5,679 matches
-
prin zăpezi spre cabană. Erau năște tineri, doi băieți și două fete. Avusese dreptate bietul câine de se speriase în halul acela, deoarece cei patru tineri erau îmbrăcați prea pestriț: în costumele lor de schiori, cu bețe și schiuri în spinare, cu fesuri și fulare roșii pe cap și cu rucsacuri uriașe în spate. Cum să nu se sperie bietul câine, dacă el nu mai văzuse așa ceva? M-am pomenit strigat de una dintre fete: - Nene, potolește-ți câinele!... - Marș, Hector
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376538_a_377867]
-
sală cu pereții roșii, în care o aștepta un uriaș cu un ochi în frunte. - Unde mi-e cina? Strigă uriașul. Dacă nu ai să mă hrănești până mâine, am să îți mănânc ție ochii! Bujor simți că îi îngheață spinarea de groază. - Vei primi de îndată cina, răspunse prințesa cu același glas blând cu care îl întâmpinase pe Bujor, tocmai o pregăteam pentru tine. - Ar fi bine să fie așa, bombăni uriașul, altfel știi ce te așteaptă! Din încăperea roșie
BUJOR ŞI PRINŢESA FĂRĂ INIMĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375814_a_377143]
-
și strigătele disperate ale unui băiat. Acele sunete îi înfricoșară, căci vaietele băiatului erau sfâșietoare. Băieții își dădură seama că strigătele nu sunt o glumă, că cineva are mare nevoie de ajutor. Cu mare băgare de seamă, cu ochii după spinările crocodililor pe ape, se apropiară de ostrovul de unde veneau strigătele unui băiat. Chiar vedeau spinarea unui crocodil care umbla prin preajma malului. Deși era întuneric beznă, văzură și ambarcațiunea răsturnată și împotmolită în stufăriș. Se apropiară mai bine să vadă ce
FĂCLII PE NIL (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375997_a_377326]
-
Băieții își dădură seama că strigătele nu sunt o glumă, că cineva are mare nevoie de ajutor. Cu mare băgare de seamă, cu ochii după spinările crocodililor pe ape, se apropiară de ostrovul de unde veneau strigătele unui băiat. Chiar vedeau spinarea unui crocodil care umbla prin preajma malului. Deși era întuneric beznă, văzură și ambarcațiunea răsturnată și împotmolită în stufăriș. Se apropiară mai bine să vadă ce e cu acea ambarcațiune. Se lămuriră imediat - era ambarcațiunea lui Rameses, pe care o știau
FĂCLII PE NIL (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375997_a_377326]
-
să-și câștige pâinea în alt sat din apropiere. După o săptămână de lucru, a primit drept plată pentru munca lui un sac de grâu. S-a bucurat bietul om, căci șapte guri flămânde îl așteptau acasă. Cu sacul în spinare, pentru a nu cheltui nimic cu transportul lui, mergea săracul pe arșița dogoritoare, suflând din greu. Obosit, s-a oprit la marginea drumului, la umbra unui copac. Deodată, a văzut venind prin praful șoselei o trăsură frumoasă trasă de patru
BINECUVÂNTAREA DĂRNICIEI ȘI PAGUBA ZGÂRCENIEI de IONEL CADAR în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376089_a_377418]
-
cu ochii de cerneală? Nu mai e,a dispărut. Toate sunt că la-nceput. Când credeam că dusa-i boală, Apari tu,cu ochi că smoala. Parca-s două găuri negre Din care țâșnesc tenebre, Gura largă,limba șfori, Pe spinare-mi trec fiori. Te lățești,te alungești, Pui năluci ,pe la ferești. Față cu ochii că smoala, Si obrazul cum e coală, Rânjești la mine hidoasa Și în mână ai o coasă, Închid ochii,să nu văd, Si in gândul meu
FATA CU OCHII CA SMOALA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376661_a_377990]
-
de lumina zilei să cobor din patul cu patimi nocturne și să mă apropii de cana cu cafea. Înving, spre mirarea-mi de moment, apetitul pentru gustul amar și merg să mă spăl pe ochi. Fiorul de tranșare a șirei spinării mă amețește ca și cum eram într-un depozit de ambră și mosc și durere fizică nu simt, dar deodată ochii văd mai limpede oglinda veche cât casa. Atmosfera îmbibată cu miresme de vis în plină zi nu mă uimește și mă
CARTEA CU MIROS DE MIR ŞI TĂMÂIE de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376646_a_377975]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > RĂZBOIUL DE PE UMERII MEI Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 1441 din 11 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Sst! Liniște, frate! Ia! Auzi cumva încleștări de spade pe spinarea mea? * A, tu nu te confunzi cu mine, avem fiecare războiul în sine - prin urmare, doar eu aud zăngănitul de arme de pe grumazul meu... * Ascultă, măcar ascultă ce-ți povestesc de pe câmpul de luptă... Aud cum cresc urale, semnal de
RĂZBOIUL DE PE UMERII MEI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376720_a_378049]
-
