KorAP: Find »[drukola/base=străpunge & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...80 81 82 ...131 >

3,258 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572

să lupte. Își rodea doar buzele, cu Încăpățânare. Doi dintre oamenii lui Shohaku, Jingo Gorokuro și Sakaki Ichinojo, Își Încercau forțele cu lănci adevărate, ca răspuns la o cerere din partea oamenilor lui Matsushita. Gorokuro, care purta o banderolă pe cap, străpungea saci de orez de câte o sută de kilograme și-i arunca În sus, demonstrând o putere aparent supraomenească. — Cu o asemenea dibăcie, trebuie să fie foarte ușor să dobori un om pe câmpul de luptă. Are o forță uluitoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
calul lui Nobunaga și reveni pe picioare. — Am o rugăminte, stăpâne! strigă el, repezindu-se spre scările calului. — Porc Împuțit! tună Nobunaga. Un soldat din spatele lui Hiyoshi Îl apucă de guler și-l trânti la pământ. Era gata să-l străpungă, când Nobunaga strigă: — Nu! Aciperirea acestui străin murdar Îl intriga. Poate din cauză că simțea speranța fierbinte care ardea În sufletul lui Hiyoshi. — Vorbește! La auzul acestui glas, Hiyoshi aproape că uită de durere și de gărzi. — Tatăl meu l-a slujit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
mare consternare se citi pe fața lui Nobunaga. Prin moartea lui, Nakatsukasa Își mustra stăpânul. Cunoscuse geniul Înnăscut și defectele lui Nobunaga și, parcurgînd rândurile, cu ochii plini de lacrimi, Nobunaga simți un junghi dureros ca un plesnet de bici străpungându-i pieptul. — Bătrâne! Iartă-mă! suspină el. Îl rănise pe Nakatsukasa, care-i fusese vasal, dar și mai apropiat decât propriul său tată. Iar prin incidentul cu calul, Îi impusese voința lui, ca de obicei. — Să vină Goroza. Când armurierul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
cu calul, Îi impusese voința lui, ca de obicei. — Să vină Goroza. Când armurierul-șef se Închină În fața lui, Nobunaga se așeză pe podea, față În față cu el. — Vorbele pe care mi le-a lăsat tatăl tău mi-au străpuns inima. N-am să le uit niciodată. E singurul mod În care Îmi pot cere iertare. Era gata să se prosterneze el Însuși În fața lui Goroza, dar tânărul, derutat, Îi luă mâinile, Într-un gest de venerație. Seniorul și vasalul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
oameni, pe care contase Mimasaka, Nobunaga era adevăratul stăpân. Când Nobunaga Însuși călărea printre ei și le vorbea, le era imposibil să-și mai Întoarcă armele Împotriva lui. — Stai! Trădătorule! Nobunaga Îl ajunse din urmă pe fugarul Mimasaka și-l străpunse cu lancea. Scuturându-și-o de sânge, se Întoarse spre oamenii lui Mimasaka și declară: — Chiar dacă s-a ridicat Împotriva stăpânului, niciodată nu va ajunge conducătorul unei provincii. Decât să fiți uneltele unor trădători și să lăsați moștenire copiilor și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
a pedepsit. De azi Încolo, am fost făcut ronin. Pe cine ai tăiat? — Pe Yamabuchi Ukon. Tu Îmi Înțelegi sentimentele mai bine ca oricine. Ah, te-ai repezit. — Sângele fierbinte al tinereții! La asta m-am gândit, după ce l-am străpuns cu sabia, dar era prea târziu. Firea omului nu Întârzie să se arate, chiar dacă Încerci să o ascuzi. Ei, așadar... Pleci imediat? — Maimuță, să ai grijă de Nene. Întâmplarea asta arată că ea și cu mine nu eram sortiți unul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
să o ascuzi. Ei, așadar... Pleci imediat? — Maimuță, să ai grijă de Nene. Întâmplarea asta arată că ea și cu mine nu eram sortiți unul altuia. Să ai grijă de ea. Cam În același timp, un cal nărăvaș și neînsoțit străpungea Întunericul, galopând din Kiyosu spre Narumi. Grav rănit, Yamabuchi Ukon se ținea bine În șa. Avea opt sau nouă leghe până la Narumi, iar calul său galopa cu repeziciune. Se Întunecase deja și nu-l vedea nimeni, dar, la lumina zilei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
iute: copitele calului sau moartea. „Numai de-aș ajunge la Castelul Narumi,“ Își spunea el, amintindu-și că, atunci când Îl lovise, Maeda Inuchiyo se repezise la el răcnind: „Trădătorule!“ Glasul care rostise această acuzație era ca un piron care Îi străpungea creierul și de care nu putea scăpa. Acum, Între conștiința cețoasă și vântul care-l biciuia din goana galopului, gândurile i se amestecau În dezordine. Cum aflase Inuchiyo? Cugetând la felul În care eveniment avea să afecteze Castelul Narumi și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
auzeau din toată tabăra, nu puteau crede că Îi ataca inamicul. Dar nu se mai putură Îndoi mult timp de ceea ce le auzeau urechile. Războinicii Oda apăreau chiar În fața lor, cu strigătele aspre de război În straniul dialect din Owari, străpungând urechile vasalilor lui Yoshimoto. Doi sau trei dușmani se repeziră În direcția lor. — Hei! Seniorule din Suruga! Când văzură cum veneau oamenii clanului Oda, urlând ca niște demoni, sărind și alunecând prin noroi, agitându-și lăncile și halebardele, șocul Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
sinceritate e totuși insuficientă. Cum aș putea realiza lucruri mari când am o minte limitată? Se Întoarse complet În loc: — Saya, mai urc o dată pe Muntele Kurihara. Ia-o Înaintea mea. Cu aceste cuvinte, se răsuci brusc și porni În susul drumului, străpungând ceața zorilor pe pantele muntelui, urcând neabătut. Astfel că, și În ziua aceea, din nou, urcă muntele și, nu peste mult, ajunse la jumătatea drumului. Când fu la marginea unei mlaștini late, cu iarbă, din apropierea casei lui Hanbei, auzi o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
că luptăm pentru Împărat. Nu-i ucideți pe cei care fug. Nu ardeți casele oamenilor. Și, pe cât posibil, nu călcați plantațiile În picioare, acolo unde Încă nu s-a strâns recolta. Apele lacului Biwa erau Încă nevăzute, În ceața dimineții. Străpungând Întunecoși pâcla, treizeci de mii de oameni se puseră În mișcare. Când Nobunaga văzu semnalul care anunța atacarea Castelului Mitsukuri de către trupele lui Niwa Nagahide și ale lui Sakuma Nobumori, ordonă: — Mutați cartierul general la Castelul Wada. Castelul Wada era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
să-l lase. O sabie fulgeră pe deasupra capului lui Tamba, lovindu-i coiful de fier. Sabia se sfărâmă În bucăți. Tamba se ridică, În timp ce apa din jurul picioarelor lui se preschimba Într-o băltoacă roșie de sânge. Trei oameni Îl Înconjurară, străpungându-l și ciopârțindu-l În bucăți. — Inamicul! strigară vasalii din jurul lui Nobunaga. Și o luară la fugă de la comandament spre malul râului, cu lăncile pregătite. Takenaka Kyusaku, fratele mai mic al lui Hanbei, făcea parte din regimentul lui Hideyoshi, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-i lui Shinpachiro un brânci, Kyusaku reuși să se elibereze, În sfârșit. Fulgerător, mâna sa găsi pumnalul și-l lovi pe Shinpachiro În gât. Vârful nu nimeri beregata, dar Îi despică lui Shinpachiro fața de la bărbie până la nas și-i străpunse ochiul. — Un dușman al tovarășului meu! strigă un glas din spate. Nu era timp să taie capul mortului. Sărind În picioare, Kyusaku se luă imediat la luptă cu noul adversar. Kyusaku știa că mai mulți soldați din corpul de sinucigași

