4,034 matches
-
qui met en valeur la poéticité de la langue cible (Pax magna) (1998 : 13). La métaphore " largi fiori se sfânt mister " (littéralement : " de larges frissons de mystère saint ") est interprétée par Paul Miclău comme un " mystère frémissant est sacré " (Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/Je n'écrase pas la corolle de merveilles du monde) (1978 : 125). La figure " dureri de muguri " (littéralement : " leș douleurs des bourgeons ") est vue par Paul Miclău comme " le mal des fleurs " (Focuri de primăvară
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
voie, à travers leș cils, ce que l'on peut voir. " Dans să version, Paul Miclău crée une métaphore inédite (" la corolle des cils "), s'appuyant sur le symbole de la " corolle ", présent chez Blaga dès son premier poème, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (Je n'écrase pas la corolle de merveilles du monde). Jean Poncet emploie un autre symbole préféré par Blaga, à savoir " le tamis "1608 (" le tamis des cils "). Leș deux versions șont, en effet, plus
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
petit enfant n'est pas approprié. " mult mai vechi decât zilnicul soare apune " " beaucoup plus ancien que le quotidien crépuscule " (Domnițele/Leș princesses) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 213). L'emploi de l'adjectif " quotidien " affecte la poéticité du texte cible. " [...] poetul, cuvantul strivindu-și, a îndurat/năpastele toate cu bărbăție " " [...] le poète, comprimant să parole, a supporté/virilement toutes leș injustices " (Poetul/Le poète) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 217). L'emploi du verbe " comprimer " au lieu d'" écraser " n'est pas justifié. L'adverbe " virilement
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
bois ".1620 D'autres erreurs identifiées dans le corpus șont de nature morphologique : " eu iubesc/și flori și ochi și buze și morminte " " moi, j'aime/aussi leș fleurs, aussi leș yeux, aussi leș lèvres, aussi leș tombes " (Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/Je n'écrase pas la corolle de merveilles du monde) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 47). La répétition de l'adverbe " aussi " est encombrante, tandis que la version n'est pas correcte du point de vue grammatical. " Pe
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
existe pas dans le texte de départ, est censée accentuer l'idée de souffrance. " căci eu iubesc/și flori și ochi și buze și morminte " " Puisque leș fleurs, leș yeux, leș lèvres et leș tombes,/Je leș adore. " (Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/Je n'écrase pas la corolle de merveilles du monde) (Romanescu, 1998 : 18). À l'aide d'une tournure différente de la phrase en français, tout comme du verbe " adorer " au lieu d'" aimer " (" a iubi
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Autoportrait), în Poemele luminii/Leș poèmes de la lumière, traduction de Paul Miclău, op. cît., p. 425. (Texte source : " până la ultimile hotare ", în Lucian Blaga, Operă poetica, op. cît., p. 225). 885 Par exemple, le poème programmatique de Blaga, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (Je n'écrase pas la corolle de merveilles du monde) annonce, dans un langage poétique, la conception sur le mystère et la connaissance luciférienne. V. Lucian Blaga, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
programmatique de Blaga, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (Je n'écrase pas la corolle de merveilles du monde) annonce, dans un langage poétique, la conception sur le mystère et la connaissance luciférienne. V. Lucian Blaga, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, în Opera poetica, op. cît., p. 19. 886 V. George Gană, " Prefață ", în Lucian Blaga, Operă poetica, op. cît., p. 5 : " Lucian Blaga n-a fost, se știe, numai poet. El este cel dintâi scriitor
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
le sens courant du terme. Ce qu'il fait entendre, c'est la musique abstraite de l'au-delà, où s'accomplissent leș fastes occultes de la nature. " V. Basil Munteano, Panoramă..., op. cît., p. 300-301. 888 V. Lucian Blaga, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (Je ne piétine pas la corolle de merveilles du monde), traduction de Jean Poncet, în Jean Poncet (dir.), Lucian Blaga ou le chant..., op. cît., p. 30. 889 Ces concepts șont expliqués dans le sous-chapitre
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
