2,413 matches
-
Neo-Eurasianism". Părinții săi au fost doi foarte cunoscuți poeți ruși: Nikolai Gumiliov și Anna Ahmatova. Cei doi au divorțat când Lev era încă foarte mic, iar N. Gumiliov a fost executat când fiul său avea doar 9 ani. În timpul persecuțiilor staliniste din deceniul al patrulea al secolului trecut, Lev a fost exmatriculat de la Universitatea din Leningrad și a fost deportat în Gulag, unde și-a petrecut cea mai mare parte a tinereții, din 1938 până în 1956. Într-o scurtă pauză a
Lev Gumiliov () [Corola-website/Science/300423_a_301752]
-
dezvoltată, cum era Rusia. Noua teorie susținea că nu mai era nevoie de încurajarea revoluției în statele capitaliste, cât timp Rusia putea și avea să ajungă de una singură în socialism. Această teorie avea să devină dogmă distinctivă în cadrul ideologiei staliniste mult după moartea lui Buharin. Când Buharin s-a opus colectivizării agriculturii, Stalin i-a atacat opiniile economice și politice și l-a forțat să renunțe la ele. Ca urmare, Buharin și-a pierdut poziția în Comintern în aprilie 1929
Nikolai Ivanovici Buharin () [Corola-website/Science/298543_a_299872]
-
Congrese Mondiale, primul în martie 1919 și ultimul în 1935. Grupurile care țin de tradiția comunismului de stânga recunosc azi numai valabilitatea primelor două congrese, cele de tradiție bolșevică, leninistă sau troțkistă - numai cea a primelor patru, iar partidele comuniste staliniste și maoiste recunosc valabilitatea tuturor celor șapte congrese. Originile Cominternului pot fi găsite în sciziunile din mișcarea muncitorească, care au devenit evidente în 1914, la începutul Primului Război Mondial, deși prăpastia între aripile "revoluționară" și "reformistă" exista și se dezvolta de mai
Comintern () [Corola-website/Science/298582_a_299911]
-
al șaptelea al Cominternului a renunțat la țelul revoluționar al răsturnării capitalismului, Troțki a ajuns la concluzia că este necesară apariția unei noi Internaționale, de timp ce Cominternul a murit ca Internațională revoluționară. Troțki a susținut, de asemenea, că partidele staliniste nu pot fi considerate partide revoluționare, (ele jucau totuși un rol de apărători ai statului Rus), la fel neputând fi considerate partide revoluționare nici partidele social-democrate. Ca urmare, în 1938 s-a format Internaționala a IV-a în opoziție cu
Comintern () [Corola-website/Science/298582_a_299911]
-
începutul perioadei în care s-a aflat la putere, în 1966, Ceaușescu a hotărât schimbarea politicii demografice a guvernului, luându-se măsura interzicerii avorturilor și contracepției și sprijinirea creșterii natalității. Au existat numeroase încălcări ale drepturilor omului, abuzuri de natură stalinistă: o poliție secretă supradimensionată, cenzură, stabilirea de domicilii forțate pentru oponenții regimului, dar nu la aceeași scară ca în deceniul anterior. În timpul regimului Ceaușescu s-a desfășurat un „comerț” secret cu emigranți între România pe de-o parte și Israel
Republica Socialistă România () [Corola-website/Science/298591_a_299920]
-
de cetățeni obișnuiți, care nu aveau nimic de-a face cu politica sau cu armata, au murit în timpul epurărilor. Principalul acuzat al tuturor proceselor, Lev Troțki, a fost exilat, dar a fost asasinat în cele din urmă de un agent stalinist în 1940. După ce Nikita Hrușciov a denunțat în discursul secret din 1956 cultul personalității lui Stalin și epurările din perioada când acesta a fost la cârma statului sovietic, a început cu timiditate reabilitarea veteranilor bolșevici executați. Nicolai Buharin și alți
Procesele de la Moscova () [Corola-website/Science/299648_a_300977]
-
Mihail Nicolaevici Tuhacevski (also în limba rusă: Михаил Николаевич Тухачевский) (16 februarie 1893 - 12 iunie 1937), a fost un important comandant militar sovietic și poate una dintre cele mai importante victime a Marii Epurări staliniste de la sfârșitul deceniului al patrulea. Tuhacevski s-a născut lângă Smolensk, într-o familie aristocratică de origine poloneză. A absolvit Școala militară Alexandrovskie în 1914 și a fost încadrat în rândurile Regimentului de Gardă Semionovski. În timpul primului război mondial a
