2,230 matches
-
comerciale se mișcau liber între Australia și Noua Guinee chiar și după inundarea istmului de legatură după ridicarea nivelului apelor de acum 6.000 de ani. Comerțul și schimburile spirituale dintre cele două ținuturi acum separate a continuat peste nou-formata Strâmtoare Torres al cărui canal de 150 de km a rămas navigabil printr-o serie de 274 de insule și recifuri de corali permițând astfel opriri intermediare. Insulele au fost colonizate de diverse populații oceanice melaneziene precum Insularii Strîmtorii Torres în
Preistoria Australiei () [Corola-website/Science/320806_a_322135]
-
peste nou-formata Strâmtoare Torres al cărui canal de 150 de km a rămas navigabil printr-o serie de 274 de insule și recifuri de corali permițând astfel opriri intermediare. Insulele au fost colonizate de diverse populații oceanice melaneziene precum Insularii Strîmtorii Torres în urmă cu peste 2.500 de anio, iar interacțiunile culturale au continuat prin intermediul acestei rute cu populațiile aborigene din nord-estul Australiei. Pescarii indonezieni "Bajau" din Insulele Spice (de ex. Banda) au pescuit în apropierea coastelor australiene timp de
Preistoria Australiei () [Corola-website/Science/320806_a_322135]
-
sud-est de Port Moresby pentru a mări distanța față de portavioanele japoneze și față de avioanele cu baza la sol, rămânând totuși destul de aproape pentru a putea intercepta flota japoneză care ar fi putut avansa dincolo de Louisiades prin Pasajul Jomard sau prin Strâmtoarea Chinei. Navele lui Crace nu prea mai aveau combustibil și, cum Fletcher menținuse interdicția privind comunicațiile radio (fără să-l informeze și pe Crace), nu știa deloc unde se află Fletcher sau care sunt intențiile acestuia. La scurt timp după
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
De asemenea, insulele Tobago, Saba, St Eustatius și Tortola, ocupate de englezi în 1672, aveau să fie retrocedate. Pacea nu a putut fi comunicată rapid în toate părțile lumii, astfel că s-au stabilit date diferite pentru încetarea ostilităților. De la Strâmtori la coasta Norvegiei, luptele trebuia să înceteze până la 8 martie; la sud de Tanger până la 7 aprilie; de acolo până la Ecuator până la 5 mai iar în restul lumii de la 24 octombrie 1674.
Tratatul de la Westminster (1674) () [Corola-website/Science/320839_a_322168]
-
Conform cercetărilor contelui Rosenthal, deviza este legată de Coloanele lui Hercules, a căror construire, în mitologia romană, este atribuită acestui personaj mitic. Conform mitului, coloanele au purtat o inscripție (adică „nimic mai departe”), care îi informa pe marinari că în spatele Strâmtorii Gibraltar nu mai există nimic. Se presupune că, regele Spaniei, Carol Quintul, a adoptat "" ca deviză personală la sugestia tânărului său doctor și sfătuitor, Luigi Marliano. Astfel, Marliano dorea să-l încurajeze pe Carol spunându-i că trebuie să ignore
Plus Ultra () [Corola-website/Science/315279_a_316608]
-
regele Aragonului și Castiliei. A devenit ulterior mottoul Spaniei Habsburgilor și a început să apară pe monedele dolarului spaniol. Scopul lui a fost tot contrar la cel al inscripției mitologice — casa regală a vrut să încurajeze exploratorii să meargă peste Strâmtoarea Gibraltar și să urmeze spre Lumea Nouă. Astăzi deviza apare atât pe drapelul național cât și pe stema Spaniei. Mai înainte, a apărut și pe stema celei de-a Doua Republica Spaniolă. În 1926 un grup de aviatori spanioli printre
Plus Ultra () [Corola-website/Science/315279_a_316608]
-
