3,677 matches
-
marginea satului, am întrebat de moș Gheorghe. Cel din fața mea mi-a arătat o hudiță unde, la a treia casă, ședea bătrânul. Sufletul îmi plecase cine știe pe unde, iar eu alergam nebun. La poarta omului m-am oprit, fără suflare. De dincolo de gard se auzea ronțăit de cal... <Doamne, Dumnezeule!!! E adevărat sau am vreo nălucire???> M-am apropiat și am privit pe deasupra... De nu mă țineam de ostrețe, cădeam ca un butuc. Cei doi cai ronțăiau la ovăz dintr-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mai desăvârșită ordine! Cei ce nu vor preda echipamentul până la ultima moletieră sau nasture vor fi buni de plată! Peste o oră aștept primul pluton! S-a înțeles?! - a strigat el întrebarea din străfundul rărunchilor. Deși în clipa următoare toată suflarea „concentrată” putea să arunce capelele în sus sau să dea cu ele de pământ, nu s-a produs nici una din aceste manifestări. ― Hai, măi fraților, să ne dezbrăcăm și să ducem efectele, ca să scăpăm de „majur”, fiindcă mulți din perii
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
bună pentru resteie sau un ciomag sănătos... L-a găsit. Și-a scos cuțitul de care nu se despărțea niciodată și cu mare greu a reușit să taie o mladă voinică. A ajustat-o cu grijă și apoi, dintr-o suflare, a fost la poarta casei lui. S-a oprit. A cercetat casa cu privire înfrigurată... „Da’ ce o fi făcând muierea? Nu s-a trezit încă?” I auzi! Animalele cer de mâncare!... În clipa următoare, a fost cu mâna pe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
îmi ieșea înainte tocmai când mă așteptam mai puțin s-o găsesc. — Ia-mă și pe mine pe unde ai călătorit până acum! i-am strigat tocmai în secunda în care se pregătea să plece iar. — Ai să rămâi fără suflare de atâta mers, a hohotit Ioana zglobie. — Încearcă-mă! nu m-am lăsat eu descurajată. — Atunci, hai! Japonia? Dincolo de templele înconju rate de grădini magice, sunt oameni de o poli tețe desăvâr șită, care nu fac nici un gest nelalocul lui
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
de invazie. Cei ce plecau spre taberele de luptă și cei care plecau mai departe, În pribegie, aveau să le spună celorlalți, care se simțeau singuri sub cerul plumburiu al Începutului de iarnă, că Moldova se va bate până la ultima suflare. Dar nu va Îngenunchea. 25 noiembrie 1474, Drumul Mătăsii, China Ștefănel trecuse Marea Chinei de Est cu o barcă pescărească. Vânduse cei doi cai Într-un târg din apropierea țărmului, Își luase desaga În spate și plătise de trei ori prețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
recunoaștere spre Bacău și Neamț, ca să afle starea cetăților, spuse spătarul al doilea, Filip Pop. Le-am spulberat În această după-amiază. Drumurile sunt libere. Dar cetățile sunt păzite de puțini oșteni. - Nu putem fi peste tot, spătare... spuse voievodul. Toată suflarea Moldovei e aici, la Vaslui. - Patruzeci de mii de oameni, spuse spătarul Albu. - Patruzeci de mii de moldoveni și cinci mii de secui, completă Pop. Niciodată Moldova n-a ridicat o oaste atât de mare. - Niciodată Moldova n-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
galop pe urmele urdiei. Se auziră trâmbițele corpurilor de oaste, poruncind curățarea Vasluiului de invadatori și urmărirea acestora spre miazăzi. Apărătorii se opriră, Într-un semicerc larg În jurul voievodului. Li se alăturară căpitanii rămași. Mulți erau răniți, mulți zăceau fără suflare. Dinspre mlaștini sosi un val de liniște, ca o prevestire de țintirim. Valea Bârladului rămase parcă pustie și stingheră, tulburată doar de gemetele răniților și acoperită de zeci de mii de cadavre. Bătălia de la Vaslui se sfârșise. Cei care primiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
