3,231 matches
-
fiu de acord cu ea, să o flatez și, în sfârșit, să facem sex. Doream să fiu în umbra ei pentru o zi sau o noapte. — Nu sări, domnule. — Ce? Încălecând balustrada, am pășit pe bucata de lemn adusă din sufragerie și așezată sub un maldăr de pungi de gunoi, lăzi și sticle. Era ca o trambulină ieșind din balcon, sau ca o scândură a piraților. Vecina din stânga a clătinat grav din cap. Blonda chicotea. Apoi, vecina a făcut un „hiiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Dar asta e o altă poveste. Pe pereții cămării ei, bunică-mea lipise un calendar ortodox și alte câteva hârtii pe care le-am ignorat. Mai erau și niște mături, niște cutii sau cam așa ceva, niște pantofi. Am intrat în sufragerie. Masa din lemn masiv, la care puteau mânca fără probleme până la douăzeci de persoane, era și ea un lucru la care Mama Mare nu renunțase de-a lungul anilor. În copilărie, la masa asta am luat o înghițitură de supă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să beau multă apă rece, lucru ce a avut un efect nefericit asupra gingiilor mele. Până să ne întoarcem gura mi se umpluse de sânge. Țin minte foarte bine cum s-au ridicat toți de la masă când am intrat în sufragerie. Raluca, verișoară-mea, a izbucnit în plâns și s-a ghemuit la pieptul maică-si. Toți se agitau. Probabil credeau că am vreo hemoragie internă sau ceva în genul ăsta. Nu mai știu exact ce s-a întâmplat pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
deschis o clapetă. În interiorul acesteia se afla un buton verde. Mi-am umezit buzele. L-am apăsat. S-a auzit un zgomot înfundat care a durat cam cinci secunde. Părea că vine din altă cameră, de lângă bucătărie. Am ieșit din sufragerie pe hol. Zgomotul nu putea avea sursa aici, și nici în bucătărie. Am deschis ușa cămării. Pe peretele din fund, dincolo de mături și cutii, se crăpase un dreptunghi luminos. Am intrat și l-am pipăit. Era mobil, putea fi împins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
buzele și se lipea de mine cu tot trupul, limba ei avea un gust dulce, obrazul îi mirosea a copil. Z și Y au apucat-o și au tras-o deoparte. Ea s-a liniștit imediat și a intrat în sufragerie, unde a dat drumul la televizor. - Iart-o. Asemenea lucruri se mai întâmplă, deși foarte rar, m-a lămurit Z. Nu erau oameni. Am ajuns la concluzia asta intrând în sufragerie. Erau trupuri dotate cu rudimente de conștiință computativă. Erau expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
deoparte. Ea s-a liniștit imediat și a intrat în sufragerie, unde a dat drumul la televizor. - Iart-o. Asemenea lucruri se mai întâmplă, deși foarte rar, m-a lămurit Z. Nu erau oameni. Am ajuns la concluzia asta intrând în sufragerie. Erau trupuri dotate cu rudimente de conștiință computativă. Erau expresia vie a unor ecuații. Poate trebuiau ajutate, deși cred că nimeni nu mai avea ce să le facă; în orice caz, în situația în care se aflau nu erau decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
la nevastă-sa și-i spuse în șoaptă: - Le acopăr eu. Tu culcă-l pe ăsta mic. Elena și Ioana dispărură sub pături. În scurtă vreme, Filip, gata de culcare, într-o pijama albastră, se smiorcăia: - Vreau să dorm în sufragerie, vreau să dorm acolo... Protestele mamei erau întâmpinate cu schimonoseli și promisiuni: nu mă mai doare când stau pe canapea, zău, mamă, pe cuvânt, dacă dorm acolo mă fac bine. - Acolo doarme Ioana. - Atunci o să dorm lângă ea. - Filip, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
asta! Filip se cuibări deci lângă soră-sa, trase un colț de pătură peste el și adormi imediat. Din dormitorul părinților se auzi un fel de ceartă domoală, care se stinse curând. Era ora doisprezece și un sfert și în sufragerie un al treilea sforăit se alătură celor două. La ora unu și douăzeci, perdelele se umflară, deși geamul era închis. Un vânt straniu se stârni de nicăieri și învălui ficusul într-un fum ca de țigară. Nimeni nu-l văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
