6,747 matches
-
sexul masculin (pacienții de sex masculin par să dezvolte mult mai rapid o atitudine de rejet a medicației) 203/40.37% și în fine, relația cu alcoolul și tutunul, în care dependența de aceste substanțe pare că tinde să le substituie medicației (201/42.94%). Calitatea slabă /necorespunzătoare a relației medic pacient este incriminată doar în 187/39.95% din situații. Comportamentul ostil sau agresiv apare frecvent asociat non-complianței, fie că este vorba de ostilitate din partea pacientului (113/24.14%), fie
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
întocmesc listele - ei înșiși figurând în mod obligatoriu în catastife întocmite de alții -, aceste persoane corespund întru totul cerințelor pretențioasei construcții adjectivale. Frecvența cu care a fost tirajată în presă această combinație - nume/calificativ - a făcut ca ele să se substituie foarte ușor una alteia. De pildă: spui „mare patriot și unionist” și vezi în față lista celor aleși. Sau: invoci într-un anume context un nume din listă și în mod automat echivalezi persoana respectivă cu mirabila sintagmă, adică: „mare
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
cu „inițiative” și „idei” literare care contravin strategiei și tacticii adoptate de propriul tău partid într-un anume moment, este cu totul altceva. Necazurile posttotalitare ale Basarabiei provin, în mare măsură, din faptul că la noi s-au amestecat și substituit într-un mod nepermis planurile - „soluțiile idealiste” obturând realitățile concrete -, sporindu-se astfel confuzia în mintea alegătorilor, deja masiv intoxicați de agenții de influență ai fostului regim. Cu adevărat spune maxima: „calea spre infern este pavată cu bune intenții”! Ideea
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
uscăciunii documentului și impersonalității documentarului, ficțiunea jurnalieră are șanse de a Învinge. Tema autorului În plan formal-teoretic, problema morții e la fel de relevantă ori irelevantă ca oricare altă chestiune luată În discuție de filozofie. În celebra Apărare, Socrate bagatelizează semnificația morții, substituindu-i caracterul irevocabil de paradox ori de silogism, transformând-o Într-o simplă materie brută a filozofării: Iar eu aș săvârși Într-adevăr ceva groaznic dacă, după ce atunci când m-au rânduit Într-un post arhonții pe care voi i-ați
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
resimt la nivelul profanului și al statisticii. Există aici, fără Îndoială, și un calcul al sinucigașului: de vreme ce toți vom muri fără a avea putința să ne alegem clipa și, foarte adesea, felul morții, el Își construiește iluzoriul privilegiu că se substituie destinului. Toți autorii de jurnale intime care ajung la sinucidere lasă, Într-o primă instanță, impresia fragilității și a instabilității psihice. Ei sunt, Într-o terminologie folosită abundent, personalități accentuate. În fapt, aproape fiecare dintre ei este o ființă cu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
cele din urmă, punerea În act e un deznodământ pe care nu-l mai aștepta nimeni - dar care nici nu mai uimește pe nimeni. Această categorie de sinucigași Își refuză dreptul la emoția negativă pe care o avem În fața morții, substituită de un interes moderat față de un deznodământ dinainte știut. Cea de-a treia categorie, oarecum mai specială, cuprinde sinucigașii care Își iau viața la ordinul sau la Îndemnul cuiva. În oricare dintre cazuri, aspectul patologic e ușor de pus În
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
persoană agreată, că nu poate stârni admirația contemporanilor, Însă nimic nu-l oprește din solitarul său marș spre moarte. Gustul Înfrângerii e ceva cu care s-a născut, iar epoca În care trăiește e una În care tragedia s-a substituit firescului. Nu are decât o singură nelămurire: asupra momentului În care se va sinucide. Îi e oroare de exil (și va refuza, În câteva rânduri, sfaturile prietenilor de a fugi În Spania sau de a-și găsi un adăpost În
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
la memoria culturală a unui individ pentru care descoperirea teutonismului a echivalat cu o veritabilă găsire a Graalului. Căderea În jargonul naționalist și În excesele politice e o reacție la efeminata cultură politică franceză și la ignobilul obicei de a substitui comunicării directe, microfonul, așa cum face, Între alții, și Malraux. Dar spre deosebire de atâția dintre dușmanii sau chiar prietenii săi, el e gata, În orice clipă, să moară. Sedus de proiectul suicidar, uită și de misticismul său cultural și scrie, fără ca mâna
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
său existențial - ce poartă dublul nume fascism/comunism - nu Îi satisface ambițiile metafizice. În aceeași linie, am putea vorbi despre un romantism virulent, despre o mistică prost asimilată, obligată să funcționeze Într-un teren impropriu: cel al ideologiei ce se substituie vieții. Nu toate paginile de jurnal transcriu aceeași intensitate a dorinței de a se sinucide. Uneori - foarte rar, e drept - Drieu are și Îndoieli. Dar dacă, În ultima clipă, prin cine știe ce mecanisme obscure, va prefera morții supliciul și dispariției rușinea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
