5,301 matches
-
obrajii. Ce vrea Rupert Murdoch? Pisoiul se strecură afară din coșul de rufe - cu părul drept și cu coada țepoasă ca o sârmă ghimpată. Clopoțelul de la ușă Îl speriase. Cineva suna la ușă. La ora asta? Cu obrajii albi de spumă și cu aparatul de ras În mână, cu pași moi, Sasha se Îndreptă spre ușă. Prin vizor zări un tip de vreo șaizeci de ani cu părul prins În coadă de cal, cu o vestă reflectorizantă de un roșu aprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
stare să-și șteargă de pe chip bucuria idioată. Bătrânul cu coadă de ponei, scandalizat de indecența locuitorilor acestei țări perverse, se retrase În grabă spre ușa deschisă și dispăru. — Lalele albastre, Îi strigă Sasha motanului, oau! Uitând cu totul de spuma de bărbierit, extaziat, deschise larg ferestrele, mângâind gâtul motanului care Începu să toarcă de plăcere. Pe mica terasă a garsonierei sale se simțea un parfum Înălțător de dalii și liliac În floare. Înăuntru, orhidee fericite și gladiole roșii râdeau dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
astăzi e zi de sărbătoare. Deschise bilețelul. Iubitul Îi scrisese, cu grafia lui măruntă și calculată: Mii de astfel de zile. Fraza era de o banalitate aproape jignitoare. Sasha Își atinse fără să vrea obrazul. Degetul său se albi de spumă. Întârzia la școală. Lalelele emanau un miros grețos. Poate nu erau proaspete. Iubitul avea să-l strângă de gât pe florar dacă pusese În loc de flori proaspete niște muribunde. Aceste lalele trebuiau să rămână vii până luni. Deoarece biletul generic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu soția lui dulce care Își petrecea zilele Într-un apartament Întunecos din Torre Spaccata. Așteptându-l acompaniată de muzica unui radio și de o fetiță de doar câteva luni - o creatură misterioasă, cufundată Într-o moleșeală animalică, moale, de spumă, caldă, avidă și mută. Soția aceea dulce care atunci când el se Întorcea În sfârșit de la muncă Îi ieșea În Întâmpinare, dându-i siguranța de a fi el centrul Universului. Căci știa că În orele acelea lungi de singurătate Emma Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Trăsături hotărâte - nas acvilin, buze cărnoase, ochi negri și inteligenți. Și atunci Îi răspunse: Nu. Mingea cu romburi purtată de curent se Îndepărta În larg, dar el nu se mișcă. Mă numesc Antonio, spuse. Ea privi mingea care plutea deasupra spumei, apoi se uită la el. Nu spuse nimic, dar Îi spusese totul. Zâmbi și se aventură În valuri, iar el o urmă. O iubea din clipa aceea. Când Emma, fără ca măcar să știe, Îl alesese, el ieșise din marele nimic, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Și cânți Balada eternității. Întrupare a iubirii, Tu, nevinovată zână, în acorduri de pian Te ascunzi și cânți, mamă... Chircan Adrian, clasa a V-a Colegiul Național „Mihai Eminescu” București profesor coordonator Dîrmină Mădălina-Violeta Dimineața Nisipul îmi catifelează pielea, Iar spuma de pe cer îmi calmează privirea. Atmosfera pare să fie o ploaie de raze aurii... Păsări albe și cenușii mă anunță că Aceste imagini îmi vor păși sufletul, lăsând urme adânci. Drumul vieții! O poveste minunată Un vârtej ce-neacă-o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să se oprească, Badea să se-nzdrăvenească. Baciul merse și ajunse, În ogradă el pătrunse Și povestea mioriței O istorisi băciței. Când aude mândra, sare Pe un cal de foc răsare, Surpă dealul tot călare. Mândrul roib e tot o spumă, Parcă-ar fi bătut de brumă. Când ajunge gându-i plânge, Pe voinic la piept îl strânge Și cu mâna ei ușoară Rana toată-i înfășoară Și apoi, până dau zorii, Ea-i sărută ochișorii Și-i mai pune trei
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
un lux mare, Pe care nu și-l poate permite orișicare. Îl vedeți pe poet în zare cum vine La flux, ca valul cel mare. Cu sufletul atârnând de lună, A vieții lumii altar, Într-o noapte cu cerul de spumă, Cu lumină difuză, ca-ntr-un portal. Mă plimbam pe aleea cu frunze roșii... Ce multe s-au schimbat de-atunci! E toamnă iar și timpul, anii noștri. Trec repede și ei, căci tu-i alungi. Tu timpule, treci azi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
