5,950 matches
-
și poartă undele pe sub umbra arinilor când soarele dogorește pământul, căci seceta nemiloasă a lăsat tristețe în inimile truditorilor ogorului (care se simt sărăciți și neajutorați); ori este auzită cum cântă, în seri lungi de toamnă, acompaniată vântul nostalgic care suflă peste câmpurile dezgolite anunțând: Frunzuliță de-avrămeasă, dragi haiduci, iarna se lasă..., e timpul, mergeți pe-acasă! Noi am merge, drag ne este de copii și de neveste, de părinți, surori și frați, dar ne-așteaptă înarmați, liftele păgânilor, dușmanii
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
Încă insistam în stabilirea detaliilor, nu mă dezmeticisem. Veneau spre mine „haldele” altui timp, ce miroseau a parfum, briantină și naftalină, în amestec cu uleiuri și unguente râncede de mobilă veche, o viermuială atemporală ... Vasile mă trase de mânecă și suflă aspirând în rotocol locul din preajmă, rostind cu oarecare încordare: „E băiatul de care v-am vorbit, doamnă! Și-apoi, luat pe nepregătite, către mine: „Unde ești student și ce scrii !? O întrebare de baraj la care nu m-aș
SCRIITOAREA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349651_a_350980]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > O, CE IARNĂ! Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1448 din 18 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului O, CE IARNĂ! Vântul suflă în amiază Într-o ruginită goarnă Și pe sate se așază; O, ce iarnă! Se ascund copii în case, Crește neaua pe coline, Pe vatră pâinea miroase; O, ce bine! Gerul iute croșetează La ferestre flori de gheață, Mâțele pe
O, CE IARNĂ! de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349690_a_351019]
-
o armă cu lunetă, chiar dacă nu mori (Vlad Nicolau). • Nu e om serios cel care nu știe să râdă. • Niciodată nu am regretat ce nu am spus. • Evreii au fost dintotdeauna paratrăsnetul lumii (Nae Cernăianu). Cine s-a fript în stânga, suflă și în dreapta... Dr. Dorel SCHOR Duminică, 14 decembrie 2014 Tel Aviv, Israel Referință Bibliografică: Dorel SCHOR - ZICERI (121/122) - PROBA ORALĂ & LOZINCI / Dorel Schor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1448, Anul IV, 18 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
PROBA ORALĂ & LOZINCI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349694_a_351023]
-
de la Mangalia, unde un brav pescar și iubitor de carte și de natură, pensionar, îmi scrie Interesantă știre asta despre Belgia, nu știu cum se face că nici în jurnalele radioteleviziunii, nici prin ziare, nicăieri n-am băgat de seamă să fi suflat cineva o vorbă... Ai vrea să revii dumneata cu noutățile ce se derulează? Să trăiești, neică, să trăiți dragi români - cu pace și în belșug ! Noi aici avem cam de toate și din toate câte puțin, Domnul Sfântul binevoiește să
PARTEA A II-A de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 79 din 20 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349672_a_351001]
-
viața”, spuse, pe un ton care, pentru prima oară, mi s-a părut aproape cinic, ”ar trebui să știți că Ludmila este ocupată”. ”Nu mai spune”, am rostit ironic, temându-mă că chiar el ar putea voi să mi-o sufle. ”Cum așa?”. În lumea teatrului este binecunoscut că Ludmila este lesbiană și că trăiește împreună cu partenera ei, Natașa, într-un apartament de lux din centrul Capitalei”, continuă, pe același ton lipsit de orice inflexiune. ” Dar cum dumneavoastră trăiți mai retras
REPETIŢIE PENTRU O PIESĂ DE TEATRU de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350230_a_351559]
-
se imbolnavesc de depresie și de cancer. Asta e România crudă despre care nu vorbește nimeni. La cei cu cancer uneori li se injectează apă , în loc de citostatice, că oricum trebuie să moară, dar nimeni din industria medicală ori farmaceutică nu sufla o vorbă despre vitamina b17 care vindeca cancerul și care a fost intenționat scoasă de pe piața pentru a nu se pierde miliarde de euro prin dispariția citostaticelor. Această printre altele se găsește în sâmburele de caisa românească. Și totuși ne
ȘI TOTUȘI DOAMNE , DE CE EU? de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350275_a_351604]
-
visul Între cuvinte gânduri și fapte s-au inter pus niște ecrane psihologice Suntem o generație de deziluzi onați de gradul trei Una vorbim alta gândim și cu totul altce va înfăptuim Suntem sfâșiați nu doar social ci și psihic sufle tește Se bucură de aceasta nu doar neprietenii ci și prințul de culoare al acestei lumi Credința ne-a rămas undeva în urmă Și nu mai avem timp s-o așteptăm E grav Aveam suflet pentru că aveam timp Și nu
EREZIA IMPOSTURII de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350361_a_351690]
-