V. Joël Figari, " Lucian Blaga ou le dernier système philosophique ", consulté le 28 juillet 2011, URL: http://www.ac-grenoble.fr/PhiloSophie/articles.php?lng=fr&pg=53. 928 V. Ibid. Blaga avance cette idée dès son poème programmatique Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (Je n'écrase pas la corolle de merveilles du monde), qui ouvre son premier recueil, Poèmes de la lumière. 929 V. Lucian Blaga, Trilogia culturii (Orizont și stil. Spațiul mioritic. Geneză metaforei și sensul culturii), cuvânt
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
1113 V. Tudor Arghezi, Poeme alese/Poèmes choisis, volume collectif bilingue, préface par Eugen Simion, Grâi și Suflet Cultură Națională, Bucarest, 1996. 1114 V. Lucian Blaga, Corola de minuni/Corolle de merveilles, op. cît. 1115 V. Lucian Blaga, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, în Opera poetica, op. cît., p. 19. 1116 V. Maurice Duverger, Europa de la Atlantic la Delta Dunării, traducere de Paul Miclău, Editura Omegapres, București, 1991 ; Céline Varenne, Libertate/Liberté, recueil bilingue, traduit par Paul Miclău
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
La lumière du paradis), în Opera poetica, op. cît., p. 35. On y retrouve 3 exclamations qui expriment, dans une manière expressionniste, l'élan de vivre du moi lyrique. 1380 Nous rappelons, à ce titre, le poème programmatique Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (Je n'écrase pas la corolle de merveilles du monde), în Opera poetica, op. cît., p. 19, qui contient une phrase très ample, disposée sur 15 vers. 1381 V., à titre d'exemple, des poèmes
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
expressive, et non une fonction créative, tandis que son emploi est identique ou très proche de celui précisé par leș normes de grammaire. " Notre traduction. C'est nous qui soulignons.) 1390 C'est le cas du poème programmatique Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, qui contient deux tirets : le premier marque le changement de tonalité, tandis que le deuxième instaure un hiatus avânt leș deux derniers vers, qui constituent la confession finale du moi lyrique. V. Lucian Blaga, Eu
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de minuni a lumii, qui contient deux tirets : le premier marque le changement de tonalité, tandis que le deuxième instaure un hiatus avânt leș deux derniers vers, qui constituent la confession finale du moi lyrique. V. Lucian Blaga, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, în Opera poetica, op. cît., p. 19. 1391 Leș constructions absolues du français șont équivalentes à l'élément prédicatif supplémentaire du roumain. V. aussi Eugenia Arjoca-Ieremia, " Bref parallèle entre certaines constructions absolues du français et
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
par " Chante-moi encore ton dor [...]. " V. Lucian Blaga, Dorul (Dor) în 65 poèmes, traduit par Paula Romanescu, op. cît., p. 41. 1545 Jean-Louis Courriol, " Présentation ", în Mihai Eminescu Poezii/Poésies, op. cît., p. 9. 1546 V. Lucian Blaga Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (Je ne foule pas la corolle de merveilles du monde), în L'étoile la plus triste, traduction de Sanda Stolojan, op. cît., p. 21 : le syntagme " sfânt mister " est traduit par " mystère sacré ". 1547 Philippe
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
surprinde, cu o remarcabilă luciditate, modul insidios în care normalitea e subjugată anormalității, un compromis aparent minor atrăgând după sine altele, din ce în ce mai grave. „Bulgărele odată pornit antrenează avalanșa pe care încercând apoi s-o oprești poți sfârși prin a fi strivit cu totul de ea.” Este rezumată în această frază întreaga dramă a tânărului procuror Irava, cel ce abdicase încet, dar sigur, de la misiunea sa de slujitor al legii, pentru deveni o simplă marionetă în mâinile potentaților. În ultimul moment, riscând
DIMITRIU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286779_a_288108]
-
totdeauna mare, fără a fi cât de puțin poet - poeții mari sunt mai totdeauna filosofi!” Paradoxului îi urmează judecata echilibrată, bine așezată logic, de unde o constatare ca următoarea despre „originalitatea foarte complexă” a literaturii noastre: „Pasul legionarului roman n-a strivit duhul autohton nicăieri pe unde a călcat; l-a mulat în formele lui clare, civilizatoare, în Sciția ca și în Iberia, în Galia ca și în Tracia”. După considerații ca acestea, de uz intim, debutantul avea de ales din experiențele
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
imitație. Inițial, îl imită pe Coșbuc, apoi pe Eminescu, ale cărui poeme le transcrie, diluându-le. Ambițios, încearcă și o Poveste a Omului, precum și ample poeme istorice (Ultimul vis al lui Bonaparte, Moartea lui Mihai Viteazul), dar orice emoție e strivită sub figurația desuet romantică și mașinăria retorică. În Spre ziuă se distinge un halou de lirism autentic, susținut îndeosebi de toposul căminului, mai consistent în ultimul volum, În valuri. Multul dor de soare și de primăvară, într-o formă totuși
BECESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285674_a_287003]
-
Pătrunse de un discret lirism și erodate, sensibil, de tezism, scrierile se salvează parțial prin culoare lingvistică. Facerea lumii duce mai departe cronografia, urmărind destinul unei familii muncitorești. Un tipograf (Filipache) devine director al unei întreprinderi naționalizate și sfârșește înfrânt, strivit de circumstanțe absurde. Dar în interiorul romanului există un alt roman, care dezvoltă pe filiera erotică, prin insolitul cuplu Eva (fiica lui Filipache) - Manicatide (un cinic stilat), pictura unui mediu crepuscular. Intrat, odată cu Princepele, după erupția realistă, într-o fază ce
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
un teritoriu al povestirii, povestirea, la rândul ei, se înfășoară pe volutele unor rememorări. În această subtilă ambiguitate subzistă modernitatea, atâta câtă este, a discursului narativ. Bântuie, în „schițele militare” ale lui B., un duh al deznădejdii. Un cer întunecat strivește fără putință de împotrivire niște făpturi oropsite - deposedați ai vieții meniți suferinței și, adeseori, unui tragic sfârșit (Mărgărint bețivul, La poarta spitalului ș.a.). Verismul acestor proze nu-și refuză un arsenal al literaturizării. Ceea ce nu le anulează substanța de „documente
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
-o: - Cu ce ești încălțată, domnișoară Lemonnier? Cele treizeci de eleve s-au ridicat de pe scaunele lor, întinzând gâtul, holbând ochii. Pe parchetul bine ceruit, au văzut doi cipici de lână, două “încălțări” pe care Charlotte și le încropise singură. Strivită de toate privirile acelea, Charlotte a lăsat capul în jos și și-a crispat involuntar degetele de la picioare în cipici, ca și cum ar fi vrut să-i dispară picioarele. Pe atunci trăiau deja într-o izbă veche la marginea orașului. Charlotte
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
poposit într-un oraș unde, într-o bună zi, la piață, un precupeț a mutilat un copil care încercase să-i fure un măr. Toți oamenii pe care îi întâlnea păreau că se năpustesc spre un țel necunoscut, asaltând trenurile, strivindu-se pe ambarcadere, sau că așteaptă nu se știe pe cine - în fața ușilor închise ale prăvăliilor, lângă porțile păzite de soldați și, uneori, pur și simplu pe marginea drumului. Spațiul pe care îl înfrunta nu cunoștea calea de mijloc: incredibila
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Rusia mă subjugă e pentru că nu cunoaște limite, nici în bine, nici în rău. Mai ales în rău. Ea îmi permite să-l invidiez pe acest vânător de trupuri femeiești. Și să mă urăsc. Și să mă alătur femeii distruse, strivite de o masă de carne nădușită. Și să ghicesc ultimul ei gând limpede: gândul morții care va urma după împerecherea aceea hidoasă. Și să năzuiesc să mor deodată cu ea. Căci nu poți continua să trăiești purtând în tine acel
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fățiș m-a cufundat într-o nețărmurită uluire. Cât de firești și, în același timp, cât de neverosmile erau toate astea! Sau ca și brațul de femeie, gol, durduliu, apărut într-o seară la o fereastră. O stradă cotită, mică, strivită de frunzișuri grele, nemișcate - și un braț foarte alb, foarte rotund, dezgolit până la umăr, care unduise câteva secunde, cât să tragă o perdea de muslin peste umbra din încăpere. Și, nu știu prin ce divinație, recunoscusem nerăbdarea puțin surescitată din
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
tu faptele lor?... Sunt scopurile... Vezi tu acele miliarde de capete seci care se ard, se omoară, se-nfiară pentru ei?... Ei sunt mașinele... si nu cuteza vrodată să ieși din cercul mașinismului tău, căci vei fi pierdută... vei fi strivită... Cearc-o și vei vedea... Cât ai fost copilă, da, ai trăit pentru tine, căci erai prea debilă pentru ca să fii mașină - astăzi, când ești matură, ți-a venit timpul să fii ceea ce trebuie să fii. Noi valurile mărei, el uraganul ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
e de glumă! Așa mă spăriai încît scosei un țipăt, socotind că mi-au frânt mijlocul, gândii că m-au lăsat schilav. Dar frământătorul meu, mulțumit de isprava sa, lăsă această lucrare și se apucă de alta: începu să-mi strivească, să-mi frământe brațele, picioarele, mușchii, rănichii, cu o îndemînare de minune. Aceasta ținu ca un sfert de ceas și apoi mă lăsă. Acum mă simțeam și mai slab decât înainte; pe urmă toate închieturile mă durea; vrui să trag
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]