ce trăiești astăzi, ai șanse mari să afli de la tenorii diverselor scene de mâine, în schimb te lămurești fără greș de prestațiile celor de atunci, toate grosolane, violente, șmechere, temătoare de orice geană de adevăr. Continui să scriu lipit de spinarea slăbănoagă, cocoșată, batjocorită a unui popor abia ieșit din multilateral închisoare comunistă. Unii chiar le place climatul de acolo. E adevărat, de prea puține ori, în acest răstimp am tresărit la vobele spuse de unul sau altul dintre puținii mei
CARTUŞ MAMA NOASTRĂ LA TOŢI, ŢARĂ DE TÂMPIŢI ŞI HOŢI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376728_a_378057]
-
sau nu? --Haoleu, șefu’! îl cunoaștem ca pe...De câte ori n-am fost noi p-aicea... --Băă, voi sunteți surzi? Cum îi zice satului? --N-are importanță, spuse mustăciosul. Este-n drumul nostru, mergi înainte! Lui Mototolea i se scurseră pe șira spinării niște broboane de îndoială. --Băă, unde mă duceți voi? De ce m-am luat eu după niște hăbăuci? Opri mașina. Mustăciosul deschise portiera, se uită în peisajul pâclos un minut și ceva, apoi îi spuse calm lui Mototolea: --Nu te speria
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]
-
bolunzit! .........sunt eu vrednică de a fi nora morarului? -Gherghino!...hai fata tatii cu mine azi la moară, să-mi ții dă saci, că măta are treabă! La moară? Gherghina sări ca arsă: -Imediat, stai să-mi iau cojocelul în spinare!....și se urcă în căruță. Simțea o bucurie...dar nu și-o putea explica. Zâmbea fără voie, și-i....venea să cânte! Ajunseră la moară. Lume, nu prea multă. Puseră repede în moară. Ea ținea sacii, cam greu pentru una
GHERGHINA....O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376799_a_378128]
-
își privește a durere și neputință glezna, pesemne luxată... Grăbesc pasul, atras de imperiul necesității de-a da un prim-ajutor, mai ales că un scâncet subțirel de suferință mă-ndemnase. După imobilizarea piciorului chinuit, sunt medic doar, port în spinare fata - o iubitoare de solitudine și munte - înapoi la Trei Brazi, de unde o încredințez unei Salvări pentru îngrijiri la Predeal. N-o slăbesc din ochi de-atunci, îndrăgostit nebunește de dânsa de la prima vedere... Și-mi răspunde, acceptând în scurtă
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
posibilitatea de a ține porci la vremea aceea, așa că se poate spune că familia noastră a avut... noroc. În comuna noastră mai toți vecinii țineau porci, cei săraci câte unul mai sfrijit, cei înstăriți uneori chiar doi, mai țapeni în spinare. „Băi vere Ioane”, îl tachina bunicul pe unul mai nevoiaș, „de când ne-or băgat pe toți în colectivă, s-aude și din curtea ta groau-groau prin preajma Ignatului, nu numa´ guiț ca mai antârț”. Era o trimitere subtilă la situația de după
LA PORCUL LĂUDAT... de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375279_a_376608]
-
albastre de cicoare ale căror priviri mai curate ca adâncul cerului răsar din loc în loc pe marginea drumurilor înguste, și vântul ușor al dimineții care face ca grâul valuri asemănătoare mării, și ciocârlia care țâșnește din lan și urcă cu spinarea în sus spre cerul boltit și albastru, și întradevăr, pitpalacul tulburător și barza care pășește rar printre răzoare, și floarea galbenă a spicelor de grâu, care nu s-au copt, încă și se revarsă în aer din nimic, și drumurile
GÂNDURI DESPRE MOROMEŢII LA 60 DE ANI DE LA APARIŢIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372615_a_373944]
-
vor lua spre casă Și vor rentrăgi cămine Ștergând pata rușinoasă! Va-ngheța false afaceri Pe butuci ce au pus țara, Lăsând loc de binefaceri Spre a ne slăbi povara. V-a îngheța taxe și dări Ce ne-a cocoșat spinarea, Făcând loc normalei stări Aducând țării salvarea. V-a îngheța haosul tipic Ce a manevrat ieri hatul Și a murdărit atipic Legea, ordinea și statul. Anul nou copil cu minte O schimbare a arvunit, Chiar de sunt numai cuvinte, Noi
ANUL 2015 de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372801_a_374130]
-
poezioare, ca să ne bucure, măcar că eu n-o pot vedea. Și în vreme ce mâinile lui îmi împrăștie răul din încheieturile oaselor, continuă să vorbească așezat și calm, ca un ardelean autentic ce este. Degetele lui pricepute înaintează de-a lungul șirei spinării mele ca într-un dans, cu alunecări meșteșugite și apăsări ondulate, rapid repetate și dintr-odată încetinindu-și înaintarea, în mișcări leneșe. Palmele fac scurte popasuri, pentru ca să reînceapă ușoare pendulări, comunicând nebănuit de subtil cu mușchii și nervii, după un
LUMINIŢA DIN FLOAREA OCHIULUI de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373039_a_374368]
-