Cunoscându-l pe Andrei, ar fi băgat mâna în foc că evenimentul anunțat va depăși așteptările tuturor invitațiilor în ceea ce privea fastul. Păi, mătușa Adela nu bea nici apă fără să folosească paharele de cristal cu modele filigran și margini suflate cu praf de aur, atât de vestite în toată familia lor. Râul păru bucuros de invitație, chiar dacă aceasta fusese făcută pe fugă, pe scările spitalului la care lucra ca medic stagiar. Sau cel puțin așa speră Andrada, anticipând deja momentele
NUNTA PERFECTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350368_a_351697]
-
Vremea afară nu era nici de iarnă dar nici vară, era pe timpul când apele încep se se dezghețe și sloiurile pe râuri o iau la vale, cam cum este la noi în luna martie. Un vânt rece a început să sufle. Straiele ei subțiri că zefirul și iubirea nu au apărat-o pe tânăra soție, de frig și umblând pe urmele soțului Mărțișor, până seara a înghețat. A devenit un sloi de gheață, rece și fără chip. Venind acasă Mărțișor a
VARVARA MAGDALENA MĂNEANU, MĂRŢIŞOR ŞI GHIOCELUL. LEGENDĂ de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350379_a_351708]
-
atunci când exprimă amărăciunile ei înțelese. (mamă, pot să mă întorc acasă) "lumea devenită o jucărie stricată zboară într-un cerc limitat" (nu mă tem de vise) “cutiile mamei colorate au artificii și baloane din ale vecinilor ies globuri din lut suflate pe tevi cu rădăcini” Poezia de stare, de fapt, ubicuă la toate temele abordate, diversifică metafora în același ton ludic, iar aici Ana Maria folosește un arsenal de cuvinte inventive, aproape de estetica argheziană. (dialogul cu Luna a fost un succes
ANA MARIA GÎBU- SAU COPILUL POET AL LIRE21 de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350347_a_351676]
-
de pe jos, bruma de fructe rămase în urma grindinii căzute. „Când am să le scutur, trebuie să nu se amestece ale prune cu buruienile...” și pe frunte i se vedeau broboanele transpirației care îi cădeau în ochi, picături pe care le sufla când îi ajungeau pe buza superioară, și continua:„Dacă o vrea bunul Dumnezeu să fac o țuică bună, când am s-o beau la iarnă, he-he!... are să-mi ia cârceii din oase”. De-atunci, de când își făcea de lucru cu
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
copii: Natalița, care era cam leat cu mine, Gicuțu, cu vreo trei-patru ani mai mic, Silvioara cu vreo doi ani mai mică decât Gicuțu și Aurel care avea vreo 4 ani și era râzgâiat că până și tac-su îi sufla în fund. Cu verișorii mei mă aveam foarte bine și mă jucam cu ei, dar ăia batrâni nu mă aveau deloc la pipotă. Odată, nu știu ce i-a venit lui hapsânu de nea Gheorghe de a catadixit să stea de vorbă
SLUGĂ LA NEA GHEORGHE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349054_a_350383]
-
fulgi de nea și dacă va încerca să le direcționeze zborul cu suflul gândirii, mirajul poeziei va dispărea. Atunci fluturii-metafore vor muri, fulgii de nea se vor topi și vor cădea în mocirla prozei care murdărește poezia. Stimați poeți, nu suflați cu mintea peste fluturii-metaforă! Ei zboară în direcții tăinuite, dirijate doar de degetul divin. Lăsați doar simțirea voastră să le cuprindă zborul.” NĂSTASE MARIN, Galați “POEZIA e tărâmul pe care-mi înfrunt REALITATEA... Acolo mi-am ascuns cuvintele cu care
LA MULTI ANI,DRAGI POETI , DE ZIUA MONDIALA A POEZIEI ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349100_a_350429]
-
ca un sugar când încă are între buzele fragile sânul mamei și trage hulpav hrana blândă, laptele iubirii și al curățeniei ființei care l-a purtat în pântec sau alteori, mă trezeam ca o pradă a unor vânători cruzi, abia suflând, după o alergare de câteva fracțiuni de timp biologic. Călătoream, călătoresc la margine de timp sau prin locuri în care poate nu am călcat niciodată cu pasul, locuri firești, pământene, nimic senzațional în imagini în schimb, trăirile sunt atât de
VISUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349162_a_350491]
-
Discutăm despre „Relieful sonor al limbii române în lumina cercetărilor statistice”. - Mă bucur că vă aud, domnule Profesor, dar, alaltăieri, erați la braț cu tânără slavista Silvia Niță Amnaț, ce anchetă, pe teren, terminologia pastorala din Slovacia, si acum îmi suflați în... ceafa. - Eu sunt peste tot, tinere scriitor! În chiar miezul cuvintelor pe care le scrii în momentul de față. - Mă flatați, Domnule Profesor! Nu mai sunt tânăr. Am trecut mai bine de jumătate de secol. - Ha, ha, ha... Dar
URECHEA DINTRE CELE DOUĂ CUVINTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348504_a_349833]
-
