9,389 matches
-
Secularizarea în spațiul public și privat 65 II. Strategia de analiză și indicatorii folosiți 68 III. Impactul religiei în plan social 74 IV. Concluzii 79 Capitolul 5. Încrederea în biserică: insecuritate existențială și credință religioasă 81 I. Relația Biserică stat: subordonare sau complementaritate? 81 II. Fundamente ale încrederea în Biserica: repere teoretice 84 III. Strategia de analiză și descrierea indicatorilor 87 IV. Încrederea în biserică: România versus Europa 88 V. Concluzii 97 Capitolul 6. Tipuri religioase în România 98 I. Construcția
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
unui aliat extern de proporțiile Vaticanului și a lumii catolice în general, pe de altă parte tradiția alianței dintre Biserica de Răsărit și puterea politică, numită în sânul Bisericii Ortodoxe simfonie, a dus la slăbirea puterii acestei Biserici și la subordonarea ei față de statul comunist (Bruce, 2001; Froese, 2004a; Stan & Turcescu, 2000). Ca și în cazul Bisericilor Protestante, Bisericile Ortodoxe au supraviețuit regimului comunist, deși au pierdut un număr mare de credincioși. Cu toate că au fost subordonate puterii politice și transformate în
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
fiind rezultatele datelor de recensământ care indică un procent de 86% ortodocși în populație 1. În ciuda concurenței pe piața bunurilor religioase, Biserica Ortodoxă a continuat să joace un rol foarte important. Deși noua putere a evitat să perpetueze politica de subordonare pe care a practicat-o vechiul regim (Stan, Turcescu, 2000), Biserica Ortodoxă este destul de prezentă în spațiul public și chiar în cel politic, având însă mai degrabă un rol decorativ și de legitimare a noii puteri (Voicu M., 2001). În
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
lucrează în ceea ce privește practica religioasă. De Vaus și MacAllister oferă mai multe explicații: pe de o parte, femeile care lucrează au alte priorități și acordă mai mare importantă muncii pe care o face, pe de altă parte femeile au poziții de subordonare față de bărbați la locul de muncă și vor tinde să adopte comportamentul acestora. Problematica diferențelor între bărbați și femei în ceea ce privește practica religioasă este una îndelung studiată. Multe cercetări realizate în științele sociale au pus în evidență faptul că femeile sunt
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
trăite în timpul socializării timpurii joacă un rol important în orientările de valoare ale individului și deci și în ceea ce privește gradul de religiozitate. Persoanele socializate în perioade caracterizate de insecuritate economică și socială vor fi mai înclinate către păstrarea ordinii și către subordonarea față de autoritate. Cei socializați în perioade de bunăstare economică și socială, cum este cazul cohortelor născute după cel de-al doilea Război Mondial în Europa de Vest și America de Nord sunt mai înclinați spre independență și autoafirmare, valori Postmaterialiste care nu fac totdeauna
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
bună cu religiozitatea tradițională. Pe de altă parte, schimbarea contextului social în care trăiește individul matur duce și la modificarea orientărilor valorice ale acestuia. Traversarea unei perioade de instabilitate economică și socială duce la reorientarea postmaterialiștilor către valori materialiste, precum subordonarea către o autoritate externă, fie ea statală sau religioasă. În statele ex-comuniste din Europa Centrală și de Est scăderea influenței sociale a religiei a avut în perioada comunistă o dublă determinare. Pe de o parte modernizarea, urbanizarea, industrializarea au distrus
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
general și la încrederea în biserică în special. Cea de-a treia parte trece în revistă indicatorii utilizați în analiză, în timp ce în a patra parte voi prezenta rezultatele analizelor realizate. Capitolul se încheie cu câteva concluzii. I. RELAȚIA BISERICĂ STAT: SUBORDONARE SAU COMPLEMENTARITATE? Biserica Ortodoxă Română moștenește de la Imperiul Bizantin un tip specific al relațiilor dintre Biserică și Stat. Pornind de la ideea că în Bizanț Împăratul era și capul Bisericii, implicându-se nu numai în probleme de ordin administrativ, ci și
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
Pornind de la ideea că în Bizanț Împăratul era și capul Bisericii, implicându-se nu numai în probleme de ordin administrativ, ci și în dezbateri de tip teologic 7 și în formularea unor canoane și norme bisericești, s-a vorbit despre subordonarea bisericii față de stat (Wach, 1955; Confino, 2005; Gillet, 2001). Cu toate acestea, Biserica Ortodoxă a continuat să existe și după căderea Imperiului Bizantin, demonstrând faptul că nu a fost doar o simplă anexă a puterii politice. Analizând în detaliu relațiile
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
puterii politice. Analizând în detaliu relațiile biserică stat în lumea bizantină unele studii arată că cele două principii care au stat la baza relațiilor dintre puterea politică și cea religioasă, principiul armoniei și cel al simfoniei 8, nu au însemnat subordonarea religiosului față de politic, ci au presupus mai degrabă complementaritate (Meyendorff, 1996) sau interdependență (Confino, 2005). Biserica nu este pur și simplu numai una dintre instituțiile statului bizantin condusă de împărat, așa cum arăta Wach (1955), ci ea se folosește de puterea