oribil. Era acolo o bubă ce răspândea spirale de mireasmă grea și ascuțită. Nici această fată nu-i era pe plac. Ar fi putut să plece chiar atunci, dar își dădu seama că apariția lui se limita doar la cadrul sufrageriei unde dormeau fetele; dincolo nu era nimic; poate chiar ele, fără să vrea, îl chemaseră. Iar el, tot neștiutor, simți cum adună într-un singur punct toată rațiunea de-a fi și cum această încărcătură îi devine insuportabilă. Căpăta materialitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
tăcută. Raționamentul m-a dus imediat la concluzia că vorbele din țeavă nu puteau fi decât ale vecinului de deasupra. Probabil ținea un discurs fiicei și nepotului. Nu am dat prea mare importanță cuvintelor lui și m-am dus în sufragerie, unde urma să mă trântesc pe canapea și să mă uit la televizor. Ajuns aici, primul lucru pe care l-am remarcat a fost sunetul acut al unui aspirator pus în funcțiune. Aha, mi-am zis. Bunicul vorbește cu nepotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mi-am zis. Bunicul vorbește cu nepotul, iar fiica face curat. Foarte bine. Și a trecut o săptămână. După fix șapte zile, somnul de dimineață mi-a fost tulburat în exact același mod. Voce în țeavă. M-am dus în sufragerie. Zgomot de aspirator. M-am întors în dormitor. Sacadarea vocii, apoi urcarea cu un ton. Ușor enervat, dar în mai mare măsură curios, am avansat o ipoteză: nu numai că discursul bunicului începe la aceeași oră în fiecare sâmbătă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cretă, trei caiete și un creion. Cu astea era să schimbăm lumea. Tu nu crezi, ai senzația că te prostesc, dar nu e așa. Mă întrebi, unde-s, bunicule, caietele, să le văd și eu. Caietele sunt în dulapul din sufragerie, în spatele tăvii de argint, ți-am mai spus. Dar cheia de la dulap e la mine și nu văd nici un motiv pentru care să descui. Pe tine și așa nu te interesează. Și oricum, chiar dacă te-ar interesa, tot n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
în cir și l-am mai fiert puțin. - Ei, le-am zis eu mândru, ia vedeți acum, o să vă lingeți pe degete, mie-mi lasă deja gura apă. - Dacă-ți lasă, mănâncă-l tu, mi-au spus toate trei din sufragerie, necatadixsind măcar să poftească în bucătărie. Așa că, măi fraților, l-am mâncat eu tot, în ciudă, pentru timpurile acelea apuse, dar n-am dormit aproape toată noaptea, mâncasem prea mult; m-am învârtit prin bucătărie, am mai citit câte ceva și, într-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
păstoase, a căror prelingere răutăcioasă putea fi simțită mai ales când în jur era liniște. Odată, când aveam cinci ani și trebuia să stau acasă pentru că luasem pojar de la grădiniță, mama m-a găsit bătând cu pumnii în geamul de la sufragerie, urlând de groază. De atunci nu m-a mai lăsat niciodată singură în casă. Mă lăsa mereu cu o fată din vecini, care era la liceu și care îmi făcea un griș cu lapte delicios, subțire și plin de cocoloașe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cu mare greutate, să mi-o împrumute. Janet era un apărător vajnic al tuturor obiectelor din casă, inclusiv al mașinii de scris - le făcea husă fiecăruia în parte. După ce am terminat de bătut totul la mașină, m-am dus în sufragerie să i le citesc. După primele versuri, Janet, care tocmai cârpea niște ciorapi, mă opri, revoltat : „Păi, ce, astea-s poezii ? Stai să-ți citesc eu o poezie adevărată !“. Se ridică de la mașina de cusut și deschise sertarul de jos
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Din nefericire, n-am prea avut de ales. Când aveam șapte ani, tata a fost luat de comuniști și dus la Canal. După câteva luni la ușa noastră au sunat doi bărbați îmbrăcați în costume. Mama i-a poftit în sufragerie și a închis ușa. După puțin timp mama a ieșit din sufragerie urlând și smulgându-și părul din cap. Cei doi bărbați și-au scos șepcile și au coborât repede scările. Am înțeles atunci că rămăseserăm doar noi doi, eu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
tata a fost luat de comuniști și dus la Canal. După câteva luni la ușa noastră au sunat doi bărbați îmbrăcați în costume. Mama i-a poftit în sufragerie și a închis ușa. După puțin timp mama a ieșit din sufragerie urlând și smulgându-și părul din cap. Cei doi bărbați și-au scos șepcile și au coborât repede scările. Am înțeles atunci că rămăseserăm doar noi doi, eu și sora mea, cu mama. Din acel moment nu am mai pus
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
