10,586 matches
-
acolo a fost, prin anii '30, deschiderea unei săli de lectură pentru școlari. Cu cărți potrivite pentru ei. Eram cel mai mic dintre cei ce începusem să-mi petrec timpul liber în acea sală. Dar în curând aveam să mă strecor - cu complicitatea surâzătoare a unor bibliotecari - în sala de lectură a celor mari. Trecând, bineînțeles, mai întâi prin sala fișierelor. Până la vârsta aceea (poate zece, poate unsprezece ani) nu scrisesem nici un rând. Din când în când doar, cu plăcerea vie
Din spuma mărilor... by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/15420_a_16745]
-
cu vesela lor societate, care-l însoțeau uneori. în jurul ziarului Facla și al directorului său a circulat o anecdotică bogată, dar îmi amintesc și de întâmplări care s-au uitat. Astfel, unul dintre cei angajați, care semna C. Cristobald, a strecurat într-o zi o notiță în ziar, care suna cam în felul următor: "Caut post de câine la casă mare, mă puteți găsi la redacție", și semna Cristobald. Anunțul rima cu faptul că Vinea avea un superb cîine de rasă
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
face rău în timp ce, nu întâia dată, Te-am umilit sub ferestrău. La geamuri, viscolul mă latră, Gorunule, și mă străbat Căințe când te-mping în vatră, Cu, parcă, mâini de scelerat. Tu, bunget, iartă-mă, bătrâne, Spre tine dacă mă strecor Peste omături, ca un câine Cu dinți năpraznici de topor! Știu, rănile-ți că se vor drege Și totuși simt că mă sufoc în propria-mi fărădelege, Când țâp bucăți de codru-n foc. Ninsoare dragă Ninsoare dragă, iartă-mă
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/15553_a_16878]
-
dragă, iartă-mă-s bătrân. îmbătrânii și eu, ninsoare castă! Și totuși pot cocleala s-o amân Când cerbii tăi sub geamuri îmi adastă. Ninsoare hăruită și cu spor, Tu îmi stârnești aleanuri înăscute, Ca un îndemn moșnean: să mă strecor Cu o desagă de mălai spre ciute. Ninsori printre copii; sub pat, ninsori: Voi azvărliți cazonele ghiozdane, Ademenind școlarii silitori Spre tămbălăul speciei umane. Ninsori iscând galop în bidivii Și-n flinta mea chemări către pădure, Să mă dedau la
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/15553_a_16878]
-
Emil Brumaru Mă mîngîie că nu-s singur, Dulci, înrourate gînduri Coapte-n criniști. Moale vine Marele Melc înspre mine. Și mi-e dor, și mi-e rușine Că nu-s iarăși în grădina Strecurată prin lumina Zorilor, amurgului, Din spatele magaziei Galbene-a copilăriei În marginea burgului...
Cîntec by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16230_a_17555]
-
Emil Brumaru Mă mîngîie că nu-s singur, Dulci, înrourate gînduri Coapte-n criniști. Moale vine Marele Melc înspre mine. Și mi-e dor, și mi-e rușine Că nu-s iarăși în grădina Strecurată prin lumina Zorilor, amurgului, Din spatele magaziei Galbene-a copilăriei în marginea burgului...
Cîntec by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16630_a_17955]
-
Le găsește prințul cu gura uscată și cu ochii febrili Încremenit în neuitare rămas în capsula spațială a caleștii Frumosul din pădure adormit Aflat de demult pe planeta străină De propria-i memorie Devenit carnivor mâncător de carne crudă Se strecoară printre țesuturile mele desprinse de corp Profitând de extazul meu când nu simt decât Otrava trecându-mi prin vene Odată cu moartea cu descompunerea timpului În descompunerea trupului său O ultimă cină prin efracție O nouă recoltă de frunze carnale se
Poezii by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/2485_a_3810]
-
ochii și-i face văzuți doar nopții. În fapt, totul fusese construit cu ani înainte: și zidurile și tavanul și ferestrele, cele din urmă zidite. Și chiar pasărea ce se străduia să lărgească fanta din zid prin care acum se strecoară o rază de tăciune. Doar că nimeni nu mai văzuse până atunci o astfel de casă o casă ca o fântână din care izvora un soare roșu un soare ce lumina o câmpie de cremene o câmpie pe care răsăreau
Alte lucrări și multe alte zile (work in progress) by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/2712_a_4037]
-
lungi În față-i apăru bufnița. Ochii ei ca și ai hăurilor Se măriră și începură să strălucească. Asemenea stelei care apăru undeva Pe cer, undeva, cred în sud În acel îndepărtat colț al lumii În care cuvintele latine se strecor Prin unghere și se șoptesc singure Amo, amo, amare. Vasile, prietenul meu, înota Pe străzi întortocheate Si bufnița, Bufnița-l însoțea cu ochii ei luminoși Luminându-i unda, luminându-i și mâna Care prindea copacii cu frunzele lor Divers colorate
