2,860 matches
-
dată că pot găsi un loc de parcare pe una din străduțele din jurul casei: rue des Tournelles, rue Béarn sau rue des Minimes. Este pentru prima oară, din cele peste o sută de sejururi aici, când percep Parisul în toată splendoarea lui: și eu și el sîntem în vacanță, el mi se poate oferi, eu îl pot percepe, neatârnat de nimic, fără nici o treabă, strângând laolaltă, acum pentru prima dată, ceea ce altădată văzusem pe fragmente, fără distanță, mereu pe un drum
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
faldurile galben-mirositoare pe fundul de lemn ce-ruit, care odihnește acum la doi pași de mine, pe un raft în cămară? Făcea băcanul rău cuiva? Dimpotrivă. Și câtă culoare dădea el vieții! Protestam, protestam cu gândul la diferențele care dădeau omenirii splendoarea în varietate. Astăzi, însă, știu foarte bine că nu se poate vorbi despre "omenire" ca despre o specie unitară, ba chiar asta mi se pare a fi una dintre cele mai mari minciuni pe care umanismul le-a pus în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
oricum, acest lucru: bombănindu-ne și plîngîndu-ne unul de altul, ne-am preferat până la urmă celor cu care, mai mult sau mai puțin, semănam. Uneori îmi spun: cum poate să încapă într-o relație atâta diferență? Dar tocmai asta este splendoarea prieteniei mele cu el: îl pot iubi "așa cum e". Ceea ce înseamnă: diferit de mine. 3 noiembrie Despre pudoarea filozofilor, incapabili să prelucreze în discursul lor iubirea și să-i asigure acesteia "în sistem" un loc pe măsura celui pe care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
împrejurare sau alta. De altfel sosirea mea în București a stat sub semnul lui Bernea. Acasă mă aștepta albumul lui despre Roma, făcut împreună cu Baconsky ― dumnezeiesc de frumos, cotropit de darul lui de a sesiza minunea neaparentă, cărarea nebătută a splendorii (numai de el deschisă), de forța lui de a spulbera clișeul. Așa cum făcea în toate, dezgropând frumusețea ascunsă, proaspătă și uitată: a muzicii, a caselor, a figurilor umane. Apoi, deschizând televizorul, o emisiune întreagă despre el, un film cu vernisaje
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
au întemeiat ca civilizație mediteraneană. Și totuși nu performanța privirii sale, a celei mai autentice și cultivate priviri pe care a produs-o lumea noastră, este cea care creează stranietatea cărții. Enigmatic rămâne faptul că albumul ține și își ridică splendoarea pe o combinație de imagini care la prima vedere frizează paranoia: Bernea se așază, cu imagini din tablourile sau acuarelele sale, alături de panouri de la Villa dei Vetti, de picturi romane sau frânturi de statui din epoca republicană, de mozaicuri paleocreștine
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
deschide opera, dar, deopotrivă, introduce semnul sub care stă Don Juan, al focului ca siglă a patimei mistuitoare care nu-și poate realiza esența decât prin obiectul infinit al combustiei, decât sub forma cantitativă a repetiției fără sfârșit (lista). După splendoarea sensibilă a filmului le propun un popas în splendoarea severă a câtorva pagini din Dialectica transcendentală a Criticii rațiunii pure, mai precis din capitolul privind Antinomia rațiunii pure, locul în care Kant urcă de la condiționat, prin suma condițiilor, la necondiționatul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Don Juan, al focului ca siglă a patimei mistuitoare care nu-și poate realiza esența decât prin obiectul infinit al combustiei, decât sub forma cantitativă a repetiției fără sfârșit (lista). După splendoarea sensibilă a filmului le propun un popas în splendoarea severă a câtorva pagini din Dialectica transcendentală a Criticii rațiunii pure, mai precis din capitolul privind Antinomia rațiunii pure, locul în care Kant urcă de la condiționat, prin suma condițiilor, la necondiționatul absolut și descoperă astfel conflictul rațiunii cu sine însăși
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o josnicie. Orice poate fi făcut dacă e făcut cu singură complicitatea noastră. Orice poate fi făcut, cu condiția ca apoi să fie escamotat, ascuns, neîmpărtășit, rămas sub pecetea celei mai depline taine. Ca pragmatică socială, morala nu este decât splendoarea vizibilă a suprafeței perfect șlefuite, care își ascunde subsolurile, viscerele, scurgerile. În accepțiune socială, "moral" nu este un om care nu face ceea ce nu trebuie să facă, ci care s-ar sinucide dacă ceilalți ar afla ce a făcut. Dar
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