Mihail Tuhacevski () [Corola-website/Science/299669_a_300998]
-
1924, Molotov a fost un sprijinitor loial al lui Stalin împotriva diferiților rivali: mai întâi Lev Troțki, mai apoi Lev Kamenev și Grigori Zinoviev și, în cele din urmă, Nikolai Buharin. Molotov a devenit un personaj de frunte în "centrul stalinist" al partidului, care îi mai includea și pe Kliment Voroșilov, Lazar Kaganovici, Sergo Ordjonikidze și Serghei Kirov. Troțki și sprijinitorii lui l-au subestimat pe Molotov, așa cum au făcut-o mulți alții. Troțki îl numea pe Molotov „mediocritatea personificată”, dar
Viaceslav Molotov () [Corola-website/Science/299709_a_301038]
-
Când aliatul lui Buharin, Alexei Rîkov, a fost îndepărtat din funcția de președinte al Sovietului Comisarilor Poporului (prim-ministru) în 1930, Molotov a fost succesorul său. Din acest post el a supravegheat cea mai mare revoluție socială din timpul regimului stalinist, colectivizarea agriculturii. Molotov a dus la îndeplinire sarcinile trasate de Stalin în domeniul agriculturii folosind fără rezerve forța pentru a zdrobi împotrivirea țăranilor la colectivizare. Printre aceste măsuri s-a numărat deportarea milioanelor de "kulaci" (chiaburi) în lagărele de muncă
Viaceslav Molotov () [Corola-website/Science/299709_a_301038]
-
și un "dezgheț" în politica externă, care s-a manifestat între altele prin reconcilierea cu guvernul iugoslav și cu Tito. Pe acesta din urmă, Stalin îl exclusese din mișcarea comunistă internațională patronată de sovietici. Molotov, ca demnitar din vechea gardă stalinistă, părea din ce în ce mai depărtat de noile realități. În ciuda acestui fapt, el a reprezentat încă o dată, cu tenacitatea cunoscută, URSS la o conferință internațională, și anume la Conferința de la Geneva din 1955, unde s-au discutat problemele securității europene, dezarmării și reunificării
Viaceslav Molotov () [Corola-website/Science/299709_a_301038]
-
nu. În iunie 1956, Molotov a fost schimbat din funcția de ministru de externe, iar în 1957 Hrușciov i-a denunțat pe Molotov, Malenkov, Kaganovici și Voroșilov ca făcând parte din „Grupul antipartinic”, care ar fi complotat să reinstaureze metodele staliniste de conducere. Molotov a fost dat afară din Biroul Politic al Comitetului Central și a fost trimis ambasador în Mongolia. În 1960 a fost numit în funcția de reprezentant al Uniunii Sovietice la Agenția Internațională pentru Energia Atomică, fapt interpretat
Viaceslav Molotov () [Corola-website/Science/299709_a_301038]
-
și a fost dat afară din partid. În martie 1962 s-a anunțat că Molotov s-a retras din viața publică. În timpul pensionării forțate, Molotov nu s-a căit nicio clipă pentru rolul pe care l-a jucat în perioada stalinistă. După ruptura chino-sovietică, există dovezi că ar fi aprobat criticile lui Mao Zedong la adresa „revizionismului” lui Hrușciov. Molotov a fost reabilitat parțial în timpul lui Leonid Brejnev, când, în 1984, i s-a permis să reintre în rândurile Partidului Comunist. A
Viaceslav Molotov () [Corola-website/Science/299709_a_301038]
-
al Germaniei. Înființarea unei forțe polițienești acționând în afara autorității civile, "Gestapo" (prescurtare de la "Geheime Staatspolizei", poliția secretă de stat), a pus în lumină tactica naziștilor de a folosi mijloace de forță pentru a controla direct societatea germană. Luând exemplul epurărilor staliniste, această structură a „descoperit” peste 100.000 de "spioni" și de "trădători", toți fiind din rândul criticilor regimului și al disidenților. Cei mai mulți germani de rând, mulțumiți de creșterea economică și de standardul de viață îmbunătățit, au rămas tăcuți și supuși
Germania Nazistă () [Corola-website/Science/299030_a_300359]
-
epoca interbelică un roman în foileton, publicat în fascicule, "Aventurile submarinului Dox" (autor Henry Warren) i-a încântat pe părinții noștri. Constantin Noica declara că citea cu plăcere în adolescență acest roman. Exemplare din acesta au circulat și în epoca stalinistă sub formă de samiszdat.