devine rege la vârsta de 41 de ani iar la numai doi ani de la încoronare, izbucnește primul război mondial. Deși intenția sa a fost aceea de a ține regatul la adăpost de război, regele este obligat de către Germania să mineze strâmtorile pentru a împiedica invazia engleză în Marea Britanie. La 15 iunie 1915, în plin război mondial, are loc o modificare constituțională importantă pentru Danemarca: se instituie reprezentarea proporțională și se acordă drept de vor tuturor femeilor, indiferent de statutul acestora. În urma
Christian al X-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/315456_a_316785]
-
haplogroupul M pierzându-se ulterior datorită derivei genetice determinate de o reduce importantă a numărului de indivizi ai populației (fenomene numite "efectul „gâtului de sticlă”" și "efectul de fondator"). Astăzi, Marea Roșie are o lățime de aproximativ 20 km la nivelul strâmtorii Bab el-Mandeb, însă acum 50.000 de ani lățimea ei era mai mică deoarece nivelului mării era situat cu 70 de metri mai jos. Deși strâmtoarea nu au fost niciodată complet închisă, traversarea ei cu ajutorul unor simple plute ar fi
Originea africană recentă a oamenilor moderni () [Corola-website/Science/321837_a_323166]
-
efectul de fondator"). Astăzi, Marea Roșie are o lățime de aproximativ 20 km la nivelul strâmtorii Bab el-Mandeb, însă acum 50.000 de ani lățimea ei era mai mică deoarece nivelului mării era situat cu 70 de metri mai jos. Deși strâmtoarea nu au fost niciodată complet închisă, traversarea ei cu ajutorul unor simple plute ar fi putut fi favorizată de existența unor insule. Prezența unor grămezi de cochilii vechi de 125.000 ani găsite în Eritreea arată că alimentația primilor oameni includea
Originea africană recentă a oamenilor moderni () [Corola-website/Science/321837_a_323166]
-
din munți fusese și el un eșec costisitor, și s-a decis lansarea de atacuri similare dinspre nord de-a lungul văii Rapido: unul către orașul fortificat Cassino și celălalt către Dealul Mănăstirii. Ideea era de a elibera calea prin strâmtoarea dintre cele două trăsături geografice pentru a permite accesul către gara din sud și deci către valea Liri valley. Divizia 78 infanterie britanică, sosită spre sfârșitul lui februarie și pusă sub comanda corpului neozeelandez, urma apoi să treacă râul Rapido
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
un batalion (deși liniile de aprovizionare le fuseseră compromise de pozițiile germane de la punctul 236 și din zona de nord a orașului), în vreme ce orașul era în continuare apărat. Unități neozeelandeze de infanterie și blindate au reușit, totuși, să treacă prin strâmtoare și să cucerească gara. Germanii puneau încă să-și mai întărească trupele din oraș și se dovedeau foarte abili în infiltrarea de lunetiști în zone ale orașului despre care se credea că fuseseră eliberate. Ziua de 19 martie a fost
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
doar 4.000 de oameni. Celelalte cetăți s-au predat înainte de sfârșitul lui septembrie. La 19 august, oamenii lui Garibaldi au debarcat în Calabria, mișcare la care Cavour a obiectat, scriind dictatorului o scrisoare în care insista să nu treacă strâmtoarea. Garibaldi, având susținerea tacită a regelui Victor Emanuel, nu s-a supus. Bourbonii aveau în Calabria aproximativ 20.000 de oameni, dar, în afara unor episoade ca cel de la Reggio Calabria, cucerită de Bixio la 21 august cu pierderi grele, aceștia
Expediția celor O Mie () [Corola-website/Science/322001_a_323330]
-