Istorii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/2765_a_4090]
-
colț al grădinii O găină neagră Cu ochi galbeni, rotunzi Pândea, aștepta, Ciugulea și înghițea Tot ce găsea. Si ghearele ei ascuțite Cuțite înfipte-n pământ Săpau o groapă Adânc. Nucul bătrân Răvășea cu crengile lui Norii. Printre frunze Se strecurau tremurând Zorii. * Saveta, mama lui Petre, Strângea în brațe Trunchiul mărului tânăr. Scoarța lucioasă Se lipea de buzele ei Si suflarea fierbinte Năștea picături de apă Ce alunecau ploaie Peste sânii uscați. Un abur argintiu Învălui trupul mărului Lipit de
Istorii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/2765_a_4090]
-
cei răi de aceste sfinte neînsemnate detalii Rozalia cea fără formă nici înger nici basm e de-abia o adiere deasupra unui strop mai mare ca Dunărea și vijelioasă printre prăzile noastre tălmaci și martoră-a veacurilor prin care se strecoară pulsul mai teribil decât imaginea decât petala insațiabilă a Rozei Rozalia Poeții balene sinucigașe în locul zgârie-norilor în locul unor meșteri și ucenici îndrăgostiți vă repet cu insistență naiv la început de vers: astăzi (și mai de demult) poeții nu mai plutesc
Poeme de Slavomir Gvozdenovici by Lucian Alexiu () [Corola-journal/Imaginative/2694_a_4019]
-
înconjoară. Du-te și tu, lovește-te cu ele de umilință - ca și cînd nu te-ai fi lovit de-atâtea ori și așa, poate, se va întâmpla să apară o nișă, un vis, pe unde ai să te poți strecura.
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/3415_a_4740]
-
să se îngroape-n mîl. Eu deja am urcat sus, în coroană, printre scolopendre. E cerul, e cometa-n amiază, sînt rîuri după rîuri de venin. Intră în mine, se potolesc doar într-o apă neagră, în tanin. Tu îți strecori mîinile prin toracele meu, soarele-i ghem destrămat. M-am înălțat. Membre după membre păroase acoperă aceleași urme. Continență și repetiție - două anotimpuri - tribul fumegă depărtat. Vis de maimuță Înotăm în golful liniștit din care marea s-a retras de
Poezii by Ștefan Manasia () [Corola-journal/Imaginative/3371_a_4696]
-
în bezna urâtă În dreapta se căsca o clădire monstruoasă unde gemeau oameni dispăruți care-și rugau moartea să vină și să-i ducă în ascunzișurile ei milostive Și noi treceam pe partea cealaltă treceam mai departe cu pași prudenți ne strecuram sub cerul (totuși) liber și ceva mai încolo prin ganguri și curți interioare scoteam tremurând din buzunarul de la piept sticla rece cu licoarea grețoasă dar salvatoare și o treceam de la unul la altul și plescăiam întărâtați de un fir de
Doi poeți - Eugen Bunaru by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/3324_a_4649]
-
prezența în umbră... Singurii dușmani rămăserăm noi înșine, căci ceea ce clădeam ziua, noaptea distrugeam, ca niște somnambuli, fără milă, călcam în picioare pămîntul cărat, adus cu trudă în saci și în pumni peste graniță, adunîndu-l în căuș îl duceam îndărăt, strecurându-ne umbrele prin sârma ghimpată; tîrîndu-ne în genunchi pe urmele strămoșilor cărora le luam, fără să ne dăm seama, pămîntul fumegînd de sub creștet, pentru a-l duce în țară străină și-a-l așeza în fața steagurilor coborîte în bernă. Închinîndu-ne
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
trec tot pe-aici și la întoarcere. La revedere, firicelelor! " (pp. 73-74); ,Te-ai pus vreodată în pielea unui morcov în clipa în care îl arunci cu nonșalanță în oala cu apă clocotită? Mereu mă gândesc la el atunci când mă strecor în cada cu apă caldă..." (p. 120); Îmi sprijin gâtul de marginea căzii, ca pregătită pentru descăpățânare, și aștept ghilotina să cadă. Într-un sfârșit, ea chiar cade, despicându-mi fruntea, lobotomizându-mă profesionist: într-o parte rămâne creierul leneș, într-
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
aștept ghilotina să cadă. Într-un sfârșit, ea chiar cade, despicându-mi fruntea, lobotomizându-mă profesionist: într-o parte rămâne creierul leneș, într-alta geamănul gospodar, sepia lui spirtoasă." (p. 121); Nu prea vorbeam, lipsite de vlagă, însă îi simțeam mâna strecurându-mi-se obosită în chiloți, printre picioare, și cu degetele își făcea loc prin despicătură, pipăindu-mă, mai întâi timid, apoi ca pentru a-și încălzi degetele. Nu era nimic excitant în gestul ei, îmi părea mai degrabă un oftat
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
