14,769 matches
-
să urci scara, să suni de două ori, și feeria începea. Era focul de artificii într-o mină de smaralde; el știa totul, spunea Anton, și spiritul său îi lumina comorile”1. La rândul său, parcă motivând totala lui disponibilitate sufletească, distribuită în multe alte ocazii cu parcimonia unei mizantropii funciare, Proust afirmă într-una din numeroasele lui scrisori către prințul Anton Bibescu: „Dacă puținul pe care-l cunosc te poate interesa, el este la dispoziția ta, micul meu Anton [Bibescu
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
viața și cu mărunta utilitate pe care o pot avea, cu totul întâmplător, în viață, adică în întregime”2. Un sentiment nedisimulat de reciprocă admirație însoțește și caracterizează toată această admirabilă prietenie. Expresia poate cea mai concluzivă a acestei efuziuni sufletești este cererea pe care Proust ajunge să o facă prietenilor săi români, solicitându-le statutul, mai mult decât onorant la vremea aceea, de membru adoptiv al națiunii române: „Dragă Anton, eu te-am considerat întodeauna ca cel mai inteligent dintre
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
sa pentru Iosif.” (Lucian Blaga, Șt. O. Iosif. Zece ani de la moarte, în „Patria” (Cluj), an. V, 1923, nr. 128, p.1) Există în această evocare a lui Blaga o ipostază biografică a poetului Cântecelor ce ne amintește de starea sufletească a lui Mureșanu reîntors la Brașov, în ultima parte a vieții, după un calvar de corvoadă funcționărească la Sibiu: aceeași înnegurare sufletească, același autism social:„În iulie al a. 1862 - scrie George Barițiu - pe timpul Adunării generale a Asociațiunii noastre, unii
Doi „soli ai Ardealului”: Șt. O. Iosif și Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3263_a_4588]
-
Există în această evocare a lui Blaga o ipostază biografică a poetului Cântecelor ce ne amintește de starea sufletească a lui Mureșanu reîntors la Brașov, în ultima parte a vieții, după un calvar de corvoadă funcționărească la Sibiu: aceeași înnegurare sufletească, același autism social:„În iulie al a. 1862 - scrie George Barițiu - pe timpul Adunării generale a Asociațiunii noastre, unii amici și cunoscuți, de-ai lui Andrei aflară, întru înalta lor înțelepciune, că va fi bine să-l oaspete zi și noapte
Doi „soli ai Ardealului”: Șt. O. Iosif și Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3263_a_4588]
-
el trăiește foarte moderat, mănâncă puțin și bea numai apă.”(v. George Barițiu, Biografii literare, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2012, p.47) E adevărat că Răsunetul de Andrei Mureșanu și La arme! de Șt. O. Iosif au fost scrise în stări sufletești deosebite: Mureșanu se afla în apogeul creației sale, Șt. O. Iosif în amurgul său poetic. Dar ambele sunt ocazionate de evenimente epocale în istoria neamului: Revoluția transilvană de la 1848 și Războiul de întregire a neamului (1916-1918). Exprimând idealuri scumpe unui
Doi „soli ai Ardealului”: Șt. O. Iosif și Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3263_a_4588]
-
sub nume fictive, nici un român din exil nefiind pînă întratît de naiv încît să aștearnă rînduri precum cele ale lui A.M. din RFG: „Vă puteți închipui oare cu cîtă nerăbdare aștept fiecare număr al ziarului dvoastră, care constituie hrana noastră sufletească în pribegie?“ (p. 20) Nu e nici urmă de hrană sufletească aici, căci revista te indispune fie prin dulcegăria frazelor de propagandă, fie prin urdorile prozei pamfletare. E ori prea multă dulceață, ori venin din abundență, dar nici un text nu
Felahii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3268_a_4593]
-
naiv încît să aștearnă rînduri precum cele ale lui A.M. din RFG: „Vă puteți închipui oare cu cîtă nerăbdare aștept fiecare număr al ziarului dvoastră, care constituie hrana noastră sufletească în pribegie?“ (p. 20) Nu e nici urmă de hrană sufletească aici, căci revista te indispune fie prin dulcegăria frazelor de propagandă, fie prin urdorile prozei pamfletare. E ori prea multă dulceață, ori venin din abundență, dar nici un text nu sună firesc. Culmea deformării e atinsă de lista românilor repatriați, dintre
Felahii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3268_a_4593]
-
comunicarea este deplină și deschisă către empatie. Pe aceasta a mizat și Dan Lungu, pe aceasta mizează și Stere Gulea, pe o sancta simplicitas a personajului său - ceea ce nu-l face mai puțin complex -, pe comunicarea directă a unei bogății sufletești pe care istoria a uitat-o într-o debara oarecare. Muncitorii apar nu în calitate de clasă muncitoare, nu există niciun fel de liant ideologic cum își dorea Partidul, ci ca un grup de oameni vii. Nu doar retrospectiva, ci și reîntâlnirea
Estalgie și puțină uitare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3275_a_4600]
-
