2,306 matches
-
1866-1867). s-a născut în anul 1831. El a îmbrățișat de tânăr cariera armelor, intrând în septembrie 1849 în Legiunea de Cadeți, înființată în Moldova, în anul 1845. În anul 1851, a absolvit cursurile organizate pentru cadeți, obținând gradul de sublocotenent. După trei ani, în 1854, a fost avansat la gradul de locotenent și a intrat în flotila moldoveană, unde în primii ani de activitate a îndeplinit funcția de comandant al punctului Ismail, din anul 1856 având gradul de căpitan. În
Scarlat Murguleț () [Corola-website/Science/307469_a_308798]
-
asemenea, a face campania vasului școală « Jean Bart», cu asimilația gradului de aspirant de a doua clasă». După încheierea studiilor în Franța, Ioan Murgescu a revenit în România la 24 octombrie 1866, fiind încadrat în Corpul Flotilei cu gradul de sublocotenent. Timp de câțiva ani timp, a îndeplinit funcția de ofițer secund și comandant pe nava «Ștefan cel Mare» (1866-1871) și apoi comandant pe nava «România», nave aflate în dotarea Flotilei Române în perioada respectivă, fiind avansat la gradul de locotenent
Ioan Murgescu () [Corola-website/Science/307470_a_308799]
-
și 1879-1888). Nicolae Dimitrescu Maican s-a născut în anul 1846. El a fost primul român care a urmat studii de specialitate la Școala Navală din Brest (Franța), în perioada 1863-1865. După absolvirea cursurilor școlii franceze, a obținut gradul de sublocotenent și a mai rămas doi ani în Marina Franceză, fiind îmbarcat pe nava-școală de aplicație "Jean Bart". În anul 1867, s-a reîntors în România, fiind avansat în 1868 la gradul de locotenent și numit comandant al navei "România". Este
Nicolae Dimitrescu-Maican () [Corola-website/Science/307468_a_308797]
-
București, într-o familie modestă. A studiat la Liceul „Sf. Sava” din București, după absolvirea căruia, în anul 1866, s-a dedicat artei navale. A absolvit Școala militară de ofițeri de infanterie din București în anul 1868 cu gradul de sublocotenent, fiind repartizat în Corpul Flotilei. A fost îmbarcat în anii următori pe navele existente în dotarea acestui Corp în perioada respectivă, fiind ofițer secund pe nava "România" (1869-1870) și apoi pe nava „Ștefan cel Mare” (1870-1872). Urseanu a efectuat numeroase
Vasile Urseanu () [Corola-website/Science/307471_a_308800]
-
Alecsandri" din orașul natal, se înscrie la Școala Fiilor de Militari din Iași, iar apoi în anul 1906 este trimis la Școala Navală de la Brest (Franța), unde a devenit specialist în submarine. În anul 1908, după absolvirea Școlii de la Brest, sublocotenentul Koslinski continuă, tot în Franța, cursurile Școlii de aplicație, fiind ambarcat pe nava "Du Guay Trouin". Reîntors definitiv în România în 1910, efectuează o călătorie în câteva porturi italiene (1911), unde studiază noile tipuri de nave torpiloare. Apoi, în anul
Gheorghe Em. Koslinski () [Corola-website/Science/307475_a_308804]
-
tatăl său care își dorea să-l vadă avocat, dar el nu prea învăța, de aceea nu a reușit să termine facultatea. A făcut însă armata și spre mirarea tatălui a luat examenul de ofițer și a reusit să ajungă sublocotenent de rezervă. Se însoară cu Elvira și au un băiețel pe nume Titi. El aude la berărie că s-ar începe războiul între români și sârbi, fapt care îl neliniștește, deoarece este sublocotenent în rezervă. Primește o telegramă peste câteva
Catastrofa (nuvelă) () [Corola-website/Science/302334_a_303663]
-
de ofițer și a reusit să ajungă sublocotenent de rezervă. Se însoară cu Elvira și au un băiețel pe nume Titi. El aude la berărie că s-ar începe războiul între români și sârbi, fapt care îl neliniștește, deoarece este sublocotenent în rezervă. Primește o telegramă peste câteva zile care îl cheamă la regiment la Bistrița. A doua zi de dimineață pleacă cu trăsura grăbit uitând să îl pupe pe băiatul lui. Gestul îl liniștește pe Titi crezând că acesta este
