3,148 matches
-
tu rămâneai peste timp, Spre tine mergeam, cavaler iluzoriu, Făcusem cu moartea un pact provizoriu, Iar lama ființei tăia-n anotimp. În spatele meu fulgerau năluciri, Un hohot isteric, o mare de lacrimi, Călcam apăsat peste gânduri și patimi, Cu ochii străpunși de nebune luciri. Primeam informații precum că te-ai dus Departe de mine, spărgând orizonturi, Sedusă de jale, de dor sau afronturi Și eu mă lăsam de mirare condus. Doar noaptea gemea într-un dans ireal, Anemică stare și criză
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Și spun că-n impozit îmi caut desfrâu Și cred că n-am gură și trup pentru frâu. Guvern de doi bani, promițând eden fals, Etern invitând irealul la dans, Fentând și istorii, și hărți, și chemări, Probabil și vise străpunse de stări. Guvern predispus la greșeli și păcat, Aduse continuu la mine în pat, Eu nu mai am timp să accept și să iert, Prezentul acesta trăiește incert. Și-mi cânt de iubiri cu o poftă de zbir, În vreme ce viața
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
fie mai ușor să cauți la biroul paznicului farului pe cineva care a dispărut În orașul ăsta blestemat decât să-l cauți la poliție sau la morgă. — Da, dar ăsta avea un tac de biliard Înfipt În nas. I-a străpuns creierul, zic ei. Am pus jos furculița și cuțitul: — Te superi dacă amâni detaliile astea sângeroase până termin de mâncat? — Scuză-mă, spuse Stock. Păi, cam asta e tot, de fapt. Dar În mod normal Gestapoul nu face astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
său către regele Spaniei că a atacat construcțiile cu bare de fier și securi și că grație perseverenței sale nici o ușă și nici o fereastră n-au rămas nedesfăcute, nici un zid întreg; că fiecare încăpere și fiecare pasaj subteran au fost străpunse pe o adâncime de două sau trei prăjini. Din fericire, raportul acestui căpitan către suveranul său era în bună măsură mincinos. Cel care l-a scris a exagerat copios. Stimulat, poate, de lipsa de scrupule a căpitanului spaniol, ghidul ne
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
mea: versuri scrise în caiete, versuri recitate pe străzi galbene și prin ruine mucegăite. Nopțile nu puteam dormi, mă ridicam din pat și priveam luna, care arunca valuri de lumină peste Bucureștiul vechi, ca o mare de acoperișuri de gresie, străpunsă de flăcările galbene ale plopilor. Era o durere a viscerelor inutile, a cărnii gălbejite, a verii care nu se mai termina. Durerea asta mă sufoca, era ca o dragoste mistuitoare dar fără obiect, dragoste și tânjire pentru nimeni. Iulie a
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
întîmplă? De unde vin halucinațiile astea? Mereu am trăit, am gândit și am scris pentru tine, Victor, dublul meu fără pată și prihană, închistat sub apa-nghețată a oglinzii. Iar acum... cine a pătruns până 60 si-n mediul tău antiseptic, străpungând suprafața securizantă a sticlei, ca să ne grupeze iar și iar în același triunghi inexplicabil, în aceeași dramă fără suflare? Cine e intrusul? O chelneriță mă întreabă ceva, îmi cere bonul de masă. Am privit în sus către ea. Uniforma așezată
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
suprapunea tulburării mai vaste și mai adânci a jegoasei, oribilei vârste a adolescenței. Care nu era, la rândul ei, mai mult decât o vânătaie pe pielea 102 acoperită cu lepră a vieții. Unde se afla Ieșirea? Pe unde se putea străpunge? Ce se află, nu simbolic, nu simplu joc culturalist, nu autosugestie, dincolo de această văgăună de pămînt? Ce se află în realitate afară din latrina asta, din buboiul ăsta? Din greața asta? Cu moartea în suflet, înaintam pe traseul elastic dintre
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
am trezit sau am pătruns 111 în altă încăpere a minții mele, am simțit căldura și moliciunea aștenuturilor și am perceput ceea ce, la început, am luat drept țipetele sfâșietoare ale fluturelui martir. Dar de ce oare străbătea prin ele atâta voluptate? Străpuns de acul înghețat, ținut strâns între labele păroase, dizolvat interior de saliva otrăvitoare, îngerul gemea de plăcere. Căci auzeam din nou zgomotele de dragoste din camera de sub podeaua mea. Implorare, suferință, satisfacție, deznădejde, dizolvare într-un orgasm copleșitor. Femeia repeta
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
