11,425 matches
-
cu ardoare, aidoma unui bun suprem, libertatea se dovedește greu de aplicat într-un mediu pe care l-a viciat nu doar indigența materială, ci și cea spirituală, ocultarea conștiințelor: "Ce-o să faceți cu libertatea?/ croncăne corbi sceptici prin parcuri/ statui dezumflate susură trist prin suburbii/ ce-o să faceți ce-o să faceți, latră agonic/ bătrîni pensionari agitînd stegulețe, țipă ascuțit/ femei indignate agitînd copii și sacoșe// Ce-o să faceți cu libertatea/ murmură sceptic Ecleziastul călare pe Sfinx, oare/ ce, îl întreabă
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
dumisale comuniste, că sub Ceaușescu pentru o asemenea ,înfăptuire" ar fi ajuns în fața plutonului de execuție. La fel ca și acel grotesc negustor de fotbaliști (între multe altele) de la Craiova, fostul milițian Dinel Staicu, care a înălțat, la propriu, o statuie dictatorului și a revendicat, ca pe-o prețioasă piesă de muzeu, patul în care a dormit o dată Ceaușescu în Bănie. Susținuse deja, sau urma să susțină, acest Dinel Staicu, o teză de doctorat cu titlul - risum teneatis? - Economia subterană... Ce
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
al ireparabilei rupturi cu lumea, delegîndu-se în simboluri, în coerența unor imagini polisemnificative care captează degringolada ambianței ce i-a fost hărăzită precum și umbra acesteia, adică propriul său dezgust. Simbolul central al unui asemenea raport negativ ne e oferit de ,statuia care vomită". Solemnitatea anorganică a unui atare monument e trasă în jos, compromisă de criza fiziologică. în loc de-a o înnobila, prosopopeea o degradează. Violenței acestui contrast îi datorăm impresia de degradare a valorilor tradiționale, de aneantizare a lor sub
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
jos, compromisă de criza fiziologică. în loc de-a o înnobila, prosopopeea o degradează. Violenței acestui contrast îi datorăm impresia de degradare a valorilor tradiționale, de aneantizare a lor sub jetul vomei. Uneori dejecția are loc într-o solitudine aproape pudică: ,statuia care vomită are un loc al ei/ unde se duce întotdeauna după ploaie ca să fie singură/ să-și simtă voma cum trece direct în neant/ sărind peste oameni pietre metale/ ca peste nulitățile pămîntului/ statuia care vomită se duce pe-
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
într-o solitudine aproape pudică: ,statuia care vomită are un loc al ei/ unde se duce întotdeauna după ploaie ca să fie singură/ să-și simtă voma cum trece direct în neant/ sărind peste oameni pietre metale/ ca peste nulitățile pămîntului/ statuia care vomită se duce pe-un cîmp pustiu" (Statuia care vomită). Altă dată oroarea se produce într-o obște care s-ar zice că nu merită alt tratament decît un astfel de oprobriu visceral: ,statuia care vomită/ lobotomizată din greșeală
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
un loc al ei/ unde se duce întotdeauna după ploaie ca să fie singură/ să-și simtă voma cum trece direct în neant/ sărind peste oameni pietre metale/ ca peste nulitățile pămîntului/ statuia care vomită se duce pe-un cîmp pustiu" (Statuia care vomită). Altă dată oroarea se produce într-o obște care s-ar zice că nu merită alt tratament decît un astfel de oprobriu visceral: ,statuia care vomită/ lobotomizată din greșeală/ primind scuze într-un plic cu antetul revoluției/ și
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
metale/ ca peste nulitățile pămîntului/ statuia care vomită se duce pe-un cîmp pustiu" (Statuia care vomită). Altă dată oroarea se produce într-o obște care s-ar zice că nu merită alt tratament decît un astfel de oprobriu visceral: ,statuia care vomită/ lobotomizată din greșeală/ primind scuze într-un plic cu antetul revoluției/ și scoasă pe-un afet de tun în piața televiziunii unde/ oratori cîrpaci senatori își varsă zilnic lăturile minților/ iar cîțiva orbi fac găuri cu bastonul/ și
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
căror culori nu le văd niciodată/ Se decretează amnistia generală/ dar primăvara e întotdeauna o ocazie/ cînd pomii de pe marile bulevarde se spoiesc cu var pe trunchi și cu sînge pe ramuri" (ibidem). Nu lipsește nici conotația propriu-zis politică a statuii care funcționează ca un liant al turpitudinilor epocale împinse pînă la crimă: ,în bezna eclipsei statuia care vomită negociază cu teroriștii/ după un timp îi transformă în tot atîția ostateci/ apoi îi convinge ca pe niște prieteni/ s-o pornească
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
cînd pomii de pe marile bulevarde se spoiesc cu var pe trunchi și cu sînge pe ramuri" (ibidem). Nu lipsește nici conotația propriu-zis politică a statuii care funcționează ca un liant al turpitudinilor epocale împinse pînă la crimă: ,în bezna eclipsei statuia care vomită negociază cu teroriștii/ după un timp îi transformă în tot atîția ostateci/ apoi îi convinge ca pe niște prieteni/ s-o pornească împreună pe ocean/ și să fondeze o înfloritoare insulă de salivă" (ibidem). Normal, poetul care întrezărește