Catastrofa (nuvelă) () [Corola-website/Science/302334_a_303663]
-
un roman de război și de analiză psihologică scris de Liviu Rebreanu și publicat în 1922 de către Editura Cartea Românească din București. Romanul reia tema nuvelei anterioare „Catastrofa” (1919), completând-o cu evenimente inspirate din tragedia reală a fratelui scriitorului, sublocotenentul Emil Rebreanu, ce fusese condamnat la moarte și executat în mai 1917 prin spânzurare la Ghimeș pentru încercarea de a traversa frontul în scopul de a se alătura Armatei Române. "Pădurea spânzuraților" configurează un univers dominat de război și pândit
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
Drept a Universității Franz Josef din Cluj, fiind nevoit să-și întrerupă studiile din cauza izbucnirii războiului. S-a încorporat ca voluntar în Armata Austro-Ungară în august 1914. În decursul unui an de luptă, el a fost avansat la gradul de sublocotenent în Armata Austro-Ungară. A luptat în Rusia și în Galiția, suferind răni multiple. Rebreanu s-a remarcat pe Frontul Italian, a distrus un reflector inamic în 1915 (după cum îi scrie fratelui său mai mare într-o scrisoare din 3 ianuarie
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
Domșa ("„Să te bați tu pentru ungurii care ne bat pe noi? Dar când ai o patrie ca a noastră nu ești deloc obligat să te îmbulzești la datorie, ba chiar dimpotrivă!”") în numele datoriei față de stat. Liniștea sufletească dovedită de sublocotenentul ceh Svoboda, executat pentru dezertare, ca și comentariile compătimitoare ale căpitanului Klapka sunt impulsuri externe ce îi produc lui Bologa o criză morală care-i torturează sufletul. Personajul are „revelația unui fals profund care i-a fondat existența”, simțind că
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
arta mare”. Autorul folosește modalități epice ca narațiunea auctorială, dialogul și monologul, dar și metode de analiză psihologică și tehnici narative moderne precum decupajul cinematografic, colajul sau excesul punctelor de suspensie. Simetria cărții se datorează faptului că începe cu spânzurarea sublocotenentului ceh Svoboda și se termină cu spânzurarea lui Apostol Bologa, eroul cărții. Similar, paginile de început și de sfârșit ale romanului "Ion" descriau drumul prin care se ajunge în satul Pripas, locul acțiunii. Cele două execuții par identice, desfășurându-se
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
Nicolae Luchian-Botez (Iosif Bologa), Rodica Tapalagă (Marta), Tudorel Popa (Gross), Nicolae Pomoje (Cervenco), Corado Negreanu (Varga), Dorina Lazăr (Rodovica), Mircea Cosma (ofițerul român), Tamara Crețulescu (Ilona), Florian Pittiș (Tohaty), Mircea Anghelescu (Pălăgieșu), Mihai Velcescu (Boteanu), Mihai Mereuță (plutonierul), Emil Hossu (sublocotenentul) ș.a. Echipa tehnică a fost formată din Constantin Botez (regia de studio), Romeo Chelaru (regia muzicală) și ing. Flavia Cosma (regia tehnică). Spectacolul a avut șase episoade, ce au fost difuzate în premieră în perioada 6-11 decembrie 1971. Compozitoarea Carmen
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
Budapesta și Viena, la celebra "Wiener Neustadt", deoarece Transilvania se afla, din anul 1867, sub stăpânirea Austro-Ungariei. La data 1 iunie 1889 Traian Moșoiu și-a finalizat cursurile Școlii Militare "Wiener Neustadt", pe care a absolvit-o cu gradul de sublocotenent în armata austro-ungară și a fost repartizat la un regiment din garnizoana Sibiu. Moșoiu urmărea atent evenimentele legate de Vechiul Regat Român și Transilvania, și în 1891 trece Carpații și se înrolează în armata română. Un frate al său, profesorul
