de azi asupra domnilor! Și doar au fost aduși înadins ca să se întoarcă cu groaza în tranșee și să spună oamenilor că e mai bine
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
prăpădite. ― În sfârșit, am ajuns, murmură Apostol, aprins de emoție, oprind calul și comparând terenul cu harta. Prin apropiere trebuie să fie liniile artileriei... Era pe o spinare de deal, lătăreață, acoperită cu pădure rară ca perii în barba unui spin. Drumul se ramifică de aici ca un evantai. Bologa aruncă mai întîi o privire în urmă. Pârâul nu se mai vedea, iar măgurile și coastele printre care trecuse aveau o înfățișare nouă, necunoscută. " Dacă bateriile sunt aici, atunci infanteria o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ferit de el pentru că n-a îngăduit Martei să grăiască ungurește. Plecă ochii în farfuria goală, ca și cum n-ar mai fi putut îndura privirea mamei sale. Din clipa aceasta însă toate cuvintele ei i se încuibară în inimă ca niște spini și rămaseră acolo, încremenite într-o durere amară. Apoi, când glasul doamnei Bologa tăcu, el șopti atât de domol, parcă i-ar fi fost frică să nu trezească pe cineva: ― Rău îmi pare, mamă, c-am mai venit acasă... Pentru
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mele rostite sau nerostite încă se afla acolo. Fiecare dimineață îmi transforma lacrimile în mărgăritare și fiecare amurg îmi șoptea că m-am născut din zări crepusculare, ca o lacrimă în plus în Univers. Acolo, alergam desculță prin ploaia de spini, prin nisipul fierbinte sau prin otava deasă și de aceea, acolo, în fiecare fir de iarbă stă ascunsă o lacrimă a sufletului meu. Și ori de cậte ori haosul din mine bate la poarta inimii cu tropote de clipă, încerc
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
plăcea nespus de mult la școală. De fapt, cele dintậi jocuri ale copilăriei mele erau legate de școală. Prima mea școală o organizasem în particular, pe corhana Frenței; elevii mei scriau grijulii pe frunze de salcậmi, cu condeie făcute din spini lungi, bine ascuțiți, iar eu le dădeam note cu exigență. Îmi făcusem chiar și un catalog, notam absențele cu grijă, îi ascultam zilnic la abecedar, aritmetică, mai apoi la geografie, istorie și cunoștințe despre mediu. Notarea era cật se poate
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
timpului, ele, amintirile, mă chinuiesc amarnic. Peste pustiul inimii apune mereu soarele amintirii. Un drum... Două drumuri... Și toate sunt atật de departe!... Ce sunt în definitiv drumurile? Sunt viețile noastre, sunt rolfilmurile bucuriilor și necazurilor, sunt trandafirii ai căror spini înțeapă uneori...sunt viața mea și-a ta, și părul tău devine pe zi ce trece mai alb, tot mai alb, și mai alb... În acea dimineață, cu naivitatea unui copil care a uitat că e matur, am întins mậna
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
Eu ți-am zis să nu mai pleci fără tehnică, ea te scoate din impas. Cum ai ieșit de-acolo, din sicriul vertical? Nu e vorba despre lift, Sandule, ce bați câmpii, alta e problema problematică, spinoasă și plină de spini, ca să zic așa, s-a blocat a mea pe scandal Și așa a rămas de vreo trei ore. Am ieșit Și am lăsat-o să se certe singură, n-am mai suportat. Cică de ce am venit beat acasă Și că
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
să sui Ca gândurilor mele aripe să le pui. "Aripe, ca să știe ce e deșertăciunea: Să treacă ale lumii curs mizer și meschin, Ca pasul vieți-mi toate să-l ducă-nțelepciunea, Ca sigur să calc calea vieții cea de spini, Ca tot ce eu voiu face să fie fapte bune, Să n-ascult decât glasu-adevărului senin; Și sarcina vieți-mi să-mi fie cât de grea, Voiu ști s-urmez, părinte, cu râvnă calea ta". {EminescuOpIV 156} II În munți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
De ce să ne deplasăm în cer ? Infernul e doar pe pământ. La nord - americani este vorba despre o febră a muncii, nu despre cult. Economia planificată e ca un ou de bibilică făcut de struț.. Orice coroană are și nevăzuți spini încorporați în ea. Cea mai sigură soluție de decuplare de la mizeriile realității este nebunia. La noi, în trei zile orice miracol se alterează. În exces, subtilitatea aneantizează. Norocul nostru e că miracolul nu poate fi prevăzut. Educă - ți gustul ! Și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Gazetarul rămâne marele, ori măruntul istoric al clipei. Până când vom deveni îngeri, statul și legile vor fi indispensabile. Preludiul revoltei este dezastrul. Elita autentică ar trebui să fie conclavul celor buni, nu aroganța celor puțini. Orice coroană are și nevăzuți spini încorporați în ea. De înlănțuirea cosmică nu scapă nici trupul. Se contopește cu pământul care strălucește ca o stea. Suferințele sunt neplăcute, dar mai adânci decât plăcerile. Împlinirea talentului depinde și de atitudinea inteligenței. De ce să ne mai deplasăm în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