și pe americani. Pe aceeași listă a lucrurilor pe care le detestă - „ca rasist și ca naționalist”! - se află „francezul mediu, omul brun, scund, din Centru și din Sud”, precum și „oribila Marsilie”. Masochist și În ceea ce privește Franța, și În legătură cu sine, el substituie reveriei mistica, iar vitalității „o curiozitate crescândă pentru moarte”, ca, În ultimii ani, să ajungă la confuzul sentiment, de a „cunoaște moartea prin viață”. În visele sale, el se proiectează drept omul unei singure dorințe, al unei singure ocupații, al
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
se descifra adeseori doar partea vizibilă a unui proces mai amplu și omogen de elaborare a operei scriitorului, se transformă, tot mai mult, În probă a existenței genului literar ca atare. Paradoxul face ca, În acest caz, metoda să se substituie funcțiilor obișnuite ale poeticii inductive. Jurnalul intim nu mai e doar o pură realitate, după cum nu reușește să fie Încă pură ficțiune. Nedeterminat ontologic și axiofob (el nu ierarhizează, ci tezaurizează; nu ordonează, ci adună; nu sistematizează, ci polarizează), el
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
nici cititorul nu se mai mulțumește doar cu partea „canonizată” a muncii de creație. Orizontul său de așteptare se tulbură de promisiunea unui alt fel de literatură. Literatură „apocrifă”, nerecunoscută oficial. Capriciul devansează interesul pentru soliditate și profunzime, fragmentarismul se substituie clasicei ordonări de cuvinte. E vorba, firește, de o revanșă psihologică: scriitorul lucrează În direcția propriei sensibilități. Un roman poate fi o construcție mentală. Jurnalul intim - doar una trăită. O transcriere a vieții, o retrăire a ei. Prin studiu, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
păcat nemărturisit și de nepedepsit, cu trecerea vremii conștiința de sine a scriitorului e dată de raportul cu propriul inconștient. Intimitatea autorului devine un spațiu În care acesta jonglează cu datele obiective ale vieții, răsturnând prejudecăți, diminuând complexe. Jurnalul se substituie, adeseori, canapelei psihanalistului 15, loc al investigării unor profunzimi nici măcar bănuite. Reprezentarea spațială a eului, propusă de psihanaliză, a coborât autochestionarea În cele mai ascunse pliuri ale conștiinței. Existentul se subordonează subiectului și subiectivității, iar lumea se comprimă Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
număr infim de personaje și dialoguri 57, ordonate În jurul datei Înscrise În partea de sus a paginii. Și, de cele mai multe ori, istorisiri coerente, determinate cauzal, Înarmate cu explicații, Îmbogățite cu o strategie - strategia duratei lungi, a viziunii retrospective - i se substituie demersul introspectiv. Jurnalul reface o amintire a trecutului imediat. El este o anamneză pe spațiu redus. Un efect de ecou58, rezonanța unui ecou scurt asupra memoriei. Asupra memoriei experienței și a experienței memorate, care nu are sens decât ca autoproiecție
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
dintr-un plan În altul, din neant În dreptunghiul paginii scrise, trece, trebuie să treacă prin prelungirea timpului pe care, fără să știe, l-a parcurs. Timp presimțit, timp recuperat, abuzând de altă voce narativă. Eului narativ, indefinibil, i se substituie un martor adevărat: un document, o tradiție, o persoană. Abuzul cronologic nu implică, totuși, permanentizarea unei metode constrângătoare. De obicei, acest tip al definirii temporale acționează pe spații Înguste: introduce sau segmentează un discurs. Fragmentează vocația Însăși a fragmentarismului, subminând
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
semicentenarului unirii, Iorga s-a implicat direct în colectarea fondurilor pentru statuia domnitorului din Iași176. Ideea beneficia de campaniile omagiale anterioare, antrenând nume influente ale vieții publice românești, precum A.D. Xenopol și Spiru Haret. Iorga putea astfel să li se substituie simbolic, ca moștenitor de drept al marilor educatori ai neamului. În ciuda acestor texte normative, care par să-și fi atins în mare scopul 177, istoria sărbătorilor ulterioare ale unirii nu a fost atât de clară pe cât s-ar putea crede
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
slujbe mai bune, în locațiile avantajoase ale țării, făcând din români cetățeni de mâna a doua. Regimul sovietic și-a construit în Moldova un discurs istoric adecvat, considerat, în manual, o "fantezie" politică: istoria națională, ba chiar și alfabetul latin (substituit cu cel chirilic) au fost mereu denigrate de autorități, cu intenția de a acredita existența unei ficțiuni, a poporului și a limbii "moldovenești"85. Manualul prezintă consecvent formele de rezistență 86 împotriva acestor agresiuni identitare, insistând pe efortul de prezervare
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