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
douăzeci de mii de oameni nu-i puteau vedea pe cei de la coadă, nici chiar dacă se Înălțau În scări. Shingen se Întoarse și le spuse celor trei vasali din jurul lui: — Se Întâmplă ceva În spate! Oamenii priviră Îndelung, Încercând să străpungă praful galben, care se ridica În depărtare. Se părea că ariergarda era atacată de inamic. — Pesemne au fost Înconjurați. — Sunt numai două sau trei mii! Dacă i-au Înconjurat, or să-i nimicească! Caii Își coborâseră capetele și mergeau la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
la loc. Ținându-se de cozile lăncilor și strângând mâinile camarazilor dinaintea lor, escaladară cei trei sute cincizeci de metri până În vârf. O albeață palidă Începea să apară pe cerul nocturn, anunțând apropierea zorilor. Norii se risipeau, iar soarele de dimineață străpunse marea de ceață deasă. — Se Înseninează! — Norocul cerului! Condițiile sunt excelente! Pe culmea muntelui, oamenii Îmbrăcară armurile și se Împărțiră În două grupe. Prima avea să efectueze un raid În zori asupra fortăreței inamice de pe munte, iar a doua urma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
imediat ce se porniră Încăierările corp-la-corp - săbii lovindu-se Între ele, războinic Încleștându-se cu alt războinic - se dezlănțui o oroare de nedescris În cuvinte. Cele mai bune arme erau, mai Întâi, pușca, apoi, lancea. Lancea nu se folosea pentru a străpunge, ci, mai degrabă, la agitat, la cosit și la lovit, iar acestea erau metodele Învățate pentru câmpul de luptă. Prin urmare, avantajul consta În lungime și existau lănci cu cozi de toate lungimile, Între patru și șase metri. Soldații de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
acest strigăt sever, poarta palisadei se deschise În fața lui. I se păru că vedea, În Întuneric, cel puțin o sută se soldați Îmbulzindu-se laolaltă. De fiecare dată când valul de oameni se Înălța și se rostogolea, lucirile lăncilor Îi străpungeau ochii. — Îmi pare rău că te deranjez, Îi spuse Kanbei omului care strigase. Sunt invalid, așa că am venit cu lectica. Te rog, scuză-mi lipsa de politețe. Cu această scuză, se Întoarse și-i vorbi fiului său, Shojumaru, singurul aghiotant