acolo? mă întrebase. Și ce tot cară hârțoaga aia de colo până colo? - Îl ajută pe popă, îi răspunsesem. Iar aia nu-i hârțoagă, ci sfânta Evanghelie. Mai mult decât slujba, la catolici îmi plăcea că mă puteam urca să suflu în foalele orgii. Chiar la baza turlei se afla un fel de pedală care trebuia de repetate ori apăsată, ca aerul, acumulat în niște foale, să acționeze orga. Acolo se strângeau băieții care se plictiseau asistând la slujbă. Era locul
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
în ochii grei. În mintea mea și-n suflet aflu-acum frământul, mă lupt cu mâine și cu ieri și încă sper să pot s-ajung din urmă clipa, visul, vântul, ce mi-au adus potopuri de grijă și dureri. Îmi suflă timpu-n minte viața buimăcind-o, făcând-o să greșească iar, a câta oară? În burgul rece-al vieții , frigul, tulburând-o, lumina caldă-a candelei mă înfioară... https://www.youtube.com/watch?v=qnU7Zb-LKVI Referință Bibliografică: RĂTĂCIRE / Olguța Trifan : Confluențe
RĂTĂCIRE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348685_a_350014]
-
albe străjuiesc la miazănoapte Lumina din obrajii arțarilor de ceară Topitu-s-a în zarea... amurgurilor coapte Mai ’naltă-mi pare-acum pădurea de salcâm Noiembrie... melancolia ta mă doare crud Tămâia serilor ce-au ars se face scrum Și vântul suflă versuri pe care nu vreau să le-aud Mărețul frig cuprinde tot cu mantia-i avidă Tăcerea ierbii vitrificată într-a lacului patină. Noiembrie...m-a săgetat privirea ta aspidă Mă lasă-ngândurat aceste zile și norii ce-au să
NOIEMBRIE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348702_a_350031]
-
o singură cutie, un burduf imens în care am păstrat corespondențe de ani de la prietenii de care viața m-a despărțit. Priveam cutia și respirația mi se tăia, subconștientul îmi amintea că în majoritatea scrisorilor acestui burduf, viața nu mai suflă și mă năpădise teama de momentul următor, priveam plicurile, identificam scrisuri și realizam câți prieteni am pierdut! Au plecat pe rând, fiecare în adevărata emigrație a vieții... Mărturisesc cu sentimentul durerii și al rușinii că privindu-le și recunoscând ortografiile
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peștii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul și peste toate târâtoarele cari se mișca pe pământ (Geneza cap1:26). „Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață și omul s-a făcut astfel un suflet viu.” (Geneza cap2:7) DEMONSTRAȚIE De ce a fost făcut omul și de ce a fost făcut Raiul pe pământ? Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden
CE ESTE OMUL ŞI TEORIA ASPIRAŢIEI CUANTICE SPRE NEMURIRE de IOSIF POPA în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349350_a_350679]
-
la piramidă și n-are cine să-i înjure pă țăranii ăia puturoși! - Lasă, băi, tată, tu vezi-ți dă trebile tăle, că mă duc io, spuse suspect de voios marele preot. Apoi ieși pe balcon și rostind câteva incantații, suflă într-o țeavă și se teleportă în îndepărtata țară a hiperboreilor... În munții Hiperboreei era o iarnă de vis. Mă rog, vise de-ale localnicilor. Adică ger ca la balamuc și troiene de trei metri... În peștera lui, una cu
DERANJUL FARAONULUI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349363_a_350692]
-
atunci ideea Să-l pedepsesc: i-am ras mustața. Pedeapsă la liceu Băiatul meu de școală nu-i atras, Cu cartea dă întruna de-azvârlita; L-am pedepsit, tot whisky-ul i l-am ras Și mă întreb: “Să-i suflu și iubita?” Glumesc, toți patru au fost copii buni. De fapt, sunt și acum, pentru un părinte copiii rămân copii și când ajung, la rândul lor, părinți. Revin la povestea colegei mele. Credeam că nu voi afla noutăți, dar m-
ŞCOALA PE CARE O ŞTII de DAN NOREA în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349402_a_350731]
-
Obcina Feredeului, care chiar au câștigat averi frumoase din strângerea merișoarelor și vinderea lor la oraș, la Câmpulung. Să revenim la merișoarele noastre. De cum am urcat muntele, nenorocul nostru a fost că venise o ploaie fără de veste. A început să sufle și un vânt rece. Ne-am udat bine de tot de la ploaie și rouă, iar vântul a pus capăt la toate. Mânuțele mele firave au înghețat de roua rece. Am început să dârdâi, să bâzâi. Mama, ce era să facă
LA MERIŞOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349786_a_351115]
-
audă fâșâitul. Gest de expert care stârni o uimire bine cenzurată. Apoi o mușcă pentru a-i reteza capătul pe care-l scuipă pe mochetă și pocni din degete solicitând un foc. Cei prezenți își reveniră din admirație în timp ce ministrul sufla fericit fumul în ochii nepotului. Acesta, profitând de situație, lăcrimă sincer, dar din alte motive. În timp ce savura havana scuturând scrumul pe unde apuca, povesti câteva aventuri cu femei din lumea bună și mai înghiți câteva pahare de șpriț. Se vedea
DEJUNUL.PROTOCOL ZERO de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349768_a_351097]