din ce În ce mai distinct printre corpurile de oaste rămase pe câmpul de luptă. Se poruncea adunarea Oștii celei mari În jurul măriei sale. Curierii se așezară din trei sute În trei sute de pași, pentru a prelua cuvintele voievodului, care nu puteau fi auzite de toată suflarea. - Unde e măria sa? Întrebă un țăran mai vârstnic, cu mustață răsucită. Că nu-l văz. - Apăi nici n-ai cum să-l vezi, moș Vasilie, zise un răzeș mai tânăr, blond, stropit de sânge din cap până-n picioare. E la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Se bătuse sălbatic, până la ultimele puteri, dar căzuse sub sulițele dușmanilor. Murise pentru căpitan, așa cum jurase la Începerea atacului. Muriseră, lângă el, toți Apărătorii care nu se aflau alături de Simion. Nu exista, printre ei, nici un rănit. Toți luptaseră până la ultima suflare, căzând sub un număr copleșitor de dușmani. Pietro aflase toate acestea cu carnea tremurând și cu sufletul Încrâncenat. Nu era doar un atac asupra lor, ci era o catastrofă. Două mii de războinici ai Imperiului otoman și ai Hanatului Crimeii ajunși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tătarii. Nu avea voie să fie slabă, acum. Tocmai acum, când... - Întreaga Moldovă moare puțin câte puțin... spuse căpitanul Oană, cu o voce caldă și tristă. - Puțin câte puțin... repetă Erina. Spune-mi. Spune-mi tot. - Și-a dat ultima suflare În fața măriei sale. A pomenit numele tău și al lui Bogdan. Și al meu. Și a cerut să fie Îngropat la Murgeni. Peste trei zile, la apusul soarelui. Erina nu Își dezlipi privirile de chipul bărbatului iubit. Totul se răsturna. Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lui. 7. Căci taina fărădelegii a și început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o oprește acum, să fie luat din drumul ei, 8. și atunci se va arăta acel Nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale, și-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale. 9. Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne și puteri mincinoase, 10. și cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85051_a_85838]
-
ești, tu, iubito, în mijlocul desfătărilor! 7. Statura ta este ca finicul și țîțele tale ca niște struguri. 8. Îmi zic: Mă voi sui în finic, și-i voi apuca crăcile!" Atunci țîțele tale vor fi ca strugurii din vie, mirosul suflării tale ca al merelor. 9. Și gura ta toarnă un vin ales, care curge lin ca răspuns la dezmierdările mele, și alunecă pe buzele noastre cînd dormim! 10. Eu sunt a iubitului meu, și el dorește de mine. 11. Vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
reușeau să acopere sunetele puternice ale trompetei, flautului, saxofonului, acordeonului și tobei, o formație a Căminului cultural care era angajată de organizatorii horei și instalată pe un parapet construit special pentru astfel de evenimente. Hora de pe toloacă aduna aproape întreaga suflare a satului. Adulții și vârstnicii se așezau în cerc în jurul dansatorilor care, în ritmuri săltărețe, frământau cu voioșie pământul, transformându-l într-un strat gros de praf ce se ridica și plutea, ca un nor, deasupra mulțimii adunate. De pe margine
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
vocea la dactilografe, dar asta pare să fie din cauza hranei prea consistente și a lipsei de exercițiu fizic, nu a unui caracter emoțional. Trece iulie, începe august. Albine dolofane se lovesc de ferestrele murdare și, treptat, legislația îl lasă fără suflare, iar pielea i se îngălbenește, luând culoarea testamentelor și a documentelor funciare. Într-o după-amiază, tânărul Muskett se învârtește prin birou, îmbrăcat ca de obicei în hainele de tenis. Căutând să-și pună cât mai bine profilul în valoare, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pentru oameni, ca să-i încerce Dumnezeu, și ei înșiși să vadă că nu sunt decît niște dobitoace. 19. Căci soarta omului și a dobitocului este aceeași : aceeași soartă au amîndoi; cum moare unul, așa moare și celălalt, toți au aceeași suflare, și omul nu întrece cu nimic pe dobitoc; căci totul este deșertăciune. 20. Toate merg la un loc; toate au fost făcute din țărînă, și toate se întorc în țărînă. 21. Cine știe dacă suflarea omului se suie în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
și celălalt, toți au aceeași suflare, și omul nu întrece cu nimic pe dobitoc; căci totul este deșertăciune. 20. Toate merg la un loc; toate au fost făcute din țărînă, și toate se întorc în țărînă. 21. Cine știe dacă suflarea omului se suie în sus, și dacă suflarea dobitocului se coboară în jos în pămînt? 22. Așa că am văzut că nu este nimic mai bun pentru om decît să se veselească de lucrările lui: aceasta este partea lui. Căci cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