de Brazilia. Flota s-a reaprovizionat, după care s-a îndreptat spre est pentru a relua călătoria înspre India. O furtună în Atlanticul de Sud a dus la pierderea mai multor vase, iar cele șase rămase s-au întâlnit în strâmtoarea Mozambic înainte de a se îndrepta spre Calicut în India. Cabral a avut la început succes în negocierea drepturilor comerciale, dar negustorii arabi au considerat că demersul Portugaliei este o amenințare la adresa monopolului lor și au instigat un atac al musulmanilor
Pedro Álvares Cabral () [Corola-website/Science/321401_a_322730]
-
și otoman, în proximitatea celui mai important port antic și medieval al fostei capitale. Portul este și astăzi extrem de animat de cursele navale locale, pescărești și turistice. În raport cu apele marine, moscheea se află la unirea golfului Cornul de Aur cu strâmtoarea Bosfor. Exteriorul prezintă un aspect piramidal compus din șaizeci și șase de cupole și semicupole. Planul edificiului principal al moscheei este inspirat atât de planurile lui Mimar Sinan pentru Moscheea Șehzade, cât și din planurile arhitectului Ședejhar Mehmed Ağa pentru
Moscheea Sultan Valide () [Corola-website/Science/321445_a_322774]
-
un ceas de buzunar și fără hartă sau busolă, el a înregistrat distanța ca fiind de 3.618 mile marine (6.710 km). A fost fugărit de canibali în ceea ce azi se numește Bligh Water, Fiji și a trecut prin strâmtoarea Torres pe drum, acostând la Kupang, Timor la 14 iunie. La scurt timp după sosirea în Timor, au murit bucătarul și botanistul. Alți trei marinari au murit în lunile următoare. Locotenentul Bligh s-a întors în Marea Britanie și a raportat
Revolta de pe Bounty () [Corola-website/Science/321492_a_322821]
-
a plecat din Tahiti, colindând timp de trei luni insulele de la vest de Tahiti în căutarea vasului "Bounty" și a restului răsculaților, găsind doar resturi plutitoare (inclusiv câteva vergi și o curte pe Insula Palmerston). Deplasându-se spre vest prin strâmtoarea Torres, "Pandora" a naufragiat pe un recif de corali (parte a Marii Bariere de Corali) la 29 august 1791. Vasul s-a scufundat a doua zi, scufundare soldată cu moartea a 31 de membri ai echipajului și patru dintre prizonieri
Revolta de pe Bounty () [Corola-website/Science/321492_a_322821]
-
care au fost livrate în Indiile Occidentale. Sclavii din Jamaica au refuzat însă să mănânce fructele, astfel încât scopul final al expediției a fost un eșec. Plecând din Tahiti la 19 iulie 1792, Bligh a navigat din nou cu succes prin strâmtoarea Torres. Imediat după ce au lăsat la mal șaisprezece oameni în Tahiti în septembrie 1789, Fletcher Christian, opt alți marinari, șase tahitieni și 11 femei, dintre care una cu un copil mic, au plecat cu "Bounty" în speranța de a scăpa
Revolta de pe Bounty () [Corola-website/Science/321492_a_322821]
-
insula formează, împreună cu majoritatea insulelor din arhipelag și cu insula Guafo provincia Chiloé din regiunea Los Lagos. Capitala provinciei și cel mai mare oraș de pe insulă este Castro, situat pe coasta de est. este separată de continent la nord prin strâmtoarea Chacao iar la est prin Golful Ancud și Golful Corcovado; la sud, dincolo de strâmtoarea Boca del Guafo se află arhipelagul Chonos. Insula are o lungime de 190 km și o lățime maximă de 65 km. Linia de coastă este foarte
Insula Chiloé () [Corola-website/Science/316875_a_318204]
-
regiunea Los Lagos. Capitala provinciei și cel mai mare oraș de pe insulă este Castro, situat pe coasta de est. este separată de continent la nord prin strâmtoarea Chacao iar la est prin Golful Ancud și Golful Corcovado; la sud, dincolo de strâmtoarea Boca del Guafo se află arhipelagul Chonos. Insula are o lungime de 190 km și o lățime maximă de 65 km. Linia de coastă este foarte neregulată, prezentând numeroase golfuri, peninsule mici și insulițe. Insulele Chiloé și Chonos constituie extensia