Traian Moșoiu () [Corola-website/Science/302712_a_304041]
-
atacul, urmat de Escadronul 6 Torpiloare de pe "Enterprise", care a atacat la ora 09:40. Neavând escortă de avioane de vânătoare, toate cele 15 bombardiere torpiloare din cadrul Escadronului 8 au fost doborâte fără să fi produs vreo pagubă navelor japoneze. Sublocotenentul George Gay a fost singurul supraviețuitor. Escadronul 6 a avut aproape aceeași soartă, fără să fi produs vreo pagubă japonezilor, poate și din cauza torpilelor Mark 13. Superiorii din Marina Militară a SUA nu au întrebat niciodată de ce șase torpile lansate
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
unul dintre cei mai asidui corespondenți ai "Gazetei Matematice". La terminarea liceului (1914) s-a înscris la Facultatea de Științe a Universității din București, secția Matematici. Din cauza războiului din 1916-1918, Pantazi a trebuit să-și întrerupă studiile, fiind mobilizat ca sublocotenent. După război, în 1920, și-a luat licența în matematici cu mențiunea "foarte bine" la Universitatea din București și a plecat imediat la Paris. Aici își trece din nou licența în matematici, la Sorbona, în 1922, apoi își prepară teza
Alexandru Pantazi () [Corola-website/Science/302759_a_304088]
-
militare superioare din București iar în 1891, vara, face o călătorie cu Bricul Mircea pe Marea Neagră, prin Bosfor, pe Marea Egee. Pictează acuarele inspirate din peisajul marin. În luna iulie 1892 este confirmat ofițer și își ia serviciul în primire ca sublocotenent de marină la Galați, apoi la Sulina, pe vasul "Bistrița". În 1893 face o călătorie mai lungă, bogată în impresii, pe crucișătorul "Elisabeta". În 1894, în ziarul timișorean „Dreptatea”, apar cele dintâi versuri și note din călătoria pe bricul „Mircea
Victor Vlad Delamarina () [Corola-website/Science/302820_a_304149]
-
la Grenoble într-o familie burgheză. Mama sa, pe care o iubea mult, moare când el avea 7 ani. În 1796 el intră la Școala Centrală din Grenoble. Între 1800 și 1801 viitorul scriitor participă la Campania din Italia ca sublocotenent în al șaselea Regiment de dragoni. Întors la Paris, el încearcă să se impună în domeniul comercial, literar și seducând femeile. Acești ani de început de carieră vor constitui sursa de inspirație pentru personajul lui Julien Sorel din "Roșu și
Stendhal () [Corola-website/Science/302439_a_303768]
-
în perioadele 1961-1972 și 1973-1980. s-a născut la 1 septembrie 1928 în localitatea Turburea din județul Gorj. A urmat cursurile Școlii de Ofițeri de Marină din Constanța (1947-1949). După absolvirea Școlii de Ofițeri, a fost înaintat la gradul de sublocotenent (mai 1949) și a îndeplinit funcțiile de ofițer cu navigația pe Escortorul Zmeul (mai 1949 - decembrie 1950) și comandant de șalupă la Forța Navală Maritimă (decembrie 1950 - iunie 1951). În decembrie 1949 a primit gradul de locotenent. A urmat apoi
Ilie Ștefan () [Corola-website/Science/302888_a_304217]
-
se mai întoarcă și să-și revendice averea, care era acum administrată de hangiu: „... O veni? ... n-o veni? ...“. După un timp, Stavrache primește altă scrisoare, de data asta cu „slovă străină“, prin care i se anunță moartea fratelui său, „sublocotenentul Georgescu, voluntar înaintat din grad în grad în timp de campanie“, răpus „de trei gloanțe inamice primite în pântece“. Cel care scrisese înștiințarea elogia curajul și vitejia eroului, care, zâmbind, „și-a cantat singur popește foarte frumos: vecinica pomenire!“. După ce
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
