13,648 matches
-
Editura Vellant - De la Muntele Sfânt de William Dalrymple (traducere din limba engleză de Raluca Cimpoiașu, 592 pag.) este jurnal de călătorie inițiatică și evocare istorică, împletind impresii personale și mărturii ale trecutului. Pe urmele călugărilor porniți în anul 587 să străbată lumea bizantină, culegând înțelepciunea pustnicilor și a părinților din deșert, înaintea de expansiunea Islamului, călătorul modern le reia traseul mediteraneean, din Turcia până în Egipt. William Dalrymple este unul dintre cei mai originali autori-călători, cartea lui oferă o aventură intelectuală rară
Alte noutăți de la Bookfest by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3537_a_4862]
-
clipă la ultima abordare, cea care, implicînd foarte probabil o aderență sensibilă, sublimează atracția în cauză, o trece pe portativul ideii: „Pisica nu gîndește; ea pare, totuși, adîncită-n gînduri” (Jules Renard); „Pisicile țin de-o speță misterioasă. Spiritul le este străbătut de mult mai multe lucruri decît credem” (Walter Scott); „Pisicile percep exact momentul în care te cufunzi în gînduri, - interpunîndu-se, atunci, între acestea și-ntre tine” (Arthur Bridges); „Înainte de toate, pisica e un dramaturg” (Margaret Benson). Se află în textele
Un motan poetic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3550_a_4875]
-
conține încrustată în ea imaginea adevărului absolut. Dar iată cum începe, de pildă, Elegia întîia a poetului: „El începe cu sine și sfîrșește cu sine./ Nu-l vestește nici o aură, nu-l/ urmează nici o coadă de cometă.// Din el nu străbate-n afară/ nimic; de aceea nu are chip/ și nici formă. Ar semăna întrucîtva/cu sfera,/ care are cel mai mult trup/ învelit cu cea mai strîmtă piele/ cu putință.” Versurile au ceva din enunțul unei teoreme. Urmează demonstrația și
Cîte ceva despre Nichita Stănescu și matematica sufletului by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/3707_a_5032]
-
în uterul nopții (...) și rupt de carnea veche/ ce miros acriu de placentă/ poartă prin cete/ Îngerul prea ostenit de strigarea/ numelui meu” (Cîmp luminos țesut din raza minții). Aspirația spre transcendență e aici cu atît mai semnificativă cu cît străbate stratul anatomo-fiziologic, uriașul freamăt trupesc spre a-și articula imaginea. Drumul terestru, constrîns pînă la un punct de visceralitate, capătă o perspectivă ascendentă. Deși „întîrzie”, duhul își semnalează prezența: „am găsit piatra pe care să-mi întemeiez rugăciunea”, declară poeta
Un culoar propriu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3733_a_5058]
-
inițieri în alpinism, urcușuri la refugii sau la castelul părăsit ș.a. Un salt „la sacrificiu” de pe pod - cu public! - în apele învolburate capătă caracterul unei micropiese de teatru, în care timpul și spațiul explodează: „Tot din secunda aia, cît am străbătut cei patru metri și jumătate călăuziți de legea gravitației, mi-a rămas în minte o pasăre mare, un punct negricios pe azuriul bolții. M-am scufundat întrebîndu-mă dacă era un corb, un uliu sau o bufniță. N-am găsit răspunsul
Pe înălțimi by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3738_a_5063]
-
consumul de combustibil crește exponențial, mai ales în urma folosirii postcombustiei pentru a scăpa dintr-o situație de luptă. Iar aici apărătorii sunt net avantajați, cu bazele apropiate și cu posibilitatea observării și interceptării atacatorilor care au un drum lung de străbătut, sunt la limita combustibilului și nu au cum să stea pe câmpul de luptă prea mult, deoarece trebuie să se întoarcă 800 de kilometri pentru alimentare și reînarmare". În această situație, mitul devine realitate cu două condiții. Prima, dacă Rusia
Rusia spulberă România în patru ore. Mitul poate deveni realitate cu două condiții by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/37423_a_38748]