palatului cerebral. Acolo-n centrul creierului, unde fusesem în viziunea acelei nopți, se află adevăratul sex și miezul trandafirului cu petale de labirinturi. Acolo se află Ieșirea către o altă lume, de parcă toate creierele tuturor oamenilor ar fi insule care străpung fața constelată a universului și-și înalță vârfurile spre ceruri de negândit. Cei care fuseseră acolo erau stigmatizați pentru totdeauna. Nefericirea avea să fie mereu briliantul dintre sprâncenele lor. Singuri și ignorați, aveau să cartografieze harta împărăției în 168 imense
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Mi-au explodat deodată, creierul, inima și sexul! Sânt sfâșiat în bucăți! Și bucățile sânt sfâșiate și ele-n bucăți! Dumnezeule, nu mai pot să respir, căci beregata mea e deșirată inel cu inel și zgârci cu zgârci. Coastele-mi străpung pielea toracelui și țeasta mi s-a desfăcut în parietale, în etmoid, sfenoid și occiput, risipite pe jos ca niște cioburi de faianță. Rinichii-mi sticlesc între limbi de carne și furtunuri de pieliță. Sânt zdrențe, sânt fîșii! Am fost
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cu gândul, dacă ar ști că tu vei respecta biserica, Cuvintele părintelui Varava despică în două sufletul meu, apoi îl presară încet cu sare, știe ce face și nu se oprește de frica lui Dumnezeu, Iar eu cu liniștea celui străpuns am tăria să-i spun, Dar eu nu știu să pictez altfel decât Theo, Nu asta e important, Daniel! înmărmurit eu, în pictura religioasă important e cine, am auzit bine l-a subliniat apăsat pe cine, important e cine pictează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lui. Maddy și tata habar n-au avut că știu, dar știam. Numai mama nu și-a dat seama niciodată. L-ai ucis? Nu i-am răspuns. — Ai de gând să-i faci rău familiei mele? Mândria din „mele“ mă străpunse ca un cuțit. — Încă nu știu ce o să fac. Nu te condamn că vrei să le faci rău. Tata și Maddy sunt niște oameni îngrozitori. Eu însămi am riscat foarte mult încercând să-i rănesc. — Te referi la faptul că ai expediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lucindu-i pe buza de sus. Nu avea mai mult de 32 de ani, dar părea de 45. Vârful capului era tuns zero, câteva fire albastre-cenușii ivindu-se din loc În loc printre porțiuni lucioase de piele. Fiecare ureche Îi fusese străpunsă În cel puțin trei locuri. Restul corpului arăta ca și cum ar fi fost asamblat Într-o dimineață de luni, Înainte ca fabrica să fie perfect trează. — Sunt aici de ore Întregi! spuse el, Încercând să pară cât se poate de indignat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Strichen trăgând piciorul În spate, pregătind o altă lovitură. Strichen Îngheță, Întorcându-se chiar când Logan se Înfipse În el, aruncându-i pe amândoi În perete. Un pumn țâșni pe lângă capul lui Logan, iar un vaiet cu rezonanță Înaltă Îi străpunse urechile. Neinteresat de o luptă corectă, Logan atacă drept la vintre: lovi cu pumnii poala lui Martin Strichen. Bărbatul cu oase masive icni și se trase-napoi, apucându-și cu o mână organele genitale, În timp ce fața Îi deveni cenușie. Clătinându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
a fost însoțit acasă de o escortă armată. Și acolo, în timpul nopții, într-o liniște totală, uimitoare, s-a sinucis. Cei care l-au descoperit a doua zi dimineață spuseră că au trebuit să spargă ușa camerei sale. — Și-a străpuns gâtul, spuse Nero agitat, dintr-o singură lovitură. Iar Drusus, fratele mijlociu, adăugă, rostind rar cuvintele: — Se spune că a folosit o sabie. Nero se întoarse, fără să înțeleagă sensul acelei întreruperi. Gajus întrebă însă imediat: — Și-a străpuns gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a străpuns gâtul, spuse Nero agitat, dintr-o singură lovitură. Iar Drusus, fratele mijlociu, adăugă, rostind rar cuvintele: — Se spune că a folosit o sabie. Nero se întoarse, fără să înțeleagă sensul acelei întreruperi. Gajus întrebă însă imediat: — Și-a străpuns gâtul cu o sabie? Și cum a apucat-o? — Nu se știe, conveni ironic Drusus. Gajus întrebă: — Au găsit sabia? Drusus zâmbi. Da, era căzută pe jos, se spune, dar prea departe de trup. Zâmbi și Gajus. — Ce greșeală... Nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