Insula Chiloé () [Corola-website/Science/316875_a_318204]
-
Canada. Cu o suprafață de 2358 km ocupă locul 183 în lume și locul 33 în Canada. Insula se află în zona marină numită Golful Norvegian din sud-vestul insulei Ellesmere și este separată la nord de insula Amund Ringnes prin strâmtoarea Hendriksen iar la sud de peninsula Grinell din nord-vestul insulei Devon prin canalul Belcher. Insula Cornwall are o formă aproximativ rectangulară, cu o lungime de cca. 90 km și o lățime de 30 km. Din punct de vedere al reliefului
Insula Cornwall, Canada () [Corola-website/Science/316938_a_318267]
-
și Bahamas (pământuri unite odinioară în mase continentale conform geologilor). Prin mijlocul insulelor Bahamas există azi un canion foarte adânc numit "The Tongue of Ocean" ("Limba Oceanului"), care în timpul realizării construcțiilor, cu mii de ani în urmă, era probabil o strâmtoare sau un golf navigabil. Emisiunea canalului Sci Fi "Quest for Atlantis: Startling New Secrets" a prezentat mai multe locuri diferite în care există posibilitatea să se fi aflat continentul legendar Atlantida, iar unul dintre aceste locuri este drumul Bimini.
Zidurile din Bimini () [Corola-website/Science/325372_a_326701]
-
Războiul ruso-turc din 1828 - 1829 a fost un conflict militar dintre Imperiul Rus și Imperiul Otoman izbucnit ca urmare a suspendării Convenției de la Akkerman și închiderea strâmtorilor Bosfor și Dardanele de către Poarta Otomană după distrugerea flotei sale în Bătălia de la Navarino. Grecii din Peloponez s-au răsculat împotriva dominației otomane în primăvara anului 1821, fiind sprijiniți cel puțin la nivel diplomatic de Franța și Regatul Unit. Țarul
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
altă parte, Poarta Otomană s-a declarat liberă de orice obligație asumată față de Rusia, iar supușii ruși au fost expulzați din imperiu. Sultanul a invitat Persia să se alăture luptei împotriva inamicului comun - Rusia - a interzis accesul vaselor rusești prin strâmtorile Bosfor și Dardanele. Sultanul Mahmud al II-lea a încercat să dea conflictului un caracter religios și a proclamat jihadul. El și-a mutat reședința la Adrianopol, a preluat personal conducerea trupelor chemate să apere islamul și a ordonat întărirea
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
Rafail”, iar bricul „Mercury” a reușit, după o urmărire strânsă, să se refugieze în ape sigure. Flota rusă a trecut la acțiuni ofensive doar la sfârșitul lunii mai, când o escadră sub comanda lui Greig a organizat blocada navală a Strâmtorilor, împiedicând aprovizionarea Constantinopolului pe mare. Pe frontul din Bulgaria, baronul Diebitsch a ajuns la concluzia că, pentru apărarea spatelui frontului rus, este necesară mai înainte de orice cucerirea Silistrei, dar vremea capricioasă a împiedicat orice acțiune ofensivă până la sfârșitul lunii aprilie
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
a fost atât de surprins, încât a acceptat imediat să capituleze. A doua zi, primele formațiuni militare ruse au intrat în oraș, unde au capturat o cantitate mare de arme, muniții și diferite provizii. Pierderea orașelor Adrianopol și Erzurum, blocada strâmtorilor și frământările interne din Turcia au zdruncinat definitiv încrederea sultanului în victorie. Hans Karl von Diebitsch a început negocierile de pace în numele împăratului Imperiului Rus. Sultanul a încercat să tărăgăneze în mod deliberat semnarea unui acord de pace, sperând să
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]