6,493 matches
-
metaforă, etc. În acest areal se încadrează, cu certitudine, volumul despre care scriem. Tăcerea de după creație, devenită un stil de raportare la terestru sau cosmic, naște un „limbaj” radical, pe care nu oricine îl poate „dresa”, după cum aflăm: ,,Un mare strigăt de Tăcere-i versul, doar inima Poetului are aripile frânte de dor, pașii, tulburați de Cântec sângerează zăpada urcușului, niciodată dorința de a trăi nemurirea. Și totuși, îmblânzitor neînfricat, Poetul trăiește chemarea ei precum dorința nestăvilită a ploii de a
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
Patria mea e tăcută și blândă.” „Prin labirintul Tăcerii” îi dă posibilitatea cititorului - călător în spații fictive - să cunoască „Bruscul portret al Tăcerii”, „Tăcerea, ca o femeie mută”, „Rugăciune în Tăcerea inimii”, „Destin în Tăcere, destin în mirare”, „Un mare strigăt de Tăcere-i versul.” „Imnele Tăcerii” aduc în prim-plan structuri complexe în care apar atât substantive cât și verbe metaforizate: „O, Tăcere albastră cu nume de mare”, „Când în Tăcere cade drept Cuvântul”, „Urubu în Tăcere sunt”, „Munca norilor
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
Nimrod”, urmașul lui Noe, al cărui turn a fost clădit din cuvinte, echivalează cu asumarea existenței în formele ei diverse, inclusiv a durerii umane, a martirajului: „Aer! Tăcerea vrea să moară!”, „Tăceri față în față îmi spintecă prezentul”, „Tăcerea tace, strigătul suspină”, „Nimrod, Tăcerea clatină hazardul”. „Tăcerea din Cuvinte” concentrează lirismul în poeme de stare: „În inimă Tăcerea te visează”, „Un madrigal de vară Tăcerea inventează”, „Mă strigă Tăcerea cu nume de dor”, „Câmpia mea, Tăcerea-mi știe vorba”, „Tăcerea din
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
plâng atunci, prinzându-se una pe alta apoi urcă încet spre stern. "pe unde pașii caută aripa?" tălpile dor de nemișcare și mâinile ajung la stern. ruga tăcută începe să curgă și... valu-și sparge creasta de gratiile celulei în care strigăt de om, ecoul surprinde. rămâne un strop de aer în ninsoarea cu flăcări de gânduri. acolo doar, viața îmbrățișează moartea iar coasa lucește absurd în bucuria trecerii de la o tâmplă la alta, de la un ochi la altul, de la inimă la
TĂCERE, GHEAŢĂ. GÂNDURI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360599_a_361928]
-
un perete rece, înțepenit în tăcere, sa imi sprijin o secundă dorul și umbră arzanda de vise rebele. aș vrea să-mi las sufletul,să-l părăsesc aici și acum, în noapte, să fug de el cât mai departe, de strigătele cu care te cheamă ca un nebun în agonie cuprins de iluzii și teama. ești prea departe să-l auzi și totuși mi-e frică de nebunia lui. Mă arde fiecare gând în care mă atingi și mă acopăr cu
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
luna adormitape un perete rece, înțepenit în tăcere,să îmi sprijin o secundă dorulsi umbră arzanda de vise rebele.as vrea să-mi las sufletul,să-l parasescaici și acum, în noapte,să fug de el cât mai departe,de strigătele cu care te cheamaca un nebun în agoniecuprins de iluzii și teama.esti prea departe să-l auzi și totuși mi-e fricade nebunia lui. Mă arde fiecare gând în care mă atingisi mă acopăr cu nevoia de tine pentru
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
-I ce arde, tumultoasă, La ziua și sătucul plin de soare, La Învierea când voi fi acasă. Adrian Munteanu DAC-AȘ SUI PE TRUDA UNEI PLEOAPE (la Psalmul 139) Dac-aș sui pe truda unei pleoape Ce se frământă-n strigăt de-auroră, Când umbre-n zori lumina o imploră, Te-aș regăsi arzând în cer etape. Dac-aș fura dintr-un amurg o oră Și i-aș deschide clipei mii de trape Ca dincolo spre moarte să își scape Neliniștea