înceapă să existe tocmai în măsura în care îi constrânge să pună, în locul respectului și al devoțiunii, tandrețea grijulie generată în ceilalți de declinul său. Desigur, nu de o inversare a rolurilor este vorba aici. Dar oferindu-le celor care îl cunoscuseră în splendoarea sa versantul destrămării sale, maestrul consimte implicit la un transfer de autoritate. Tocmai asta este neplăcut în sfârșitul lui Socrate: el rămâne protagonist până în ultima clipă și, în felul acesta, nu-i lasă pe ceilalți să înceapă să fie. Discursul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Paris, iar Cioran va descoperi în pat capra metafizică. În altă parte, dna Thoma spune că "în relația pe care a avut-o cu mine", Cioran a vrut "să fie lipsit de pretenții". (Se înțelege că față de el însuși. Normal! Splendoarea lui Cioran venea tocmai din firescul cu care se purta. Nu poza niciodată.) "Eu însă nu am putut să suport așa ceva, nu eram obișnuită cu astfel de situații [ce fel de situații?] și doream ca el să fie foarte exigent
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
septembrie "Ușa interzisă" păstrează în ea întreaga ambiguitate pe care o provoacă tensiunea dintre ceea ce este "închis" (și trebuie să rămână așa) și ceea ce, în ciuda interdicției, se întredeschide, descoperind ― cu consecințe nebănuite ― un spațiu care se structurase în chiar misterul splendorii sau promiscuității sale. Nu am, totuși, pretenția că în aceste pagini îmi propun să scald în lumină ungherele ultime ale odăii care este viața mea. Sânt convins că fiecare om trebuie să plece de aici ducând cu el o taină
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
înmănușării, adică a cozii simple, dar cât de eficace, cu mijloacele tehnice rudimentare. Numai încercând cineva să se transpună în condițiile timpului, dar și mijloacelor tehnice existente și să încerce a reconstitui lucrarea efectuată atunci, va înțelege și percepe grandoarea, splendoarea, ca realizare tehnică a unealtei din piatră, a vasului din lut și al altor obiecte ce depun acum mărturie peste milenii de capacitățile omului din totdeauna. Deci și trăitorii de pe străvechile vetre ale așezărilor umbrăreștene vin cu partea lor de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
aristocrată, a unor tineri, care pun tot felul de întrebări legate de dragoste, în maniera celor descrise a avea loc la curțile din Franța. Plăcerile nobile ale celor din regatul Napolelui au fost asociate cu toposul grădinii idilice, pline de splendoare, în care tinerii manierați trăiesc clipe de desfătare spirituală. Motivul acesta devine încărcat de melancolie pentru că amintește de o lume ideală, în acord deplin cu natura, pe care autorul se pare că a cunoscut-o, dar de care a fost
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și rămâne permanent într-un spațiu al misterului, al imposibilității de a fi înțeleasă, descifrată și receptată în toata 651 Ibidem. 652 Ibidem, p. 55. 653 Ibidem, p. 59. 654 Ibidem, p. 55-56. 655 Ibidem, p. 56. 656 Ibidem. 181 splendoarea ei. Imaginea femeii stă sub semnul luminii, al purității, al tainei: „Bălaie, rumenă, însorită,/ Lumină veșnic primenită./ Iar chipul ei era minune./ Căci Firea sentrecuse anume/ S-o dăruiască pildă vieții:/ Desăvârșire-a frumuseții/ și-al ei tipar; eu unul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
B) așa cum spune Eschil, «strigătele ditirambului trebuie să-l Însoțească pe zeu În timpul sărbătorilor sale». În cinstea lui Apollo se cântă În schimb peanul șpaianț, o compoziție poetică ordonată și liniștită. Pictorii și sculptorii Îl reprezintă mereu pe Apollo În splendoarea unei tinereți veșnice, În vreme ce Dionysos prezintă felurite și multiple Înfățișări. În concluzie, primului dintre acești doi zei i se atribuie statornicia și o seriozitate fără cusur; celuilalt, dimpotrivă, un caracter inegal, amestec de umor, insolență și de nebunie. Este denumit
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
săbiilor?2 Nu cumva stingerea interesului pentru asemenea arme s-a așternut și peste acest procedeu când lupte corp la corp cu sabia nu s-au mai dat? Din câte știu eu, bronzul de Corint nu-și datorează Într-atât splendoarea coloritului unei invenții umane, cât unei Împrejurări faste; se povestește că un incendiu a făcut scrum casa În care se găseaun mic depozit de aur și de argint (C) și o cantitate mult mai marede aramă. Aceste metale, topindu-se
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
artistul a vrut poate să semnifice faptul că elementul lichid oferă Soarelui 1 principiul hranei sale, al nașterii puterii sale și al suflului său. S-ar putea să se fiinspirat și din versul lui Homer: „Soarele s-a ridicat părăsind splendoarea lacului”2 sau, eventual, fiindcă știa că egiptenii iau ca simbol al originii și al răsăritului unui astru un nou-născut, așezat pe un lotus 3. Eu am Început să râd. (B) Ce te determină,i-am spus, să amesteci În