verde în vârful capului, se aruncă peste mine în morman și așa începu bătaia dintre noi. Zâmbeam, râdeam și eram altfel. Nu mai eram eu, eram fericită! Zâmbești. Spuse cu ochii strălucind, în timp ce-și dezvelea dinții albi ca spuma laptelui. Parcă mă făcea să râd și mai tare. L-am ciufulit și s-a bosumflat, apoi iar s-a năpustit peste mine înarmat de frunze roșiatice. Eram amândoi obosiți în urma „războiului” și îi auzeam răsuflarea alertă. Era lângă mine
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
zece ani și a cărei piele avea culoarea ambrei întunecate. Bilha nu era frumoasă ca Rahela, nici deșteaptă ca Lea, nici isteață ca Zilpa. Ea era micuță, neagră și tăcută. Ada era exasperată de părul ei, care era creț ca spuma și nu se lăsa îmblânzit. În comparație cu celelalte două fetițe fără mamă, Bilha era neglijată la culme. Lăsată de capul ei, Bilha se urca în copaci și părea să viseze cu ochii deschiși. Din cuibul ei, studia lumea, modelele care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
atâtea ori în viața ei, la mama mea ale cărei mâini aduseseră pe lume atâtea suflete, dar care murise aducându-mă pe mine pe lume. Dar nu era timp să-mi plâng de milă, pentru că dintr-odată un fel de spumă roșietică a apărut dintre picioarele Leei și apoi, aproape imediat, un râu de apă amestecată cu sânge i-a inundat picioarele. Lea a încercat să se ridice în picioare, speriată de moarte, dar Inna i-a spus să nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mine mi-a spus cât de rău îi pare că nu mă poate lua cu el, pentru că marea, toamna târziu, e o priveliște de neuitat: mult mai furioasă decât vara, valurile sunt uriașe, galbene, cât vezi cu ochii e numai spumă albă, dar n-are a face, promite că după ce se întoarce o să mă ducă și pe mine, nici nu înțelege cum se face că, până la zece ani, nu văzusem încă marea, dar nu-i nimic, o să recuperăm noi și asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
braț, cu siguranță ar fi căzut, pielea de la tâmplă îi crăpase și sângera puternic, în schimb sticla nu se spărsese, am văzut-o, când ateriza, că e mai bine de-un sfert încă plină, berea a curs, bolborosind, cu multă spumă pe cărare, și am auzit pe cineva răcnind, ce-mnezeii mă-sii faceți voi aici, cărați-vă dracului acasă, că vă omor în bătaie pe toți, mai auzisem vocea asta odată, dar atunci râzând, am recunoscut-o totuși, era Csákány, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de capacul celeilalte, nu mai văzusem așa ceva, și, dintr-o singură mișcare, de parc-ar fi vrut să le rupă gâtul, le-a deschis pe amândouă, cu degetul mare le-a dat câte un bobârnac capacelor, din una dintre ele spuma albă i-a curs pe mână, s-a scuturat de ea în iarbă, apoi mi-a zis să țin minte că un adevărat domn nu bea niciodată dimineața, dar acum lui nu-i mai pasă, și a ridicat sticla, golind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cu gura-n jos, vărsând-o în iarbă, în timp ce berea mai curgea pe jos, a întors gura sticlei, jetul de bere s-a subțiat, iar vântul i-a împrăștiat stropii în jur, îi simțeam mirosul, pe iarbă a rămas doar spuma albă, bunicul și-a lăsat mâna jos, credeam că o s-o arunce mai departe, dar i-a dat drumul lângă noi, și-a săltat haina pe un umăr și mi-a spus să mergem, și-a tras o mânecă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de un curent violent. Rezistă, dădu din picioare În apa mării, zgîrie cu unghiile stînca pentru a urca spre suprafață, insensibilă la muchiile ascuțite care Îi sfîșiau carnea, și izbuti să iasă la aer. Sub ochii ei holbați de spaimă, spuma se colora de sînge... Urlete stridente sfîșiară noaptea, ca un ecou la țipătul ei mut... Ghemuită În poziție fetală, cu genunchii sub bărbie, cu brațele adunate strîns În jurul trupului, cu gura deschisă de parcă ar fi Încercat să tragă cu disperare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