LIRICĂ PASCALĂ 2011 de GEORGE ROCA în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360614_a_361943]
-
prind în joc și curios, continui să avansezi la altă poezie, nu cauți rime, ci doar idei, care te apasă și-ți lasă un gust de parfum ce nu poți să-l identifici. Indiferent de subiect, iubire, sclipiri de inteligență, strigătul singurătății noastre, te prinde, ca într-un dans neștiut încă din debutul cărții înregistrând liniștea, imensa liniște a scriitoarei, cu decoruri fracționate și colorate de vis. Decorațiunile ulterioare, surprind, aruncând de valma sculpturi, picturi, lucrări de artă în piatră, metal
ALTE SFERE SAU DESPRE POEZIA SCRISĂ DE LUMINIŢA CRISTINA PETCU de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360617_a_361946]
-
și lumina, pentru a ne vedea soarta. Ei, încet, înmoaie pensule uriașe în sângele soarelui și ne pictează venele în loc de cer, însă în ele fără nimic, doar niște tuneluri goale fără sens. În fiecare clipă ce trece se aude un strigăt de viață, minuscul nucleu divizat pe alte tărâmuri de lumi. El ne spune că speranța nu-i deșartă. În gropi de întuneric, cad bătrâni îmbrăcați în negrul lumii. Ei fac loc celor de mâine. În centrul vieții, încă mai există
OAMENII CARE NE-AU FURAT CERUL. de VIOREL MUHA în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360669_a_361998]
-
DATĂ ȘI NUMAI UNA...DOAR Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 996 din 22 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului O viață ne-a fost dată și numai una...doar! Iubire mi-ai jurat până la...Sfârșit! De ce nu-mi auzi strigăt de durere? Jurământul dat, nu ți l-am cerșit. Mi-ai spus ”te iubesc”! a fost a ta vrere... Știam că iubirea, dureri cu ea aduce Și soarele-i ades de...nori acoperit Dar credeam, cu tine, viața ne va
O VIAŢĂ NE-A FOST DATĂ ŞI NUMAI UNA...DOAR! de DOINA THEISS în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360740_a_362069]
-
ne admira minunile, pentru a ne exprima uimirea decât cea pe care limba română o dă fiecărui cuvânt măreț din sufletul nostru. Ca într-un basm etern, limba română își scrie, cu foc, istoria vremilor sale, a dorurilor și a strigătului jertfei pentru un singur țel, un cântec comun al fascinantei lumi numite simplu : România. Și tot în această zi, unul dintre cele mai importante vise ale mele prinde contur. La mormântul poetului ce a militat pentru acest grai, pentru libertatea
LIMBA ROMÂNĂ ESTE PATRIA CÂNTULUI MEU! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/359993_a_361322]
-
ei sau Jack să nu știe mai mult.In plus,multe dintre cărțile și documentele părinților ei au fost aduse în casa mătușii când au trebuit să vândă proprietatea pentru a acoperi anumite cheltuieli și datorii. -Se aude cumva un strigăt?întreba curioasă Karon care se ridică de pe marginea fântânii. -Da,acum aud și eu.Cred că e Radella.Mai bine te-ai duce să vezi ce doreste.Poate că e ceva important. -Jack,crezi că îi pot spune despre grădină
KARON,CAP 6 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359962_a_361291]
-
aripi de vultur când ciocul și-l izbește de stânci. Prindem sunetul, îl lăsăm să ne îmbrace inimile și lunecăm fărâme odată cu el. Cei mai curajoși rămân în ciocul renăscut și-n aripile noi, continuând mișcarea între cornul lunii și strigătul fiarei când caută luna plină printre halouri fără culoare, fără strălucire. Ne mai rămâne să ne privim de pe piatra de argint cu floarea vieții în pumnii pieptului așteptând reînflorirea. Știu că ne cunoaștem doar că nu mai avem cuvinte pentru