Roman negru () [Corola-website/Science/299049_a_300378]
-
drept și ziarist, om de încredere al liderului național-țărănist Iuliu Maniu, Coposu a fost membru al Partidului Național Țărănesc până la interzicerea acestuia în 1947, iar ulterior a fost deținut politic în condiții foarte aspre timp de 17 ani, în faza stalinistă a regimului comunist din România. După Revoluția din 1989 a reîntemeiat oficial PNȚ sub numele de Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat și a fost președinte al PNȚCD-ului între 1990 și 1995. În această calitate, a fondat Convenția Democrată Română
Corneliu Coposu () [Corola-website/Science/299074_a_300403]
-
acuzațiile conspirative (în timpul procesului Șakty din 1928 s-a afirmat existența unei lovituri de stat planificate de britanici și francezi). De asemenea, tensiunile au fost întreținute și de refuzul Statelor Unite ale Americii de a recunoaște Uniunea Sovietică până în 1933, și de procesele staliniste de la Moscova în timpul Marii Epurări, cu acuzațiile de spionaj britanic,italian, francez, japonez și nazist. Când armata germană, în iunie 1941, prin Operațiunea Barbarossa, a invadat Uniunea Sovietică, Aliații au profitat de noul front deschis și au decis să ajute
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
din 1949, o rețea de tratate de asistență mutuală în Blocul de Est, în 1955, au stabilit o alianță formală, numită Pactul de la Varșovia. Revoluția ungară din 1956 a avut loc la scurt timp după ce Hrușciov a aranjat eliminarea liderului stalinist al Ungariei, Mátyás Rákosi. Ca răspuns la revolta populației, noul regim a dizolvat, în mod oficial, Poliția secretă ungară, a declarat intenția sa de a se retrage din Pactul de la Varșovia și a promis să restabilească alegerile libere. În această
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
Sputnik II, iar, în interior, au plasat un câine, pe nume Laika, care a murit la 7 ore de la ieșirea din atmosferă. Echipa de cercetare a sovieticilor în domeniul rachetelor era condusă de Serghei Koroliov, care fusese victimă a epurărilor staliniste din 1938 și s-a aflat timp de 6 ani în detenție. După misiunile Sputnik, SUA a intrat în cursă prin lansarea, în 1958, satelitului Explorer I, dar URSS a făcut, din nou, un salt uriaș, în 12 aprilie 1961
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
S-a nascut dintr-o mama rusoaica. A absolvit secția moldoveneasca a Facultății Istorico-Filologice din cadrul Universității de Stat din RSS Moldoveneasca. Stați este considerat a fi unul dintre cei mai fervenți promotori ai moldovenismului, mișcare considerată a fi de sorginte stalinista și promovată de fostele autorități comuniste de la Chișinău. a scris monografiile documentare "Moldovenii la est de Nistru" și "Istoria Moldovei" (2002); este autor al unei serii de lucrări referitoare la dezvoltarea limbii populare moldovenești și la influențele slave asupra culturii
Vasile Stati () [Corola-website/Science/299820_a_301149]
-
ocuparea Basarabiei, a fost creată Republica Sovietică Socialistă Moldovenească care cuprindea șase județe ale Basarabiei și o parte din teritoriul RASSM (regiunea transnistriană de astăzi). Dar, odată cu puterea sovietică, pe malul drept al Nistrului a trecut și regimul de teroare stalinist culminând cu represiuni ale NKVD-ului împotriva populației băștinașe. „Pe direcția Bălți-Soroca, aliații au concentrat diviziile 50, 170, și 198 germane, diviziile 8, 13 și 14 infanterie române. „La flancul drept, pe înălțimile situate la nord și sud de Florești