rădăcină; apoi deodată i-am blestemat locuința. 4. Fiii lui n-au noroc, sunt călcați în picioare la poartă și nimeni nu-i scapă! 5. Secerișul lui este mîncat de cei flămînzi, care vin să-l ia chiar și din spini și averile lui sunt înghițite de oameni însetați. 6. Nenorocirea nu răsare din țărînă și suferința nu încolțește din pămînt. 7. Omul se naște ca să sufere, după cum scînteia se naște ca să zboare. 8. Eu aș alerga la Dumnezeu, lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
el ca un domn. 38. Dacă pămîntul meu strigă împotriva mea, și dacă brazdele lui varsă lacrimi; 39. dacă i-am mîncat roada fără s-o fi plătit, și dacă am întristat sufletul vechilor lui stăpîni: 40. atunci să crească spini din el în loc de grîu, și neghină în loc de orz!" Sfîrșitul cuvintelor lui Iov. $32 1. Acești trei oameni au încetat să mai răspundă lui Iov, pentru că el se socotea fără vină. 2. Atunci s-a aprins de mînie Elihu, fiul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
împăratul lui Iuda, a trimis să spună lui Ioas, fiul lui Ioahaz, fiul lui Iehu, împăratul lui Israel: "Vino, să ne vedem față în față!" 18. Și Ioas, împăratul lui Israel, a trimis să spună lui Amația, împăratul lui Iuda: "Spinul din Liban a trimis să spună cedrului din Liban: Dă pe fiică-ta de nevastă fiului meu!" Și fiarele sălbatice din Liban au trecut și au călcat în picioare spinul. 19. Tu te gîndești că ai bătut pe Edomiți, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
Israel, a trimis să spună lui Amația, împăratul lui Iuda: "Spinul din Liban a trimis să spună cedrului din Liban: Dă pe fiică-ta de nevastă fiului meu!" Și fiarele sălbatice din Liban au trecut și au călcat în picioare spinul. 19. Tu te gîndești că ai bătut pe Edomiți, și de aceea ți se înalță inima ca să te mîndrești. Acum stai mai bine acasă. Pentru ce să stîrnești un rău care ți-ar aduce pieirea ta și a lui Iuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
blestem ce-l proferau necesității carnivorelor... ciclică, răzbunătoare vendetă; stavrizi, guvizi și minunatele scrumbii albastre, lufari ambițioși, neîntrecuți la gust, labani argintii egali orientați, chefali prăpăstioși cu zalele curgând ca niște râuri neîntrerupte; la rând urmau barbunii mustăcioși, dragoni cu spini paralizanți, zarganul cu ciocul și spinarea verde, fosforescentă; bogăția mării le arătau cambule, calcani și limbi de mare cu nasturii gustoși și pălămida roz-vineție, rechinii promițători și răpitori cu pielea întunecoasă și aspră; ultima a apărut regina, robustă cu aripile
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de glasul nevestei tale, și ai mîncat din pomul despre care îți poruncisem: "Să nu mănînci deloc din el", blestemat este acum pămîntul din pricina ta. Cu multă trudă să-ți scoți hrana din el în toate zilele vieții tale; 18. spini și pălămidă să-ți dea, și să mănînci iarba de pe cîmp. 19. În sudoarea feței tale să-ți mănînci pîinea, pînă te vei întoarce în pămînt, căci din el ai fost luat; căci țărînă ești, și în țărînă te vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
spătos ca un haiduc, bărbos și mai mereu cu un fes pe cap. Era Călin Angelescu, despre care am știut multă vreme doar câteva lucruri, în principal că scria și el poezie, publicase chiar un volum cu o cunună de spini pe copertă (dacă-mi aduc acum bine aminte). Nu mi-aș fi imaginat că aveam să ajung, printr-o "simple twist of fate", cum ar spune Bob Dylan, să-l cunosc destul de bine în împrejurări pe care, e drept, în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
că în pustietatea acestei țări sunt și oameni, și ierburi, și fântâni, mai rare decât în alte țări, dar că sunt. Neputând dormi decât puțin, se gândea mult. Și, gîndindu-se astfel la toate, i se înfipse în minte ca un spin întrebarea: unde îl ducea Auta? Dar, iată, i se păru că aude deodată pe cineva cântând. De fapt nu o voce de om, ci parcă niște flaute, dar cu alt sunet. I se năzărea oare, ca și oazele ridicate din
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]