nu întrece cu nimic pe dobitoc; căci totul este deșertăciune. 20. Toate merg la un loc; toate au fost făcute din țărînă, și toate se întorc în țărînă. 21. Cine știe dacă suflarea omului se suie în sus, și dacă suflarea dobitocului se coboară în jos în pămînt? 22. Așa că am văzut că nu este nimic mai bun pentru om decît să se veselească de lucrările lui: aceasta este partea lui. Căci cine-l va face să se bucure de ce va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
6. Căci pentru orice lucru este o vreme și o judecată și nenorocirea paște pe om. 7. Dar el nu știe ce și cum se va întîmpla, căci n-are nici cine-i spune. 8. Omul nu este stăpîn pe suflarea lui ca s-o poată opri, și n-are nici o putere peste ziua morții; în lupta aceasta nu este izbăvire, și răutatea nu poate scăpa pe cei răi. 9. Toate acestea le-am văzut, și mi-am îndreptat inima spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
îmi ieșea înainte tocmai când mă așteptam mai puțin s-o găsesc. — Ia-mă și pe mine pe unde ai călătorit până acum! i-am strigat tocmai în secunda în care se pregătea să plece iar. — Ai să rămâi fără suflare de atâta mers, a hohotit Ioana zglobie. — Încearcă-mă! nu m-am lăsat eu descurajată. — Atunci, hai! Japonia? Dincolo de templele înconju rate de grădini magice, sunt oameni de o poli tețe desăvâr șită, care nu fac nici un gest nelalocul lui
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
iscodesc în rodii dorințele din fiecare fată coboară-n larma poftelor plurale ademenind răspunsuri și adună săruturi silnice și-atingeri goale pe somnul cald cu tihna lui cea brună eu nu te cred că netezești lumina sau că-mi dezmierzi suflarea ori risipa și încă sorb din asfințit rugina cu ochii-n care mi-am ascuns aripa privind complice beznele curate strunindu-ți glezna mă-nșelai cuminte și carnea verde-a clipelor furate lua gustul drept al dreptelor cuvinte Căutări prin
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
s aprind universul de dragoste până la oase și dincolo de subconștient, dar glasul mi-e alb și nu pot să-l aud, dar fruntea mi-e tare ca piatra și nu pot s-o ascult și nu pot să-i caut suflarea, aș striga monoton și-aș striga mai continuu dar ochii mi-s înalți până la cer și nu pot să-i ating și nu pot să le plâng eu menirea. Joc Numere pare, ecuații, emoții, sentimente la pătrat, cuvinte aproape sintagme
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
iar restu' nu-i al Tău ci alor cei ce-nșeală. Mă dor plămânii, Tată, de inimă sărată, de vraja amăgirii ... prăpăstios coșmar... și-ngheț în sine timpul zărindu-mi depărtarea ce nu o pot atinge căci mi-am ucis suflarea. Mă dor plămânii, Tată, de inimă sărată. Așa numita viață, ce fel de moarte-i Tată? LLELU NICOLAE VĂLĂREANU (SÂRBU) Născut la 01.01.1948 în Vălari comuna Stănești jud. Gorj, este absolvent al Facultății de Științe Economice în anul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
dacă întrebați: "Pentru ce?"... Pentru că Domnul a fost martor între tine și nevasta din tinerețea ta, căreia acum nu-i ești credincios, măcar că este tovarășă și nevasta cu care ai încheiat legămînt! 15. Nu ne-a dat Unul singur Dumnezeu suflarea de viață și ne-a păstrat-o? Și ce cere acel Unul singur? Sămînță dumnezeiască! Luați seama dar în mintea voastră, și nici unul să nu fie necredincios nevestei din tinerețea lui! 16. "Căci Eu urăsc despărțirea în căsătorie, zice Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85113_a_85900]
-
corespunzătoare pentru țara noastră. Ei credeau China mult prea civilizată ca să-i treacă măcar cuiva prin cap să o provoace. Și uite unde am ajuns: dinastia e precum un elefant căzut care își ia răgazul pentru a-și trage ultima suflare. Confucianismul s-a dovedit a avea lipsuri. China a fost învinsă. Nu am primit nici respect, nici corectitudine, nici sprijin de la restul lumii. Aliații noștri din vecini ne privesc cum ne ruinăm cu apatie și neputință. Ce e libertatea atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
perfecțiune ești deja prea bătrână. Tinerețea se evaporă precum roua care se naște dimineața și moare după-amiaza. Patroana se aruncă într-un scaun. Pieptul ei saltă ca și cum ar fi fost pe punctulo de a se îneca, iar acum își trage suflarea. Cele două fete stau deoparte cu chipurile imobile. Îmi pun hainele înapoi și mă pregătesc să plec. Un ultim lucru, zice patroana de pe scaun. Să nu dai niciodată glas dezamăgirii tale, indiferent cât de rănită sau furioasă ești. Nu încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]