MUŞCĂTURA VORBEI NEROSTITE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360019_a_361348]
-
evoluând lent. Mai întâi faptul că s-a ridicat pe picioare a căpătat un alt orizont (homo erectus). Mersul biped a dus la transformări ale unor organe interne, dispuse acum pe verticală. Pe vremea aceea limbajul omului se rezuma la strigăte, răgete și mârâieli legate de anumite activități: vânatul în comun, viața socială. Se crede că vorbirea articulată nu ar fi mai veche de 100 000 ani sau mai multe sute de mii de ani (Finuța Hasan, Intr. în lingv., B
ORIGINEA LIMBAJULUI SI FILOSOFIA de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360061_a_361390]
-
devenită motivația de a trăi, emoție infinită într-un suflet nemărginit, iluzie contopită cu reveria; tăcere aleasă ca aliat de încredere pe drumul speranței și întrevăzută ca unică opțiune sigură pentru ca cel ce speră să nu fie descumpănit - tăcerea adună strigăte, tălmăciri, frământări dar nu e niciodată sinonimă cu muțenia, găsindu-și ecoul prin puterea cuvântului scris; mirare care implică inițial o vreme în care îți manifești disponibilitatea de a te integra în panorama lumii, de a surprinde complexitatea umană, un
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
și nevoi acasă la Maica Domnului. Ce altceva ar putea să-i țină pe credincioși în ploaie și frig, câteva zile, decât o mare dragoste de adevăr și cele sfinte, un dor nebun de Maica neamului omenesc - Fecioara Maria, un strigăt de jale și dor după ajutorul dumnezeiesc. În tradiția mănăstirii, există obiceiul de a înconjura bisericuța din curtea așezământului monahal cel puțin de trei ori, pentru iertarea păcatelor. Organizatorii pelerinajului de la Mănăstirea Nicula vor pregăti, miercuri, pentru credincioși, circa 10
DOR DE MAICA DOMNULUI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1320 din 12 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360131_a_361460]
-
Dar să strige mieii! A îmbuibare și Înviere! Să bem sânge de Iisus și să vărsăm pe cel al mielului întru Înălțare ! Să-l smulgem de la ugerul oii, cu botul plin de lapte și să-l frângem întru sfânt ospăț. Strigătul lui să scârțâie porțile cerului, să deschidă calea spre mântuire. Veniți dară de luați lumina și-o puneți pe mese, lângă carnea friptă ce-a tăcut în farfurie. Să-l smulgem cu dinții de pe oase și să scriem pe pereți
SA STRIGE MIEII-A INVIERE! de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360164_a_361493]
-
un perete rece, înțepenit în tăcere, sa imi sprijin o secundă dorul și umbră arzanda de vise rebele. aș vrea să-mi las sufletul,să-l părăsesc aici și acum, în noapte, să fug de el cât mai departe, de strigătele cu care te cheamă ca un nebun în agonie cuprins de iluzii și teama. ești prea departe să-l auzi și totuși mi-e frică de nebunia lui. Mă arde fiecare gând în care mă atingi și mă acopăr cu
DE DOR de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360160_a_361489]
-
ar avea memorie timpurile erau ieșite din cadru și aveau sânii lăsați și supți de greutatea norilor ce precipitau peste lumea aceea mică că o ieșire din emisie înăuntru răceală pășea cu mândrie împărțind zâmbete știrbe afară protestele își împotriveau strigătele cu gurile larg închise curajul abdica în repulsie suferință era singura puritate care fură cinsit clipele dinaintea liniștii pentru că omenirea era că o gură de aer pură te-ar fi putut ajuta să respiri viciata te-ar fi putut sufocă
DIFERIT AR PUTEA INSEMNA CEVA de ANCA ELENA ŞERPE în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360187_a_361516]