tânăr, trebuia doar să ajungă la capătul galeriei. — Ucide-l, ucide-l imediat! gâfâi Asiaticus. Pe neașteptate, Împăratul îl împinse cu forță pe Chereas și reuși să-l izbească de zid pe când acesta încerca o nouă lovitură de pumnal. Lama străpunse aerul. — A ratat, gemu cineva. Să plecăm. Îl văzură pe Împărat alergând spre ieșirea din cryptoporticus. Văzură că un soldat alerga spre el din direcția aceea. Încremeniră de groază, apoi, într-o străfulgerare, își dădură seama că militarul nu venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
invocând vechea lege a Republicii, ceru trupurile celor uciși pentru a le îngropa. Îi răspunseră să se ducă să le ia. Iar el merse împreună cu servitorii săi, escortat de pretorienii tăcuți. Observă că leșurile fuseseră jefuite; cel al Împăratului era străpuns de mai multe răni, cele mai multe făcute după ce murise, pentru că erau deschise, lipsite de sânge. Inelul sigillarius de aur fusese smuls de pe inelarul mâinii drepte. — Nu era nevoie de treizeci și două de lovituri de pumnal ca să te ucidă, șopti Herodes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mi se dedică toată; vrea să mă acopere cu corpul ei, să nu mă vadă nimeni, să nu mă văd nici eu; Îmi revin brusc, mă ridic, o privesc necruțător; rece, sabia de Toledo a privirii mele lovește crud, o străpunge; o dată, de două ori, se vede că suferă fizic; se ferește de lovituri, acoperindu-și ochii cu mâinile, izbucnește În hohote de plâns, „Nu mă mai privi așa, mai bine pleacă de tot!“. Am lăsat-o acolo. M-am Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o dată. Cu ochii fosforescenți, se strecoară printre noi, care am vrea să-l atingem, dar ne este o teamă teribilă să nu luăm foc; urcă pe podium marțial și-și caută În sală un punct de sprijin. Laserele privirilor lui străpung zidul opac de trupuri, ne cercetează rece, proiectându-ne brusc la o distanță catastrofală. Parcă nemulțumit de lipsa de aderență intelectuală, profesorul Își retrage fulgerele din priviri sau le Îndreaptă brusc către unul dintre Însoțitori. Îl Întreabă ceva la modul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se zbat În mine și cum speranța le alungă cu furie. Oare m-ai părăsit? Oare ai plecat? Petre, ai plecat pentru totdeauna? Mi-ai lăsat În suflet o flacără care mă arde, În fiecare moment o simt cum Îmi străpunge sufletul cu junghiuri dureroase. Crudă mi-a fost Împărtășirea primei iubiri, trist i-a fost sfârșitul! M-a purtat În sferele necunoscute ale voluptății, ca apoi să mă arunce jos, prea jos, Îngropându-mă, acoperindu-mi iubirea cu noroi. Prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
atât de meschin, atât de josnic, când stau și mă gândesc la Întâmplarea ultimă de pe urma căreia cu greu Îmi voi reveni. Sunt atât de mărunți bărbații când e vorba despre propriile slăbiciuni, dar sunt atât de unitari, Îi privești cum străpung clipa cu darul lor de a fi puternici. Nu, nu e cazul să aduc aici Întâmplări personale, oricât de mult m-au zguduit acestea. Le doresc bărbaților numai bine, și nu din indulgență, ci pentru că ei sunt demni de cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
va rămâne nici ca amintire. Așa joc eu, așa pierd eu... Nu știu dacă am să pot avea vreodată liniște. Ba chiar nu vreau să fiu niciodată mulțumită de mine. Vreau să trăiesc fiecare clipă, să o simt cum mă străpunge, cum vibrează În mine, cum lasă În urmă puternica impresie care produce amorțirea. N-am nici un scop În ceea ce scriu. Vreau numai să urmăresc evoluția mea spirituală, pe baza notării zilnice a impresiilor produse de Întâmplările prevăzute sau neprevăzute ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
zeu fără nume să aducă pacea și liniștea În părul meu când Îl mângâi sau În mâna pe care mi-o strângi fierbinte? De unde ai atâta putere În ochi? Aș vrea să mă mistui În ei, ca să nu mă mai străpungă neîndurător cu atâtea promisiuni de fericire... Mi-e teamă de explicația ce va avea loc Între noi. Tu știi, n-ai să te poți stăpâni, ai să mă iei În brațe și ai să-mi spui totul. Pe toți dumnezeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la mine. Uitându-mă la singurătatea imensă din fața mea și la cealaltă, mai teribilă Încă din mine, m-am apucat să plâng ca un copil, deoarece lângă mine, la numai câțiva pași se afla ea, Îndărătul zidurilor pe care le străpungeam cu privirea; ea era acolo, frumoasă și goală, cu toate voluptățile nopții, cu toate grațiile amorului, cu toate castitățile himenului. Acel om nu trebuia decât să deschidă brațele și ea venea fără efort, fără Întârziere, ea venea la el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]