naiba cu tradițiile! Se simți ispitită să se ducă după Christian, să i se arunce În brațe, să se facă mică la pieptul lui, ca să alunge neliniștea surdă care o chinuia. Preț de o clipă, muselina Însîngerată se suprapuse peste spuma roșie de sînge. Apoi privi marea și valurile mărunte ale căror creste argintate scînteiau blînd sub lumina lunii, și Își spuse că era o idioată. Marea nu Îi era dușman. Fusese vorba doar de un coșmar. Doar atît? Era pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să pună geană pe geană, Încă se mai gîndea la coșmar, În timp ce alerga cu pași mărunți pe poteca vameșilor. În mod normal, alergatul o ajuta să scape de gînduri. Acum, gîndurile se Întorceau În cerc, obsedante, ritmîndu-i pașii. Pescărușul. Vălul. Spuma. SÎngele. Pescărușul... Și urletele stridente care sfîșiau noaptea... Marie bătu pasul pe loc, dîndu-și seama că Încă le mai auzea. Atunci Îi văzu. Zeci și zeci de pescăruși care treceau țipînd pe deasupra capului ei, Îndreptîndu-se direct spre faleza Îndărătul căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ar fi lăsat mască, luînd-o din loc. TÎnăra femeie așteptă să rămînă singură pe faleză și se duse să mai arunce o ultimă privire golfului pe care valurile fluxului, În mișcarea lor de du-te-vino, Îl spălau de sîngele fratelui ei. Spuma se colorase oare cu adevărat În roșu? Sau era doar iluzia unui coșmar mult prea prezent? În clipa următoare, nisipul era deja curat de orice urmă a dramei. Dar nu și inima Mariei. Omul Înaintă spre ea, copleșit de sentimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai vedea nimic. Hazardul. Marie se agățase de varianta asta. Era mai ușor, mai liniștitor, la fel ca nevoia de a nu da atenție coșmarului care revenise s-o hărțuiască. Ea știa de acum că toate se legau. Pescărușul. Vălul. Spuma. Gildas. Ea. - Ieri seară, luna era În creștere. Cuvintele, rostite abrupt, o făcură să tresară. Se răsuci și dădu de privirea cenușie a ochilor lui Ryan. El anticipă Întrebarea pe care ea se pregătea să i-o pună. - Eram pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
probabil prea departe. TÎnăra polițistă străbătu situl, trecu de tumulus și aruncă o privire În jos spre golful Jefuitorilor de corăbii. Recunoscu imediat haina din cașmir a lui Fersen. I se păru ciudat că o lăsase pusă pe stînci, unde spuma valurilor Începuse s-o ajungă, tocmai el, care era atît de grijuliu. - Lucas!... Lucas!... Lucas, răspunde! O luă la vale peste stînci cît putu mai iute, enervată că simte o neliniște atît de febrilă față de un tip atît de insuportabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nici un cuvînt. CÎnd tocmai erau gata să ajungă spre golf, un val mai puternic decît celelalte o acoperi pe Marie, care pierdu contactul cu solul. Lucas urlă văzînd-o că dispare. Se cufundă și deschise ochii sub apă, dar nisipul și spuma agitau prea mult marea ca să mai poată desluși ceva. Ieșind la suprafață cu respirația tăiată, scrutînd talazurile fără să vadă vreo urmă a Mariei, avu În mod frapant senzația unei absențe intense. Brusc văzu niște plete ivindu-se nu departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ungher al somnului ei, fiara hidoasă se năpustise Încă o dată, năpădind-o cu viziunile ei de oroare, torturînd-o cu o panică intensă, străveche. Valul monstruos, cu stropi de sînge, plasa unor plete imense, desfășurate, care o Înghițeau sub vîrtejuri de spumă, băltoaca de sînge dispărînd În nisip, teroarea unei mîini ivindu-se, apoi, Într-un horcăit Înspăimîntător, hăul negru și vertiginos În care răsunau bătăile unei pulsații surde și ritmate... Lumina zilei se chinuia să iasă din ceața care se lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu glas suav. Cuvintele avură nevoie de ceva timp ca să ajungă pînă la mintea lui Pierre-Marie, iar cînd pătrunseră În sfîrșit În conștiința lui, făcură adevărate ravagii. O Înșfăcă pe Gwen de gît și, cu ochii ieșiți din orbite, cu spume la gură, Începu să strîngă. - N-ai să capeți nimic, mă auzi? Nimic! urlă el. Mai degrabă te omor! Jandarmii schimbară priviri speriate și se năpustiră afară din mașină. Din fericire pentru Gwen, soțul ei fusese mai iute. Coborînd În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și Împăcată, o ființă cu totul nouă În fața dragostei. Inconștientul ei era atît de eliberat de orice barieră Încît, atunci cînd oribilul coșmar reîncepu, el se desfășură cu și mai multă intensitate decît În alte dăți. Sarabanda care Învîrtejea sînge, spumă, umbre, fulgere, urlete, horcăieli o năpădi cu o violență crescîndă pînă la ultima viziune a unui ochi imens, fix și sclipitor, care Îi explodă În cap. Țipă. Lucas o zgîlțîi aproape violent ca s-o readucă la realitate. - Tot coșmarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]