cred c-o s-ajungi unde speri!”. Vin de la foc și lumea zice ca ăi din susul prăpădului să ne îngrijim de boarfele noastre, că e puhoi acolo și nu încăpem toți să dăm ajutor, mai rău încurcăm. Eu încarc în spinare tot ce e de trebuință și le car pe deal, în lipsa lui Gheorghe-al meu care e la pădure.. Ar fi bine să faci și tu la fel, te-ajută ăsta micu'... Nu știu ce-a mai răspuns mama, ea
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
23 iulie 2015 Toate Articolele Autorului 17.Dialog cu coasa-n ceafă Dar când a privit în depărtare și a văzut cum strălucea în soare coasa lui Mărășteanu, iar după el, mulțimea agitată, a simțit un fior rece pe șira spinării. Nu și-a închipuit că amărășteanul va îndrăzni să vină la târla lui cu tot satul. A murmurat ca pentru el: și satul a înnebunit? Ăștia care...îmi mănâncă din palmă? Las’ că-i ușui eu! Însă,Tache, chițăia ca
SRL AMARU-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373187_a_374516]
-
pentru cele trei zile cât aveam să stăm în deltă.. A sosit și joi - ziua plecării. Când am văzut cât bagaj aveam de cărat, ne-am apucat amândoi cu mâinile de cap, dar ne-am acceptat povara. Cu rucsacurile în spinare, sculele în huse, aruncate pe umăr și cu alte bagaje în ambele mâini, fuga cu taxiul la gară, să nu scăpăm personalul. Mergeam cu trenul până la Tulcea, dar mai aveam de schimbat unul la Medgidia. Hai, coboară bagajele din tren
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
Cred ar fi fost culmea ghinionului! Gică aștepta la nivelul apei cu minciogul scufundat în apă, iar eu mă luptam din răsputeri să țin peștele spre suprafață și cât mai aproape de mal. Mulinând mereu, a început să i se vadă spinarea și aripioarele spinale mari, arcuindu-se prin apa tulbure. Poate că obosise și el, nu numai eu, trăgând de lansetă. Eram terminat, dar mai mult emoțional... “Dă, Doamne, să-mi țină lanseta și să nu se rupă forfacul!” mă rugam
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
se-nfioară Întrebându-se-ntr-o doară: Dochia, oare ce mai face, Iarăși nu ne lasă-n pace?! După cum se vede-afară, Încă nu e primăvară! În zbor trece un sticlete Îmbufnat că n-are ghete, Ba iar trebui, se pare Și-un cojocel în spinare! Doar pe-o margine de zare Sub a cerului hotare, Cât privirea se-odihnește Plăpumioara se topește! Referință Bibliografică: Peste zări de primăvară / Costică Nechita : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1910, Anul VI, 24 martie 2016. Drepturi de Autor
PESTE ZĂRI DE PRIMĂVARĂ de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373235_a_374564]
-
venea vorba de băiatul surorii sale mai mici, Vergina. Se așeză apoi pe lavița de lângă blidarul cu linguri de lemn și străchini de pământ, trase peste genunchi petecul scămoșat de dimie care acoperea cele câteva scândurele încleiate, se proțăpi cu spinarea în scaunul cu răzmătoare simplă, cu o mână numărând firele împletite ale ciucurilor iar cu cealaltă scoțând tacticos din buzunarul de sus al tunicii luleaua de os, pentru a pregăti o țigară pe cinste și a trage cu nesaț un
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
de unde căzuseră. Zevzecii de camarazi se amuzau copios pe tema noii și vechii înfățișări, dar el era zguduit de imperativul ieșirii din această capcană! Doar gândindu-se numai la lipsa apei și hranei... și îl apucau fiori reci pe șira spinării. Așadar, după minute bune de hărmălaie a celorlalți și de tăcere din parte-i, reluă inițiativa: -Gata, ajunge! Trebuie să ieșim cumva din situația asta! Hai să ne organizăm puțin... Flower-Power chicoti înveselită de forța tiradei Americanului, ceilalți băieți își
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
-și prezinte lucrarea de diplomă, simțea că nu-i în stare să se concentreze, motiv pentru care a cerut președintelui comisiei, permisiunea să fie lăsată mai la urmă. Fața îi era aprinsă și o transpirație rece îi curgea pe șira spinării. Și acum ca de obicei, în amfiteatru erau distinse persoane - soți, soții sau prieteni - venite ca, prin prezență, să-i încurajeze pe cei dragi. După ce a primit încuviințarea de la comisie și sfatul prietenesc să stea pe scaun, ca să se liniștească
de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372132_a_373461]
-
ne suiam în clopotniță și ne agățam de funiile alea lungi și băteam cu o poftă îndrăcită clopotele, acolo deasupra orașului...Așa m-a găsit tata, acolo sus, parcă-l văd, venind în ițarii aceia ai lui cu desaga la spinare, întrebându-mă: “Ce e mă cu voi aici, ...tu-vă anafura mămicilor voastre, v-ați trasformat în îngeri și-ați pus cartea-n cui?” “A murit Stalin, tată!- i-am sărit eu în brațe- poate scăpăm și noi de chiaburie
INGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372153_a_373482]