prin efortul voinței, și cum în epoca mașinilor nu vor mai exista telos-uri, ci doar priorități administrative legate de bunăstare, unghiul epic asupra vieții trebuie eradicat, pentru a preîntîmpina apariția unor ființe atinse de nostalgia sufletului. Cine își dorește trăiri sufletești vrea implicit ierarhii pe verticală, adică valori desprinse din matca unor întîmplări legendare, ceea ce ar însemna o periculoasă revenire la vederi mitice. Neajunsul opticii mitice e că sugerează existența unui al doilea plan față de cel al realității, dimensiune pe care
Hegemonia mașinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2964_a_4289]
-
compătimitor: "...să vă fiu de mîngîiare la scîrbele robiei cei vavilonești a lumii aceștia... și dimpreună cu dumneavoastră să pătimesc la toate cîte va aduce ceasul și vremia". Dacă în cuvîntul de investitură ca mitropolit, din care am citat, păstorul sufletesc trebuia să dea dovadă de oarecare diplomație, în mai toate celelalte împrejurări, în schimb, elanul autoritar se va dezlănțui nestingherit, iar haloul său liric va impregna inconfundabil desfășurarea elocinței. Poate fi detectată, în enunțarea constantă și ostentativă a responsabilității morale
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]
-
maniera variată în care Antim se raportează explicit la cei care-l ascultau implică strategii estetice. Iată un exemplu: "Aș pohti însă aceste cuvinte să le întinz ca o masă desfătată înaintea dragostei voastre și să vă fac un ospăț sufletesc, după putință, puind în loc de bucate, cu multe feliuri de bunătăți drese, cuvîntul cel de bună vestire și, în loc de băutură veselitoare, să dreg în păharul preaînțeleptelor capetelor voastre cuvîntul cel de mare bucurie (...) ca să putem îndulci cu ospățul vorbelor inimile și
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]
-
Așteptare� Am cunoscut-o, ulterior, cu ocazia uneia dintre expozițiile pictoriței Wanda Mihuleac. Conversația noastră s-a înfiripat de la sine, ca între niște vechi cunoștințe, senzația că mă aflu "sub lupă" fiind repede spulberată și înlocuită cu un anume "confort" sufletesc, esențial în comunicarea și comuniunea de idei. Am înțeles atunci că spiritul predominant caustic al Mariei-Luiza Cristescu era de fapt consecința caracterului ei ferm, ce nu admitea jumătățile de măsură, artificialitatea, ipocrizia, compromisurile intelectuale� în 1992, când am inițiat ciclul
Dialog inedit cu Maria-Luiza Cristescu: Arca lui Noe by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Imaginative/14976_a_16301]
-
alții (N. Iorga, G. Ibrăileanu), humuleșteanul făcând "operă de Homer al țărănimii românești", creînd "un adevărat ciclu rapsodic țărănesc." Nimeni dintre scriitorii noștri, afirmă criticul, n-ar fi fost mai indicat să traducă Odiseea decât Creangă. Semn al unei construcții sufletești primitive, marelui povestitor îi lipsește sentimentalismul, erosul său nedepășind nivelul instinctului. Nostalgia amoroasă ar fi treabă orășenească. De aici, scrisul plin de echivocuri și aluzii, "luminându-se pe sub înțelesul aparent de o abia reținută latență sexuală." Finul comentator constată apoi
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
aceia care văd în suprarealism hazardul dicteului automat și retorica oniricului. O definire, cît de succintă a poeziei, era acum necesară, și Ion Pop nu ezită s-o formuleze: "Poezia e, desigur, cum știm mai ales de la simboliști, o stare, sufletească și de limbaj, un sentiment al lumii și totodată o alchimie a verbului, iar a o exprima înseamnă, așadar, a o și trăi, în imediatul și energia ei primară". Prin urmare, poezia suprarealistă "comunică, totuși, ceva, cu un fel de
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
țară înseamnă pentru ei iubirea de proprietate, de ce e "al tău". Istoria emblematică a Davidei, fata lui Alexandru Cozianu, ființă bizară și pură, dar atinsă de același orgoliu nemăsurat al neamului, dovedește o excepțională intuire de către scriitor a dialecticii mișcărilor sufletești. Ea îl iubește în secret pe ministrul și strălucitul orator Șerban Vogoride, pe care îl vede drept singurul om politic în stare să biruiască în bătălia aproape pierdută de clasa ei. Cînd află însă că bărbatul acesta ce întruchipa idealul
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
desfășurând în acestă "duplicitate" estetică și ontologică o tentativă de recuperare a trăirii prin transferul ei în expresie. Evident, mereu persistă un decalaj apreciabil între timpul trăirii și timpul mărturisirii, decalaj care diminuează șansele unei transcrieri fără rest a stărilor sufletești, așa cum s-au cristalizat ele, în fluxul conștinței. Cine este cel care spune eu într-un jurnal? E într-adevăr instanța moral-scripturală autentică a autorului? E un alter-ego? O fantasmă venită din abisurile subconștientului? Un rol mai mult sau mai
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