București (1959-1964) și apoi cursuri postuniversitare de relații internaționale la Universitatea din București (1964-1966). În perioada facultății, în anul 1961, și-a satisfăcut stagiul milittar obligatoriu la Școala Militară de Ofițeri de Rezervă din Botoșani, având în prezent gradul de sublocotenent (în retragere), arma infanterie. În anul 1966 a fost angajat ca diplomat în Ministerul Afacerilor Externe; promovând succesiv, prin examene și concursuri, până la rangul de ambasador. A îndeplinit următoarele funcții în cadrul ministerului: atașat diplomatic la Direcția Juridică a Tratatelor (1966-1970
Teodor Meleșcanu () [Corola-website/Science/303996_a_305325]
-
din urmă se retrag precipitat în interior, de-abia reușind să închidă masiva poartă de lemn în urma lor, dar reușind să tragă asupra bravului Cubières, rănindu-l și oblingându-l să abandoneze comanda brigăzii. Cu toate acestea, grație mai ales giganticului sublocotenent Legros, francezii reușesc să forțeze marea poartă nordică a castelului Hougoumont și un număr mare de soldați francezi reușesc să intre în incintă, declanșând o sângeroasă luptă corp la corp. Doar grație valorii și curajului comandantului lor, locotenent-colonelul Macdonnell, britanicii
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
stat român, care a deținut funcția de președinte al Consiliului de Miniștri între 1889 și 1891. A fost fiul fostului aga și caimacam Iancu Manu Manu era descendent direct al domnului Constantin Brâncoveanu. După studii militare în Prusia, a devenit sublocotenent în armată prusiana (1853). Întors în țară (1858), a fost însărcinat cu organizarea artileriei române. Cu gradul de colonel, a fost ministru de război în guvernele Dimitrie Ghica și Manolache Costache Epureanu (1869-1870). A fost primar al Bucureștiului (1874-1877). Cu
Gheorghe Manu (general) () [Corola-website/Science/304446_a_305775]
-
Vodă dar având deviza "In fide salus" (În credință e salvarea). La 10 mai 1906, sub nr. 1103, primește Medalia jubiliară „Carol I” . În Războiul pentru Reîntregirea Neamului din 1916-1918 s-a remarcat prin faptele de vitejie căpitanul Ion Neferescu, Sublocotenent Ion Aurariu, decorat cu Crucea Comemorativa a razboiului 1916-1918 și alte medalii și sergentul Ghiță Barbu Bărbulescu, decorat cu Medalia Virtutea Militară cu însemn de război “Crucea Comemorativă a războiului 1916-1918” cu baretele Carpați, Jiu, Mărășești și Mărășești, având Brevetul
Tismana () [Corola-website/Science/298017_a_299346]
-
Orșova pe defileul Dunării, unul dintre cele mai frumoase locuri naturale din țara noastră. Ea este așezată pe coama Dealului Moșului, care domină orașul Orșova. A fost ctitorită de către ziaristul interbelic Pamfil Șeicaru, care a luptat în zona Orșovei în calitate de sublocotenent al Regimentului 17 Infanterie în Primul Război Mondial. În 1935 a fost construit un drum de acces pietruit și lung de un kilometru și jumătate ce urca din centrul Orșovei până în Dealul Moșului. Drumul a fost numit Drumul Eroilor și
Mănăstirea Sfânta Ana () [Corola-website/Science/312525_a_313854]
-
între România și Turcia, bărbații care fuseseră la oaste și aveau vârsta până în 45 de ani au fost mobilizați, iar celorlalți doritori li s-a oferit posibilitatea să plece voluntari pe front. Printre cei care au fost mobilizați au fost sublocotenentul Spiroiu (Horațiu Mălăele), sergentul Ion Ciucă (Emil Hossu) din Gorj și sergentul Constantin Țurcanu (George Mihăiță) din Vaslui, iar printre voluntari au fost Coriolanus Brad (Cristian Șofron), venit din Transilvania în acest scop, Niță Ion (Ovidiu Moldovan), înscris ca voluntar
Pentru patrie (film) () [Corola-website/Science/312636_a_313965]