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
-lea al partidului, ținut în URSS, la Gorikovo, este ales în Comitetul Central. La acel moment, secretar general al partidului era Alexander Ștefanski. În 1932 intră în polemică cu grupul "Criterion", el împreună cu colaboratorul lui, Belu Zilber, apărând o viziune stalinistă a lui Vladimir Lenin în fața convingerilor unor scriitori adepți ai dreptei, Mircea Vulcănescu și Mihail Polihroniade. Pătrășcanu a continuat să reprezinte PCdR la Comintern în 1933 și în 1934, după care a rămas la Moscova până în 1935. În acest timp
Lucrețiu Pătrășcanu () [Corola-website/Science/299906_a_301235]
-
împreună cu Armata Roșie. Un an mai târziu, se alătură Comitetului Central, iar în 1947, este unul din reprezentanții României la Tratatele de pace de la Paris. În calitate de ministru al Justiției, Lucrețiu Pătrășcanu a fost promotor al epurărilor și proceselor de tip stalinist în spațiul românesc. În 1945, după ce prim-ministru devenise Petru Groza, a înființat Tribunalele Poporului, promovând în cadrul lor procurori precum Avram Bunaciu, Constanța Crăciun sau Alexandra Sidorovici (cea din urmă a fost soția lui Silviu Brucan). După instaurarea comunismului, ziarul
Lucrețiu Pătrășcanu () [Corola-website/Science/299906_a_301235]
-
de afaceri (...) vor fi pedepsiți ca și criminalii de război”. Articolul critica totodată democrațiile populare ale Europei de Est și spunea că România are un „caracter birocratic și militarist”. Spre sfârșitul anilor '40, se descoperă opoziția lui Pătrășcanu față de politicile staliniste. El este de asemenea suspectat pentru abordarea sa intelectuală a socialismului. Gheorghe Apostol, colaborator al lui Gheorghiu-Dej, avea să declare despre Pătrășcanu: În 1946, la Cluj, la un miting ținut în fața studenților greviști, își începe discursul cu cuvintele " Înainte de a
Lucrețiu Pătrășcanu () [Corola-website/Science/299906_a_301235]
-
Elena Pătrășcanu (soția lui), Harry Brauner, Lena Constante, Petre Pandrea (cumnatul lui), Herant Torosian, Alexandru Ștefănescu, Emil Calmanovici, Remus Koffler, Ioan Mocsony-Stârcea, Anton Golopenția, Belu Zilber, Victoria Sârbu (soția lui Ștefan Foriș) și alte 33 de persoane. După modelul proceselor staliniste care se inițiaseră deja în Cehoslovacia (Vladimir Clementis și Rudolf Slánský), Ungaria (László Rajk), Bulgaria (Traicio Kostov) sau Albania (Koči Xoxe), Lucrețiu Pătrășcanu a fost condamnat la moarte pe 14 aprilie 1954, după ce procesul durase șase ani. A fost cel
Lucrețiu Pătrășcanu () [Corola-website/Science/299906_a_301235]
-
din timpul revoltelor polonezilor din Imperiul Țarist. (Vezi și: Istoria Poloniei). În afară de deportările polonezilor, (prima operațiune de deportare a unui întreg grup etnic din istoria URSS-ului), și Partidul Comunist Polonez, aflat sub controlul Moscovei, a fost decimat în timpul epurărilor staliniste, până într-atâta încât a încetat să existe în 1938. În timpul celui de-al doilea război mondial, Uniunea Sovietică a ocupat o zonă întinsă în estul Poloniei, (așa numita "Kresy"), încă 5,2 - 6,5 milioane de polonezi devenind astfel
Minoritatea poloneză din Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/299922_a_301251]