în iatac - în spatele mai multor rînduri de perdele de mătase - ca acela al unei flori rare pe care soarele prea puternic, vîntul schimbător, praful ridicat de trăsuri și privirile curioase ale mîrlanilor ar fi putut s-o ofilească." Amintirea aceasta, strecurată într-o birjă care străbate cartierul oriental, unde-l dusese de-atîtea ori pe Filip, cu florile lui, trece în visul lui Carol, care parcă vede aievea năruita casă de plăceri, cu grecul omorît în torturi de foștii-i efebi, arzînd
Cal de poștă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11115_a_12440]
-
Șelmaru), ceilalți bune cunoștințe: Leonte Răutu, Iosif Chișinevschi (în 1953 și 1954), Constanța Crăciun (1954). Jurnalul anului 1953 începe, de pildă, cu o scrisoare (trimisă sau nu?) lui Gheorghiu-Dej. în toate epistolele, printre problemele de interes general, M. R. P. strecoară cu subtilitate ideea necesității reabilitării și revenirii sale, făcând risipă de sentimente, elogii, cunoștințe și idei, după destinatar. Lui ,dragă Traiane", bunăoară, îi scrie în 1952 cum, cu ,multă prudență de grija sănătății încerc să reintru în lume", scriind poezie
Jurnalul unui cobai by Ana Selejan () [Corola-journal/Journalistic/11166_a_12491]
-
aceste cuvinte ale lui Giraudoux: ,Vei fi străina mea?" - Cred că sunt din Amphytrion 38. Dar e de-acum mult de-atunci. Iertați-mi această digresiune și această nouă rugăminte: trimit o scrisoare verișoarei mele elvețiene, îi datorez niște bani. Strecor în plic o hârtie de o sută de franci. - E voie? Eu nu știu. Puteți să faceți să-i parvină scrisoarea, bineînțeles deschisă? Adresa ei e chiar cea din cartea poștală? Locuiește, într-adevăr, în castelul care i-a rezistat
Martha Bibescu - Scrisori inedite by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11142_a_12467]
-
obscene ori satanice de pe zidurile clădirilor, profanările din cimitire, teoriile cele mai aiuritoare ce reverberează în spațiul public, confruntările savant-mahalagești transmise în direct la TV, intervențiile specialiștilor în sociologie și ale formatorilor de opinie pricepuți la toate, ochiul și timpanul strecurate în marea hărmălaie de către lucrătorii SRI, proiectele de construcție a unei uriașe catedrale ortodoxe, frazeologia bombastică a politicienilor și credințele fierbinți ale diferiților misionari, în fine, proiecțiile milenariste, clepsidra întoarsă din care se scurg ultimele fire de nisip dinaintea sfârșitului
Daciada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11207_a_12532]
-
Ion Simuț Toate greșelile de tipar sau de corectură sunt o pacoste, dar cele strecurate în edițiile de referință sau în edițiile critice ale scriitorilor clasici sunt o calamitate. Un cuvânt greșit, o sintagmă sau uneori chiar o frază stâlcită riscă să se perpetueze de la o reeditare la alta, pe baza argumentului firesc că așa
Corecturi în reeditarea poeziei argheziene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11209_a_12534]
-
2000, în condiții grafice foarte bune, pe o hârtie specială. O putem numi și pe aceasta din urmă, ca și pe celelalte, o ediție de autoritate. Durerea mea este însă că în acest poem, în ediția din 2000, s-a strecurat o greșeală: în loc de ,negul cartofilor" s-a tipărit ,negrul cartofilor" (v. Tudor Arghezi, Opere. I. Versuri, ediția menționată, p. 213). Necazul este că o reeditare ulterioară, având aceiași îngrijitori, repetă greșeala cu imbatabilul argument că transcrie textul dintr-o ediție
Corecturi în reeditarea poeziei argheziene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11209_a_12534]
-
veche sau, mai probabil, în cea din '73, de la Minerva, îngrijită de Rodica Rotaru, prefațată de Mircea Anghelescu și cu postfață, note, comentarii de Ștefan S. Gorovei), e un dicționar onomastic cvasi-fictiv în care ți se pare că s-au strecurat, mai mult ca să te deruteze, cîteva nume care-ți spun ceva. Ordinea pe care o urmează Sion e-aceea a alfabetului chirilic, dar și de la ea se mai abate. Să-l luăm, dintre primii, pe Alecsandri: "Două neamuri: cel adevărat
Neam de neamul lor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10659_a_11984]
-
locuiască. Sufletul omului Sufletul omului nu-i ceva de prisos nu poate fi întors ca pe o haină pe dos și nici să-i scrutezi crochiul irizat ca pe un text poetic sublimat. Sufletul e viul transparent prin care se strecoară duhul inocent și care face timpul mort să reînvie în prezent. Și cînd se întristează dar și cînd jubilează sufletul omului e ca lumina în amiază nici nu clipește dar nici în amorțire nu-i ci doar o încropire virtuală
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]