-
simt că-ți pot vorbi din inimă. În ultimul timp, nu mă simt prea bine. Sunt bolnavă, dar doctorii Încă nu știu ce am. Era o mare tristețe În modul În care vorbea și m am simțit răscolit. Un fior mi-a străbătut inima. În fața mea se afla Maria Tănase, doamna cântecului românesc, artista care Încânta inimile tuturor celor care o ascultau, mărturisindu-i unui om pe care abia Îl cunoștea, că este bolnavă. „Sper ca Dumnezeu să aibă grijă de această comoară
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
sale din 6 martie nu am primit-o. Le vom scrie în curând. * 94260 Fresnes, 1 oct[ombrie] 1992 11, Allée des Effes Iubite domnule Bucur, Când scriu aceste rânduri îmi apare în minte drumul lung pe care l-am străbătut, alături și totuși despărțiți de tirania vremii, de peste douăzeci de ani încoace. Ne-am întâlnit prima dată - veneați cu o recomandare a prietenului Papadima sau Chițimia, nu mai știu care - în 1968; mi-ați făcut cinstea și plăcerea de a
Câteva însemnări despre Emil Turdeanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5540_a_6865]
-
scriitor și, nu în ultimul rând, despre contextul literar și cultural în care a trăit și a creat acesta: despre teatrul ardelean din anii ’30-’60, despre revistele școlare în care debutează Radu Stanca, despre încercările sale nereușite de a străbate cortina cenzurii comuniste, despre relațiile dintre „cerchiști”. Se observă, în orice caz, din lectura studiului că autoarea lui are deja limpede în minte proiectul necesarei ediții critice, față de care prezentul volum reprezintă o treaptă indispensabilă. Se poate, desigur, obiecta - iar
Radu Stanca inedit by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3580_a_4905]
-
și egoist. Nu se iubește pe sine decât Narcis. Scrierea autobiografică este produsul unei negocieri între o viață de om și felul cum omul în chestiune și-o reprezintă, sau ține s-o facă atunci când scrie. Epoca pe care am străbătut-o noi, vârstnicii, fiind așa cum a fost, viețile noastre cum au fost, avem astăzi parte de exerciții autobiografice de prestidigitație. Mă înduioșează inocența vinovată a unor tineri critici care, ca să economisească efortul de a se informa și din alte surse
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3598_a_4923]
-
de trecători, a suferit o transformare spectaculoasă, devenind unicat în Capitală. Strada Xenofon, una dintre puținele străzi în trepte din București, atrage în prezent sute de curioși. Deși în urmă cu puțin timp, doar câțiva trecători se încumentau să o străbată, în prezent cele 70 de trepte care trebuie urcate sau coborâte uimește pe oricine, scrie stirileprotv.ro Reacția este justificată, având în vedere că străduța, ce duce până în cel mai înalt punct din București, vârful dealului Filaret, este în întregime
Proiect inedit în Capitală: E genial! by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/38042_a_39367]
-
scenă a personajelor incapabile să perceapă complexitatea lumii înconjurătoare. Există întotdeauna în romanele lui Chandler un spațiu al negocierii, o falie în care descoperim că eroul nu e, în realitate, atât de pur, iar lumea presupus dezgustătoare pe care o străbate nu e lipsită de farmec și seducție. Dacă lucrurile ar fi lipsite de speranță, detectivul ar trebui să se sinucidă, iar cititorul ar sfârși la psihiatru. În fapt, căutarea nu se încheie niciodată. Iar când se încheie în carte, va
Fărâme despre Raymond Chandler by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3807_a_5132]
-