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
jucat un rol important de-a lungul istoriei. Relațiile cu puterea politică nu fac excepție. Dacă ne referim la epoca modernă, Biserica Ortodoxă a jucat un rol în viața socială și politică, nefiind doar beneficiara privilegiilor oferite de stat pentru subordonare, ci fiind un actor de sine stătător. Trebuie amintit aici faptul că patriarhul Miron Cristea a făcut parte din Consiliu de Regență în perioada 1927 1930 și a deținut poziția de Prim-ministru în perioada 1938 1939. De asemenea, nu
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
Biserică și Stat s-a înscris în cadrul trasat de doctrina "apostolatului social", elaborată de patriarhul Iustin Marina. Doctrina pornea de la ideea că biserica trebuie să se afle în slujba poporului și să se subordoneze scopurilor pe care acesta le are. Subordonarea fața de interesele populare avea menirea de a justifica existența bisericii într-o epocă de ateism, în care poporul devenise sursa supremă de legitimare (Enache, 2005). Scopurile poporului erau însă, în fapt, cele ale puterii populare, adică ale liderilor comuniști
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
Propozițiile care relatează și sînt relatate relaționează în mod diferit. În Discursul Indirect, ele sînt relaționate semantic mai degrabă hipotactic decît paratactic, așa cum se întîmplă în Discursul Direct. Cu alte cuvinte, propozițiile sînt legate împreună de o regentă: relații de subordonare (propoziția ce relatează fiind regenta); prin contrast, relația din Discursul Direct între propozițiile care relatează și cele relatate este una de coordonare între egali, așadar paratactică. O consecință a acestui fapt este aceea că anumite construcții în Discursul Direct, „viguros
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
întreținut ideea că în spațiul pruto-nistrean se vorbește moldovenește, trecînd peste faptul că moldovenește se vorbește și în Moldova de la vest de Prut și în spațiul Bucovinei, supusă Austriei, unde însă moldovenește era o varietate a lui românește; în Basarabia subordonarea lui moldovenește față de românește era interzisă. Memoria istorică, invocată de autor, înseamnă fapte și evenimente istorice. Ruperea teritoriului de la est de Prut de restul Moldovei și anexarea la Rusia este un fapt istoric, soldat cu izolarea populației de aici de
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
1). Marcarea acestor constituenți poate fi schematizată astfel: A Ergativ Nominativ S Absolutiv Acuzativ O Dixon (1994: 9) Din punct de vedere sintactic, "comportamentul identic" are în vedere constrângerile de coreferențialitate în formarea frazelor, atât în coordonare, cât și în subordonare. Dacă aceleași constrângeri privesc pozițiile S și O, dar nu și poziția A, atunci limba are sintaxă ergativă. Dacă aceleași constrângeri privesc pozițiile S și A, dar nu și poziția O, atunci limba este acuzativă din punct de vedere sintactic
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și al operațiilor sintactice (pasivizare, antipasivizare, încorporarea nominalelor). Reducerea valențelor și alte operații sintactice sunt determinate de doi factori: utilizarea neprototipică a unui verb și necesitatea creării unui pivot sintactic (vezi infra, 3.2.) pentru operațiile de coordonare și de subordonare. Alături de limbi precum ciukotă, mam, engleză etc., româna se înscrie în tipul (a). În limbile de tip (b), verbul se comportă diferit de la o apariție la alta, marcarea fiind influențată de semantica structurii − marcarea gramaticală descrie direct conceptualizarea unei situații
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
limbă are sintaxă de tip ergativ dacă acelorași reguli sintactice li se supun S și O (care pot funcționa ca pivoți sintactici), dar nu și A. O limbă are sintaxă de tip acuzativ dacă acelorași reguli de coordonare și de subordonare se supun S și A (care pot funcționa ca pivoți sintactici), dar nu și O (Dixon 1994: 11). Pivotul sintactic este definit de Dixon (1994: 11) în raport cu subiectul: termenul subiect, reprezentat de mulțimea {S, A} privește relațiile semantice, de adâncime
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
profund) diferit al subiectului: ergativ, pentru kill, și nominativ, pentru die. Într-un anumit punct al analizei sale, în care se ocupă de relația dintre tranzitivitate și direcție, Anderson ajunge la concluzia că structurile cauzative pot fi interpretate ca implicând subordonarea unei structuri ergative care are trăsăturile [− Locativ], [+ Direcție], corectând, într-un anumit fel, identitatea stabilită de Lyons (1995 [1968]) între structurile tranzitive cauzative și structurile ergative. Deși interesante sub aspectul evoluției teoriei lingvistice, teoriile localiste nu mai sunt astăzi utilizate
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pentru limbile acuzative, subiectul este acel nominal susceptibil de a fi agentul care inițiază și controlează o activitate. De obicei, este obligatoriu. Primește cazul nemarcat și se poate acorda cu verbul. Este pivot pentru operațiile sintactice de coordonare și de subordonare. Pentru limbile ergative aplicarea acelorași criterii dă însă rezultate divergente. Și Dixon (1994: 113−127) își propune să formuleze o definiție universală a subiectului, subliniind că orice încercare de a stabili universalii tipologice trebuie să se bazeze pe criterii semantice