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
să ne retragem! Tu, dă-mi lancea ta! După ce-i dojeni astfel, seniorul Înșfăcă arma unui vasal și o luă la goană pe coridor, ca un leu. Găsind un războinic inamic cu mâna pe o balustradă, gata să urce, Îl străpunse cu lancea dintr-o parte În alta. Chiar atunci, un luptător al clanului Akechi Își Încordă micul arc În umbra unui brad negru chinezesc. Săgeata Îl lovi pe Nobunaga În cot. Clătinându-se Înapoi, Nobunaga se rezemă greu de oblonul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
vorbea Întotdeauna despre mama lui, așa că bănuiau că fie se Îmbolnăvise grav, fie murise. În sfârșit, Hideyoshi Își șterse lacrimile și se Îndreptă puțin de spate. În acel timp, luă o expresie gravă, iar intensa lui durere păru să fie străpunsă de o furie acută. De obicei, la moartea unei rude nu se făcea simțită o mânie atât de intensă. — Nu am putere să v-o spun În cuvinte. Veniți toți trei și uitați-vă aici. Le dădu scrisoarea și-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
fie stinsă numai de acele lacrimi. Hideyoshi tresări nervos, schimbându-și poziția. Își venise În fire și-și ținea buzele strânse cu putere. — Hei! Să vină cineva aici! strigă el spre camera pajilor. Era un strigăt destul de puternic pentru a străpunge tavanul și atât Hikoemon, cât și Asano - doi oameni de mare curaj - fură atât de surprinși, Încât aproape săriră de pe perne. La urma urmei, Hideyoshi fusese atât de cufundat În lacrimi, Încât părea să aibă spiritul complet zdrobit. Da, stăpâne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
trei unități, Îi atacară pe dușmanii care se apropiau. Oamenii ce urcau de jos gâfâiau greu și nu puteau ține piept luptătorilor disperați care năvăleau asupra lor. Săbii lungi Începură să se năpustească peste coifurile soldaților lui Hideyoshi, lănci le străpungeau piepturile, iar trupurile lor măcelărite cădeau peste tot. — Nimeni să nu fie prea nerăbdător să moară! strigă deodată Shosuke, În timp ce se retrăgea În interiorul unei palisade. În timp ce stindardul de comandant Îl urma, oamenii rămași făcură același lucru. — Se spune că legătura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
urma să capituleze curând. Totuși, chiar și după miezul nopții, nu se făcu nici o schimbare În strategia inițială de luptă. Activitățile grăbite din toate taberele indicau că zorile erau aproape. Curând, se auzi semnalul de corn. Bătăile tobelor Începură să străpungă ceața. Răsunau bubuitoare prin toată tabăra. Asaltul Începu fix la Ora Tigrului, așa cum se plănuise. Semnalul de atac fu un baraj de focuri trase de trupele din fața castelului. Pocnetele puștilor răsunau ireale prin pâclă, dar, deodată, Încetară și Împușcăturile, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
precum și cea de-a doua și a treia, erau Înconjurate toate cu ziduri de pământ. Circumferința zidurilor exterioare avea peste șase leghe lungime. Cea mai Înaltă clădire din interiorul zidurilor era un fort cu patru etaje, care avea să fie străpuns de deschizături prin care să se tragă cu săgeți. Țiglele de pe acoperiș urmau să aibă forma unor frunze de aur. În uimirea lui, Kazumasa nu putea decât să se minuneze tăcut de ceea ce vedea Înaintea ochilor. Dar În fața lui nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
viu și trimis În temință pentru ca, dacă gardienii Îi dădeau prilejul, să evadeze, să vă pândească și să vă ia viața. Astfel, ar fi putut să astâmpere furia lui Katsuie și să-și ceară iertare pentru greșeala făcută când a străpuns liniile inamice la Shizugatake. — O, ce păcat, se umplură ochii lui Hideyoshi cu lacrimi de compasiune. Să folosească greșit un asemenea om și să-l trimită la moarte - asta a fost greșeala lui Katsuie. Ei bine, Îi vom dărui ceea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Înregistrase o victorie atât de strălucită trăia acum ce trăise Hidetsugu, cu doar câteva momente În urmă. În Întreaga armată a lui Hideyoshi, corpul de lăncieri al lui Hori Kyutaro era vestit pentru deosebita sa eficiență. Cadavrele oamenilor care fuseseră străpunși de vârfurile acelor lănci Împiedicau acum caii comandanților ce Încercau să fugă. Într-un târziu, generalii clanului Tokugawa reușiră să scape, agitându-și, În urmă săbiile, pe când fugeau de vârfurile lăncilor ce nu-i slăbeau o clipă. LOVITURA DE MAESTRU

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]