a doua viață, prin intermediul epistolelor confesive către Volodia, care o ajută, de fapt, să depășească evenimentele traumatizante, de la boala sau moartea părinților și relațiile amoroase eșuate, până la cea mai mare dintre pierderi, a adevăratei iubiri. Proza lui Șișkin, poematică, intensă - străbătută de semnificații subterane, de trimiteri deopotrivă la materialismul democritian (dar, „ca și trupurile, și sufletele se pot atinge”, subliniază Volodia), la drama lui Hamlet (într-o meditație asupra sensului propriei vieți, Volodia își imaginează frânturi din existența acestuia dinaintea întâmplărilor
Micropoeme de dragoste by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3818_a_5143]
-
dată, critica literară va fi cultivată de Gherea doar cu intermitențe, locul ei fiind luat de politică și de sociologie. Ne frapează faptul că el s-a înfățișat de la început drept depozitar al unor certitudini absolute. Nici o îndoială nu-l străbate. Știe cum va evolua societatea la nivel planetar și care e viitorul omenirii, știe în ce constă literatura și specificul ei, care e metoda cea mai avansată în critică; știe ce are de făcut literatura română pentru a ieși din
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
la congenerul său N. Steinhardt. Dușul rece administrat de prefața magistrului la romanul De două mii de anii-a provocat (exacerbat) simțămîntul suspendării între două medii, căruia i-a dat o efervescentă expresie în Cum am devenit huligan. Dar mai departe? Străbătînd momentul legionar și anii războiului, a avut iluzia de-a ajunge la liman în preajma actului de la 23 august. Drept care nu ezită a scrie o broșură exaltat prosovietică, Armata Roșie vine, editată în preziua sosirii acesteia, iar în noaptea de 23
Mihail Sebastian mîntuit? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3646_a_4971]
-
pe dealul cimitir, Pe-ostașii morți, nemaiîntorși din lupte. Dacă-arputea vorbi acești soldați, Dacă-ar putea din groapă să se scoale, Bancheri, voi ați putea, ne-nfricoșați Să le priviți orbitele lor goale? Și nici un greu fior nu v-ar străbate, N-ați sta în față drepți și îndrăzneți, De v-ar lovi cu degete uscate În piept, să vadă inimă de-aveți? Dar pe un deal cu pir roșcat, ursuz, Doar greieri suie surda lor vorbire Și nu pot să
O poezie necunoscută a lui Nicolae Labiș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6434_a_7759]
-
pe evrei nu i-a uitat (...) Cu predicile și cuvântările lui, Sfântul Ioan Gură de Aur a câștigat sufletele ascultătorilor săi, sufletele tuturor cetățenilor frumoasei și măreței Antiohii 12. Faima talentului său de predicator și a valorii sale personale au străbătut până departe. Există nenumărate mărturii care vorbesc despre marele impact ce l-au avut predicile lui Ioan asupra ascultătorilor acestora: În fiecare zi mulțimile îl ascultau cu plăcere datorită folosului (duhovnicesc) pe care îl aveau și toți stăruiau în cele
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
îndrumări și explicații care sunt valabile și astăzi. Această scriere a inspirat și inspiră mereu miile de preoți să-și îndeplinească cu vrednicie slujba lor de păstori ai turmei cuvântătoare. Ea subliniază greutățile și responsabilitățile înfricoșătoare ale preoției. Ideea care străbate lucrarea de la un capăt la altul este aceea că dragostea preotului trebuie să fie asemenea dragostei cu care Dumnezeu a îmbrățișat și îmbrățișează lumea. Opera Despre preoție este și un imn de proslăvire a demnității, a frumuseții, a sublimității preoției
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
el pornea (era pornit - n.n.) la drum șiroindu-i apa pe spate și pe piept. Arșița foarte mare a soarelui le făcea plăcere, știind că ea vatămă capul fericitului, chel ca și al lui Elisei (...) timp de trei luni a străbătut sfântul acel drum greu, dar a rămas strălucitor întocmai ca un astru, părând (în același timp) trupul său firav întocmai unui măr a cărui ramuri se înroșesc la extremități din cauza (căldurii) soarelui 55. De aceea, el nu mai ajunge decât