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de semantica nominalelor: ergativul este opțional dacă modul este interactiv (imperativ, hortativ sau intențional), dar obligatoriu, dacă modul e descriptiv. La nivel sintactic, nu există nicio manifestare a existenței unui pivot sintactic care să direcționeze operațiile de coordonare și de subordonare sau antipasivul. Construcțiile focalizate, cele relative și cele interogative sunt nominalizări. În multe privințe, tiparul sintactic este cel acuzativ, sursa acestuia fiind frecvent construcțiile deergativizate. Deergativizarea se produce cu ajutorul sufixului -t, omonim cu reflexivul. O cauză externă explicită este întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
structurilor tranzitive, agentul care controlează acțiunea; (b) numele având rolul de agent care controlează acțiunea, dacă e nonpronominal, e marcat cu cazul ergativ. Pivot sintactic S/A și S/ O. În structura antipasivă, A devine S, îndeplinind condițiile sintactice pentru subordonare și coordonare, iar O este repoziționat în cazul locativ. Astfel, structura antipasivă devine intranzitivă. Structura reflexivă, intranzitivă, diferă semantic de reflexivul din limbile occidentale: reflexivul arată că agentul acționează numai în mod voluntar asupra lui însuși. YIMAS Limbă polisintetică, papua
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
destinație. Statele de funcții pentru aparatul propriu al prefecturilor și primăriilor, centralizate pe județe, vor fi prezentate la avizare la Ministerul Finanțelor și Ministerul Muncii și Protecției Sociale. Se va prezenta la aviz și statul de funcții al unităților cu dubla subordonare ale căror cheltuieli de funcționare sînt prevăzute în bugetul local la capitolul " Puterea și administrația de stat" și care nu fac parte din aparatul propriu. 5. Structura organizatorică și statul de funcții ale fiecărei primării municipale, orășenești și comunale se
HOTĂRÎRE nr. 1345 din 21 decembrie 1990 privind stabilirea normelor unitare de structura pentru conducerea şi aparatul propriu al prefecturilor şi primăriilor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/107447_a_108776]
-
ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale. ... (3) Atribuțiile prefectului se stabilesc prin lege organică. (4) Între prefecți, pe de o parte, consiliile locale și primari, precum și consiliile județene și președinții acestora, pe de altă parte, nu exista raporturi de subordonare. ... (5) Prefectul poate ataca, în fața instanței de contencios administrativ, un act al consiliului județean, al celui local sau al primarului, în cazul în care considera actul ilegal. Actul atacat este suspendat de drept. ... Capitolul VI Autoritatea judecătorească Secțiunea 1 Instanțele
CONSTITUŢIE*) din 21 noiembrie 1991 (*republicată*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/107465_a_108794]
-
bănești aparținînd regiilor autonome, instituțiilor publice și asupra capitalului social al statului în societățile comerciale. Instituțiile publice, în înțelesul prezenței legi, cuprind Președinția României, Guvernul, ministerele, celelalte organe centrale și locale ale administrației de stat, precum și instituțiile de stat de subordonare centrală sau locală. Articolul 2 Formarea, administrarea și utilizarea mijloacelor financiare ale organelor puterii legislative, judecătorești și executive sînt supuse normelor privind finanțele publice din prezenta lege. Articolul 3 Parlamentul, ca organ de decizie în domeniul finanțelor publice, stabilește și
LEGE Nr. 10 din 29 ianuarie 1991 LEGE privind finanţele publice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/107489_a_108818]
-
51 Repartizarea veniturilor și cheltuielilor pe categorii de bugete locale, în cazurile în care legea nu prevede, se stabilește de organele de decizie ale fiecărui județ, respectiv al municipiului București, în funcție de atribuțiile organelor locale ale administrației de stat și de subordonarea instituțiilor publice, precum și de necesitățile de echilibrare bugetară. Articolul 52 În situațiile în care cheltuielile prevăzute în bugetele proprii ale județelor și al municipiului București și ale unor municipii, sectoare ale municipiului București, orașe sau comune nu pot fi acoperite
LEGE Nr. 10 din 29 ianuarie 1991 LEGE privind finanţele publice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/107489_a_108818]
-
proprii aprobate prin bugetul local respectiv. Diferența care excede față de această limită se va varsă, de asemenea, la fondul de tezaur județean, respectiv al municipiului București, după caz. Articolul 60 Cheltuielile pentru investițiile prefecturilor și primăriilor, ale instituțiilor publice de subordonare locală, precum și celelalte cheltuieli de investiții, ce se finanțează potrivit legii din bugetele locale, se înscriu în bugetul fiecărei unități administrativ-teritoriale, pe baza listei de lucrări, utilaje, mobilier și alte obiecte de investiții. Listele definitive se aprobă potrivit art. 19
LEGE Nr. 10 din 29 ianuarie 1991 LEGE privind finanţele publice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/107489_a_108818]