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
zece mii de ani de sufletele omenești- și numai dacă În timpul vieții s-au comportat bine. Cele mai prețioase inițieri nu sunt decât un reflex al acestei inițieri și revelații. Convorbirile pe teme filosofice au menirea de a readuce În memorie splendorile care se petrec acolo sus. Altfel n-ar avea nici o justificare.” - „Cam acestea sunt temele - zise Cleombrotos - pe care le-am auzit dezbătute de el. Ai fi zis că era vorba de-o adevărată inițiere În mistere, pentru că nu aducea
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
aristocrată, a unor tineri, care pun tot felul de întrebări legate de dragoste, în maniera celor descrise a avea loc la curțile din Franța. Plăcerile nobile ale celor din regatul Napolelui au fost asociate cu toposul grădinii idilice, pline de splendoare, în care tinerii manierați trăiesc clipe de desfătare spirituală. Motivul acesta devine încărcat de melancolie pentru că amintește de o lume ideală, în acord deplin cu natura, pe care autorul se pare că a cunoscut-o, dar de care a fost
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
și rămâne permanent într-un spațiu al misterului, al imposibilității de a fi înțeleasă, descifrată și receptată în toata 651 Ibidem. 652 Ibidem, p. 55. 653 Ibidem, p. 59. 654 Ibidem, p. 55-56. 655 Ibidem, p. 56. 656 Ibidem. 181 splendoarea ei. Imaginea femeii stă sub semnul luminii, al purității, al tainei: „Bălaie, rumenă, însorită,/ Lumină veșnic primenită./ Iar chipul ei era minune./ Căci Firea sentrecuse anume/ S-o dăruiască pildă vieții:/ Desăvârșire-a frumuseții/ și-al ei tipar; eu unul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cu gând ul către aceia din mijlocul cărora s‐ au ridicat.” În primul număr din Răsăritul, G. Tutoveanu semnează poezia „La Putna” - pe care o redăm în continuare pentru a cunoaște mai bine poetul: Departe zările sunt limpezi,/ Și din splendoarea ´ntregii firi / Cu strai de raze ʹnvestmântate / Locașul sfintei mânăstiri. / Din larg de șesuri poposit‐au / Și de prin munți întunecoși, / În jurul zidurilor negre, / Talazuri albe de pioși... / Vrăjesc cântările de preoți / Întinsa mare de norod, / Și glasul clopotelor cheamă
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
care nici o prezentare nu ajunge: în inima oamenilor. Luați în considerare, de exemplu, multiplele încercări de a defini „iubirea”. Un autor a lansat o definiție celebră, numind dragostea „un punct de vedere necondiționat și pozitiv”. Nu cuprinde această definiție întreaga splendoare a iubirii? Exact așa cum cea mai bună metodă de a descrie calitățile firmei dumneavoastră nu este aceea de a face simple afirmații și prezentări centrate pe client, ci de a spune povești care să prezinte plin de viață aceste calități
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
piele de reptilă tomnatică - , am admirat spectacolul reclamelor din Times Square, am urcat pe terasele de pe Empire State Building și de pe Turnul de Sud din World Trade Center, de unde măreția și frumusețea Manhattan-ului, inima New York-ului, se înfățișa în toată splendoarea sa... Am scris aceste propoziții și sentimentul pe care îl am este că parcă aș vorbi despre o altă lume, dispărută, una ascunsă în pliurile memoriei, profund diferită de realitatea pe care o trăiesc în ultimele două luni. Mai resimt
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
de implicatul scriitor basarabean a mai fost chemat și la Adunarea Generală a breslei sale (10 decembrie curent). Evenimentul promitea să fie unul hot, dat fiindcă spiritele se încinseseră destul, iar mizeria și degradarea instituției scriitoricești se înfățișa în toată splendoarea ei. Dar, vorba românului resemnat, n-a fost să fie. Strâns uniți în jurul președintelui (Mihai Cimpoi) - „erudit și talentat”, „bun român”, „blajin”, „răbdător”, „conciliant”, „popular”, „al nostru comesean” etc., dar și „total lipsit de aptitudini manageriale atât de necesare astăzi
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
de lansări de carte, pe care nici spațiul, nici cunoștințele mele limitate în domeniu nu îmi permit să le prezint aici. Cele invocate sunt reprezentative pentru acest gen de manifestări culturale, în cadrul cărora, după opinia mea, se exhibă - în toată splendoarea - lipsa de respect față de carte și, în ultimă instanță, față de public (firește, în măsura în care acesta are sentimentul imposturii la care asistă). Inadecvarea la subiect, lipsa de măsură, vulgaritatea și frivolitatea discursurilor, entuziasmul general, absența totală a spiritului critic - iată tot atâtea
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]