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
capitole despre inflația universului, găurile negre și expansiunea cosmosului, imaginația ți se mișcă singură în țesătura unor perplexități tenace. Prima perplexitate e „radiația fosilă“, o expresie cît se poate de nimerită spre a sugera prezența unei vibrații de fond care străbate universul în toate direcțiile. Radiația cu pricina e singurul vestigiu rămas de pe urma „creației“, un fel de viitură care ajunge la noi sub forma unui mănunchi de fotoni a cărui temperatură e de 3 grade Kelvin, mănunchi ce e perceput ca
Patru perplexități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3395_a_4720]
-
San Roque, din cele de pe malul Mediteranei de la Alcaidesa și alte împrejurimi din această renumită Costa del Sol. În definitiv, de ce nu? Sunt mărfuri importate din toată lumea, totul se mondializează, până și venerabilul „săpun de Marsilia” e fabricat în China. Străbătând aleile acestui magazin „internațional”, descopăr un teanc de reviste în două versiuni: spaniolă și engleză. În cea engleză, două pagini sunt dedicate micilor anunțuri erotice. După numele sub care se prezintă, „ofertanții” - femei și bărbați - vin din toată lumea, iar serviciile
M o n d i a l i z a r e... by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/3400_a_4725]
-
episoade ale unor desfășurări romanești. Carmen Mușat vede în ele „secvențe epice ale unui veritabil roman latent“, pentru Simona Sora sunt „puzzle-romane, romane caleidoscopice“, iar pentru Daniel Cristea- Enache sunt „microromane“. Am avut același sentiment, recitind povestirile, aceeași impresie că străbat spații de roman, că iau act de situații și de personaje încadrabile unor structuri de roman. Senzația aceasta este întărită și de faptul că nu puține sunt personajele care trec dintr-o narațiune în alta, după modelul balzacian la care
Ironie și tandrețe by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3412_a_4737]
-
cu personajele. E totuși înțelegătoare cu ele, până la urmă, cu suferințele mici și mari ale unor oameni care nu și-au putut alege timpul în care să trăiască. Suferințele, necazurile lor sunt de tot felul, cum se întâmplă. Tânăra Petrina străbate pe jos drumul până la tramvai alături de șeful ei, prea plinul de sine Onițoiu, merg alături și ea trebuie să-i asculte aceluia sporovăiala, răutățile debitate despre unul sau altul, trebuie să-l asculte, să nu piardă șirul, să fie atentă
Ironie și tandrețe by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3412_a_4737]
-
cele din urmă nevoit să se întoarcă la el. Sistemul de coeziune al acestor secvențe din Cartea singură este, în rezumatul autorului, ceva mai complicat. Parcurs din interior, drumul Damascului are cărări foarte întortocheate, despre care numai cine le-a străbătut poate depune o mărturie credibilă (de găsit în aceeași deja citată prefață). Din afară, lucrurile se văd un pic altfel: în cele din urmă cititorul (marele cititor, aș adăuga) care este Sorin Mărculescu a triumfat asupra scriitorului cu același nume
Originalitatea vintage by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3414_a_4739]
-
exteriorul galaxiilor. Haloul întunecat de pe fotografiile oferite de telescop era chiar forța ce ghida stelele, „întunecat“ fiind de fapt epitetul menit a surprinde lipsa unei forme distincte pe fotografii: „Era ca și cum vagoane de materie întunecată din ambele roiuri ar fi străbătut, ca niște fantome, epava trenului cosmic.“ (p. 220) Să recunoaștem, cînd „vagoane de materie întunecată“ trec „ca niște fantome“ prin „epava cosmosului“, am ieșit de mult din fizică și facem proză metafizică. Oricum, din cele 96 de procente din universul
Cameleonul cosmic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3417_a_4742]