derizoriu, lipsit de prestigiu. Se observă, de asemenea, tonalitatea neutră din punct de vedere afectiv a scriiturii, o voință a imparțialității și a totalei obiectivări a eului așezat dinaintea oglinzii expresive: "Dar, cel mai adesea, jurnalul nu trădează nici o stare sufletească. Simplă mașină de transcris, el e martorul obiectiv, influențat numai de probele irefulabile, trecute prin filtrul neliniștei conștiinței. Din ce în ce mai neliniștite. Pas cu pas, notațiile cu caracter științific lasă locul decupărilor din ziare, furiei cotidianului, barbariei politice și absurdului joc de
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
deja tablouri în tente întunecoase, ca piese dintr-un puzzle pe care nu aveam să-l rezolv eu. Eu doar îl construiam. Încă de atunci simțeam că organul păstrării bucuriilor îmi lipsea, absent din naștere sau amputat în urma unei boli sufletești din copilărie, a cărei memorie o pierdusem." Aici, în felul ăsta aparte de amnezie, e clue-ul unui roman care, spuneam, riscă. Nu sînt amintirile unei tinere femei, cu porția lor de melodramă, caraghioase cînd n-au încă nici relief, nici
Doi, trei, cîte cîți vrei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11069_a_12394]
-
Dumitru Hurubă Din când în când, domnul președinte Traian Băsescu intervine telefonic la emisiuni tv. Imi place, fiind un fapt care, mie, ca telespectator, îmi creează un fel de stare de echilibru sufletesc, încredere în viitor și de frățietate întru telespectatorism. Parcă nu mă mai simt atât de singur vizionând eroic emisiuni care... A, am mai spus? Bine. ...Așadar, joi seara (24 nov., după ora 22.00), priveam împreună cu domnia sa la emisiunea ,Cap
Natură lepidopteră cu președinte și prim-ministru... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11084_a_12409]
-
devastatoare. Cu singura deosebire că muribundul nu e de găsit în sala spitalelor, ci în aula facultăților de filozofie, iar moartea de care va muri nu va fi una somatică, ci una psihică. Este vorba de decesul gîndirii prin atrofie sufletească. Ca morb căpătat în urma unei patogenii discrete, sindromul gîndirii abstracte are un tablou clinic alcătuit din următoarele simptome: 1. folosirea unui jargon în care termenii nu au nici un conținut intuitiv; 2. vraja exercitată de alura emfatică a acestor cuvinte; 3
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
folosirea unui jargon în care termenii nu au nici un conținut intuitiv; 2. vraja exercitată de alura emfatică a acestor cuvinte; 3. credința de neclintit în adevărul proferat de ele; 4. orgoliul netulburat al celui care le folosește; și 5. uscăciunea sufletească ascunsă în spatele acestui orgoliu. Să le luăm pe rînd. Cel dintîi simptom este jargonul non-intuitiv: e o constatare de bun-simț ca limbajul filozofiei este ticsit de concepte cărora le lipsește orice trimitere la realitate. Pur și simplu folosești cuvinte abstracte
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
nu e capabil să intuiască profunzimea scamatoriilor tale conceptuale. Al cincilea simptom este atrofia afectivă. După ingineri și fotbaliști nu cunosc specie omenească mai lipsită de fibră lirică ca filozofii. A fi liric este mai întîi o chestiune de vibrație sufletească și abia apoi una de expresie propriu-zisă. Trebuie să simți ceva ca să poți după aceea să exprimi acel ceva. Mai mult, un om se poate mistui afectiv în cel mai curat mod liric fără să fi scris în viața lui
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
prost, și atunci se refugiază în cetatea abstracțiunilor solide, un loc unde sînt siguri că nimeni nu le va arăta cu degetul neputința de a simți și handicapul de a se exprima. Filozoful este un hipotimic a cărui jalnică pîlpîire sufletească are nevoie de un limbaj pe măsură: jargonul non-intuitiv. Ceea ce este suprinzător este că, emaciați sufletește cum sînt și lipsiți de orice fărîmă de talent literar, filozofii își privesc jargonul ca pe unica și autentica ipostază a expresiei umane, judecînd
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
că, de fapt, fără sursa de elan a simțirii, orice gîndire e condamnată să moară din lipsă de combustibil afectiv. Iată de ce jargonul conceptual, ca formă de carență lirică mergînd pînă la deficiența totală a sentimentului, este forma de atrofie sufletească a celor care suferă de sindromul gîndirii abstracte. Așadar cinci simptome de care, dacă ai apucat să suferi, te vei vindeca foarte greu, și numai cu o condiție: să vezi că alții sînt mult mai bolnavi decît tine. Și, cum
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
din adversarii de idei o galerie portretistică, să-și modeleze proza pe tiparul autoficțiunii. Să șteargă complet granițele dintre lumea reală și cea ficțională, existență și text, și să exploateze filonul bogat de experiențe, deopotrivă exterioare și interioare, sociale și sufletești. Tipul de literatură practicat de multe voci ale diasporei noastre acesta este: romane la persoana I, autobiografii deghizate, parabole cu concluzia dată, pamflete intrate în textura cărții. E suficient să ne gândim la ,ficțiunile" dureroase și îndurerate ale lui Paul
Oameni din Est by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11137_a_12462]