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
cu teroriștii/ după un timp îi transformă în tot atîția ostateci/ apoi îi convinge ca pe niște prieteni/ s-o pornească împreună pe ocean/ și să fondeze o înfloritoare insulă de salivă" (ibidem). Normal, poetul care întrezărește în preajma sa o statuie care vomită n-ar putea fi decît un inadaptabil categoric, un dezamăgit incurabil. Proclamînd că ,durerea mea e un perete fără nici o odaie/ e colbul care se depune pe fețele de obiecte ale oamenilor/ e semnul de carte disputat de
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
pot să nu spun nimic în multe feluri/ cel mai simplu e să arăt/ cum pe asfalt trec umbre cu sodă în gură/ săculeți cu sodă în fiecare odaie în fiecare dulap/ și-un miros vag de gutuie în subsuoara statuii după ploaie". în consecință se petrec diverse substituții. în locul semenilor sînt cîntați homunculii alcătuiți din trăsăturile umanului dezagregat, produse ale unei amare fantezii combinatorii: ,Homunculii atîrnă de pereți și de tavan/ ei pătrund unul într-altul și încă le rămîn
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
ei pătrund unul într-altul și încă le rămîn goluri libere/ ei au tăceri trufașe ca platfussul și-un numărător de pupile/ ce-și amintește de soarele mezozoic în care plutea/ homunculii se respectă între ei ca hainele false ale statuilor/ care se fărîmițează laolaltă cu trupul/ iar fețele lor grase ca asfaltul buimăcite bituminate/ își răspund se ancorează reciproc se alungesc în pungi cruciforme/ e poate vremea să ari cîțiva nori și să-i bați în cuie să nu fugă
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
fîntînă/ așa cum ai descoperi pe internet o nouă lege a universului/ așa cum ai castra o pisică ce-a născut doi omuleți verzi/ E vorba de mutantul care sînt/ de sinucigașul de cursă lungă/ de profesionistul sîngelui în derivă/ sînt o statuie îmbrăcată în sînge/ ochii mei sînt orificiile prin care acesta țîșnește/ în același timp ochii sînt două mîneci care-mi intră în trup ca-ntr-o cămașă de forță/ Noaptea simt umezeala care vine de la lună/ ca din vaginul unei
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
pretutindeni în lume unde a dus faima țării noastre, însuși Suveranul Pontif invitând-o la Vatican pentru a o cunoaște. Multe țări s-au mândrit cu prezența ei, în România însă, după instalarea comuniștilor la putere, în loc să i se ridice statuie pentru faptul că a făcut cunoscut numele țării noastre pe toate meridianele, pentru marile succese obținute, cât și pentru participarea directă la război, a fost hăituita și condamnată la doi ani de închisoare. Cu ajutorul unor rude și prieteni care au
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
onorific al Asociației Canadiene a Scriitorilor Români, știam de multă vreme că se luptă cu un cancer la gât. Se pare că știa de cumplită boală încă din anul 2004, când a venit la Montreal pentru a asista la dezvelirea statuii lui Eminescu din Piață României, al cărei creator era. A scăpat de suferință pe 12 decembrie, în anul nefast 2008. Când l-am vizitat la București ultima oară, acum un an, nu mai putea vorbi. La gât, avea un bandaj
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
putea face o bucurie celor din jurul domniei sale, așa cum se bucură și sculptorița și pictorița Silvia Radu, distinsa vestala a profesorului. A cerut o bucată de hârtie și cu mâna tremurânda ne-a scris: «Va rog să faceți tot posibilul că statuia lui Eminescu de la Montreal să fie înălțata pe un soclu, așa cum am conceput-o ». Această dorință sfântă a Maestrului trebuie să fie îndeplinită, și fac un apel la toți românii iubitori de țară și de cultura noastră, - din Canada, din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Această dorință sfântă a Maestrului trebuie să fie îndeplinită, și fac un apel la toți românii iubitori de țară și de cultura noastră, - din Canada, din România și de oriunde s-ar afla, să contribuie la construirea unui soclu pentru statuia lui Eminescu de la Montreal. În numărul viitor la revistei și pe internet la site-ul ACSR se va reveni cu detalii. Numai atunci cand magnifica sculptură în bronz a lui Eminescu va fi prezentată așa cum se cuvine, chiar și cei mai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
lumea lui Osiris e definit „ca având drept scop reanimarea mortului” - se poate înțelege că e vorba de reanimarea la propriu, când, de fapt era vorba de respirarea în continuare în lumea de dincolo - la fel fiind tratate și unele statui: Deschiderea permitea reintegrarea lui Ka și Ba în corp prin orificiile destupate simbolic). Ce-i drept, în zilele noastre digitale cei interesați se pot lesne informa mai pe larg, cele câteva sute de simboluri fiind doar bornele unei călătorii prin