cauzalității (forma, comportamentul, dezvoltarea unui obiect sînt efecte ale unor cauze anterioare manifestărilor observate) la cel al finalității (obiectul trebuie descris în termenii unei scheme mijloc/-scop sau ai unei strategii); * preceptului exhaustivității (de enumerare a tuturor părților) i se substituie preceptul agregării (de introducere a unor simplificări selective). Toate aceste caracteristici vor subîntinde modelările noastre semiotice: pertinența modulată în contextualizarea uzajului semnic, globalismul transpus în complementarizarea sistemelor semiotice într-o practică sincretică precum teatrul, filmul, televiziunea, comunicarea face-to-face, iar orientarea
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
căror semnificație trebuie descifrată, descifrare care este de fapt sarcina psihanalistului. Modelul lingvistic în psihanaliză este legat de teoria lui Jakobson privind metafora și metonimia ca poli fundamentali ai limbajului. Condensarea presupune suprapunerea semnificanților și generează metafore; deplasarea nu mai substituie un termen altuia, ci ia partea drept întreg, elementul drept ansamblu pe baza unei contiguități, adică a metonimiei (visul despre injecția făcută pacientei Irma semnifică neliniștea lui Freud privind propriile cercetări). Inconștientul este acel capitol al istoriei individului marcat de
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Saussure spunea că creează obiectul cunoașterii); în ma-joritatea cazurilor este vorba de structura opozitivă binară (yin/vs/yang, terestru/vs/celest, natură/vs/cultură etc.). Fără să nege existența structurilor determinante, semiotica relevă centralitatea subiectivității umane în transmiterea/interpretarea mesajelor, substituind "structurii structurarea, limbii vorbirea, semnificatului semnificantul, enunțului enunțarea, sistemului de reguli practica semnificantă, subiectului determinat subiectul determinant" (P. Attalah, 1991: 319). Sensul structuralist era un sens al codului, sensul semiotic nu există decît pentru cineva ca sens propriu-zis existențial și
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Războiul falsului, care în capitolul emblematic intitulat Cogito interruptus prezintă inflația apocaliptică a simbolurilor și simptomelor, nu se poate să nu remarcăm omniprezența prelungirilor umanului extensions of man de care vorbea McLuhan: imaginea fotografică, video-ul, televiziunea, radioul, ce se substituie mediului cald prin excelență tiparul. Instalarea în poziție de supremație a mediului rece care este televiziunea a distrus universul linear al civilizației mecanice inspirate de modelul Gutenberg, reconstruind faimoasa "unitate tribală a satului primitiv" (Marshall McLuhan). Impregnată de cultura mozaic
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
mozaic (A. Moles), de imaginea mozaic a televiziunii, tînăra generație privește lumea cu un spirit opus alfabetizării, habitudinilor analitice de a nu investiga decît un singur aspect din viața formelor; de aceea succesiunii lineare de obiecte, momente, argumente i se substituie percepția totală, sinestezică, globalitatea și simultaneitatea datelor, altfel spus" aforismele vor înlocui silogismele" (U. Eco, 1985:.322). Emblema acestei globalități poate fi cartea lui McLuhan The Medium is the Massage, discurs în care imagine și rostire fuzionează, parcursurile logice sînt
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
dublată de o comunicare face-to-face în grup: conferințe, cockteil-uri, vizite, operațiuni portes ouvertes destinate presei sau publicului potențial, cărora li se oferă rapid informații de interes larg și/sau o documentare detaliată. Așa cum publicitatea directă (non tradițională) tinde să se substituie mijloacelor clasice, relațiile publice au înțeles că se poate acționa eficient, fără intermediere: de aici opțiunea pentru exploatarea autenticului, oralității, dialogului reprezentate de colocvii, călătoriile de informare și seminare reunind o selecție de indivizi în locul articolelor de presă devenite clasice
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
esențiale în comunicarea contemporană (apariția lor este legată de situații speciale: distanța prea mare între participanți, necunoașterea limbii, emoție puternică). 8.5. Gestul în discurs În cofuncționarea gestualitate/limbaj, praxisul gestual joacă deci o serie de roluri: Gestul care se substituie enunțului din rațiuni fizice (distanță, zgomot), psihologice (mai ales în cazul reacțiilor negative cînd o privire plictisită sau dezaprobatoare se poate totuși retrage prudent în umbra lui "Dar n-am spus nimic") sau strategice (în momentul încheierii discuției pentru a
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
în ultimii ani: * conținutul mediatic, supus imperativelor comercializării și spectacularizării și * dezvoltarea comunicării de întreprindere (publică și privată) implicînd de asemenea filtrarea și "organizarea" evenimentelor ce urmează să fie difuzate. Or, într-o "societate a aparențelor", a "teledemocrației" ce se substituie formelor clasice de deliberare și reprezentare, rolul jurnalistului continuă să fie cel de promotor al misiunii de servicii publice, de mediator al forumului democratic (B. Dagenais & F. Sauvageau, 1996: 144-145). A existat tentația de a asimila cultura "postdatoriei" (Gilles Lipovetsky
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]