-
pornit să ne sfâșie. Strigă Tisa, strigă Nistrul, strigă Țara-n agonie, Inclusă în Uniune, România-i o stafie! Câmpurile dezgolite de păduri și de fânețe Și-au pierdut din măreția vremurilor cu sânețe. Sună goarna, bate toba, se-aud strigăte amare Căci cohortele străine ne-au furat din țărm și mare. Strigă codrul, strigă ramul, strigă Dunărea albastră Căci scârnava Uniune vrea ca sclavă țara noastră. Când religii globaliste insistent vor să ne sfarme Frați români, a sosit vremea să
POEME NEWYORKEZE (4) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360174_a_361503]
-
barca. După ce s-au dat jos din barcă, dintr-o dată s-a făcut o liniște în tot iarmarocul parcă lumea nu mai exista. Pentru moment, căci liniștea a fost spartă de niște țipete ascuțite presărate cu fel și fel de strigăte, de ziceai că a început un mare răzbel. Nu era așa! Pe o scena improvizată la un geam parcă spart, au apărut păpușile Vasilache și Mărioara, care se certau zice se în familie. Desigur că toți cei de prin apropiere
BELDIE ŞI SERILE DE IARMAROC de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360170_a_361499]
-
Ortodoxă din municipiu. Va urma un moment festiv, ce va avea loc în Aula Magna a facultății. După cuvântul inaugural rostit de Pr. Prof. Univ. Dr. Vasile Stanciu, decanul facultății, Înaltpreasfințitul Andrei va deschide comunicările în plen prin prezentarea lucrării „Strigătul din eternitate al martirilor“. Vor susține comunicări și Preasfințitul Florentin Crihălmeanu, episcop greco-catolic de Cluj - Gherla, prezent la simpozion ca invitat din parte Înaltpreasfințitului Părinte Andrei, Victor Opaschi, Secretar de Stat în cadrul Secretariatul de Stat pentru Culte și Acad. Prof.
SIMPOZION INTERNAŢIONAL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360217_a_361546]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > REMEMBER Autor: Lilioara Macovei Publicat în: Ediția nr. 1400 din 31 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului în toamna cu bănuți de crizanteme tresalt ca fluturele în mai când bolta albastră a cerului bun suporta strigătele noastre nespărgându-se în nici o bucată de gând trist sau lacrimă aș fi scris pe pământ în noapte cu litere din stele aurite luminând drum spre cuvânt sau poate mai degrabă cântec în care tu erai trandafir oglindit în verdele
REMEMBER de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360218_a_361547]
-
de câtă nebunie ești chemat Grădina s-o-nlumini din sfânt păcat?! „MODERNIZAREA” PAȘTELUI... nu-L mai plânge - astăzi - nimeni pe Hristos nimeni nu-i mai simte dorul Lui de noi Crucea-I grea n-o îndurăm - direct - pe os nici hidosu-i strigăt - horcăind în toi! ...nevinovată carne să înghită în vina lui mereu deschisă-a poftă oricine-i pregătit - smerit - să mintă să cumpere privata lui Golgotă... a pregătit ciocane și piroane spectacol: țâșnirile de sânge turbat - vampiric - delicii noi - saloane cu-
PAŞTELE ORBILOR ŞI AL PĂRTĂŞIRII de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359798_a_361127]
-
ea va trebui să se prezinte la spital să nască, că în loc să se înscrie la facultate, ea va trebui să-și crească copilul folosindu-se de părinții ei, și așa amărâți și fără prea multe posibilități. - Uuuhuuuu! Ridică privirea spre strigătul victorios care se ridicase la cer. Parapanta roșie cu portocaliu aluneca elegantă prin curenții de deasupra defileului, purtându-și povara umană spre aventură. Își dăduse drumul din același loc în care ea se hotărâse că va pune capăt alegerilor. Urmă
ARIPI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359834_a_361163]