Cărți la Editura ART by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3991_a_5316]
-
nu un dușman e motivul pentru care noi, europenii, vom reitera la infinit scena inaugurală a Americii lui Kafka. De pe vasul care intră în portul New York cu motoarele încetinite, tânărul Karl Rossmann, în vârstă de șaisprezece ani, privește fascinat cum statuia zeiței Libertății, zărită încă din larg, prinde contur „în lumina solară devenită brusc eruptivă”. Efectul hipnotic se datorează, probabil, și oboselii călătoriei, dar mai cu seamă iluziei optice: „Brațul cu torța se înălța drept, de parcă atunci ar fi fost ridicat
Portret de grup cu Statuia Libertății by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3992_a_5317]
-
Și desfăcându-și voalurile, dezveli piedestalul și totodată, scara îngustă care ducea până sus la ea. (...) - Ești cea mai înaltă, cred, spuse Karl și întinse mâna să măsoare înălțimea celorlalte.” Oglindă, oglinjoară, cine-i cea mai înaltă din țară? De la statuia zeiței Libertății din portul New York până la femeia-înger de pe hipodromul din Clayton, drumul parcurs e lung, dar sensul alegoriei a rămas același: brațul cu torță sau cu trompetă aurie simbolizează chemarea irezistibilă a Lumii Noi, confirmată, iar și iar, de fascinația
Portret de grup cu Statuia Libertății by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3992_a_5317]
-
caleidoscopice tainele și poezia celor ce știu să privească. Să înțeleagă. Toate povestirile au în comun un timp al actualității postcomuniste, îndeajuns de derutant pentru a nu dibui, prin puzderia de reziduuri etice, valorizări uitate. La Judecata de Apoi a statuilor e mai degrabă un text de deschidere, familiarizând cititorul cu soluția realismului magic. O statuie dispare din curtea unui fort-muzeu, după ce paznicul Petrache ignoră semnele și batjocorește inițierile. Deasupra orașului, în cetate, el e singurul care mai poate vedea răsăritul
Scenarii caleidoscopice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3093_a_4418]
-
comun un timp al actualității postcomuniste, îndeajuns de derutant pentru a nu dibui, prin puzderia de reziduuri etice, valorizări uitate. La Judecata de Apoi a statuilor e mai degrabă un text de deschidere, familiarizând cititorul cu soluția realismului magic. O statuie dispare din curtea unui fort-muzeu, după ce paznicul Petrache ignoră semnele și batjocorește inițierile. Deasupra orașului, în cetate, el e singurul care mai poate vedea răsăritul dintr-o lume „aplecată într-o rână”, prea strâmtă să încapă, în același timp, „omul
Scenarii caleidoscopice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3093_a_4418]
-
curtea unui fort-muzeu, după ce paznicul Petrache ignoră semnele și batjocorește inițierile. Deasupra orașului, în cetate, el e singurul care mai poate vedea răsăritul dintr-o lume „aplecată într-o rână”, prea strâmtă să încapă, în același timp, „omul viu și statuia lui”. Cavalerul, geamănul din realitatea înfrățită, face ca lumea lui Petrache să capete sens mistic, prin „orânduire și așteptare”. Mai complex, dar tot despre semnele reîntregirii lumii scindate în identități secate spiritual, vorbește și Iacob, fiul lui Zevedei - o variațiune
Scenarii caleidoscopice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3093_a_4418]
-
jocurile de lumină - ar fi putut fi comparate cu cele ale unor picturi mai mult sau mai puțin înrudite, oferind privitorului posibilitatea de a privi cu alți ochi lucrarea. Curatorii expoziției „Eros dormind” au pornit de la premize diferite, înconjurând o statuie în bronz a zeului elin, datând cel mai probabil din perioada elenistică, cu o serie de alte exponate din epoca romană sau Renaștere legate de „Eros dormind” prin subiect sau tehnică a realizării. Intrată în colecția Metropolitanului în anii ’30
Exponate singulare și contextul lor by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/3098_a_4423]
-
crud și răzbunător din textele arhaice a devenit un copil dezarmat care doarme liniștit? În ce context era invocată această imagine a fiului Afroditei? În altă ordine de idei, ne este oare clar de ce romanii au reprodus atât de servil statui grecești din epoca clasică sau elenistică încât astăzi ne este greu să distingem, în absența unor analize tehnice sofisticate, copia de original? Alăturând obiectelor din Antichitate bronzuri și desene din timpul Renașterii cu același subiect, organizatorii augmentează seria întrebărilor. Știm
Exponate singulare și contextul lor by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/3098_a_4423]