poate să nu ningă, și-ai să te dai cu sania și va mirosi a brad. Jucăriile mele stăteau frumos aliniate, un apartament în miniatură, cu o bucătărie de lemn portocaliu și-un aragaz de tablă, supradimensionat. Dormitorul era roșu, sufrageria galbenă, iar în baie exista până și o mașină de spălat, complet automată, cu cheiță. Cred că aveam și covoare de lână, dar originea lor mi-e complet necunoscută. Pe păpuși nu mai știu cum le chema... Una era Violeta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
următorul semafor și la cel de după. Compania ei era atât de plăcută, Încât tatăl meu, un bărbat cu inițiativă, se hotărî să vadă ce era de făcut ca să-și transforme visul În realitate. Prin urmare: deja de ceva vreme, În sufrageria În care bărbații discutau politică Începuse să se discute și despre viteza spermei. Peter Tatakis - „unchiul Pete“, cum Îi spuneam noi - era unul dintre membrii marcanți ai societății de dezbateri care se forma În fiecare săptămână pe canapelele noastre negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
părinților mei, unchiul Pete povesti cum că, la microscop se observase că spermatozoizii care conțineau cromozomi masculini Înotau mai repede decât cei care conțineau cromozomi feminini. Această afirmație generă o veselie spontană printre proprietarii de restaurante și blănarii adunați În sufrageria noastră. Totuși tatăl meu luă postura sculpturii lui preferate, Gânditorul, a cărei miniatură stătea În celălalt capăt al camerei, pe măsuța de telefon. Deși subiectul fusese adus În discuție În atmosfera de forum deschis a acelor duminici postprandiale, era clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
care Învie În ziua care trebuie.) De-abia ieri a avut voie Capitolul Unsprezece să vopsească ouăle și Într-o singură culoare: roșu. Peste tot prin casă, ouăle roșii strălucesc În razele alungite, de solstițiu. Și bolurile de pe masa din sufragerie sunt pline de ouă roșii. Atârnă deasupra ușilor În săculeți de plasă. Stau Îngrămădite pe șemineu și sunt coapte În pâinile cruciforme, tsoureki. Dar acum e după-amiază târziu. Masa s-a terminat și fratele meu zâmbește. Pentru că acum vine acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
e după-amiază târziu. Masa s-a terminat și fratele meu zâmbește. Pentru că acum vine acea parte a Paștelui ortodox care-i place mai mult decât căutarea ouălor și decât toate jeleurile: ciocnitul de ouă. Toată lumea se adună În jurul mesei din sufragerie. Mușcându-și buza, Capitolul Unsprezece ia un ou din bol, Îl studiază și Îl pune Înapoi. Alege altul. ― Ăsta pare bun, spune Milton, alegându-și și el un ou zdravăn ca un camion de curse. Milton ține oul ridicat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Își execută ordinele. Toate, cu excepția a două ticăloase - sau revoluționare, depinde care este punctul dumneavoastră de vedere - ascunse undeva pe cromozomul numărul 5. Împreună, acestea evacuează o enzimă care oprește producerea unui anumit hormon, ceea ce Îmi complică mie viața. În sufragerie, bărbații nu mai discută politică, ci fac pariuri despre ce va fi copilul lui Milt, băiat sau fată. Tatăl meu e Încrezător. La douăzeci și patru de ore după ispravă, temperatura mamei mele crescuse cu Încă două zecimi, confirmând ovulația. Până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ignoranți, ne pierdeam mințile aruncând În vâlvătaie hârtii, cutii și panglici.) Doctorul Philobosian ieși În stradă, se uită În stânga și-n dreapta și traversă În fugă, intrând pe ușa de vizavi. Urcă la etaj, unde doamnei Bidzikian, care stătea În sufragerie, i se vedea doar creștetul capului, din spate. Alergă spre ea, spunându-i să nu se teamă - era doctorul Philobosian, de vizavi. Doamna Bidzikian păru să dea din cap, dar capul nu i se mai ridică. Doctorul Philobosian Îngenunche alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
era al fiului său cel mic. Observase numai că ușa de la intrare era deschisă. În hol, se opri ca să tragă cu urechea. Nu se auzea nimic. Încet, ducând și acum după el trusa medicală, urcă scările. Toate luminile erau aprinse. Sufrageria era luminată ca ziua. Toukhie stătea pe canapea, așteptându-l. Capul Îi căzuse pe spate, parcă de râs, iar rana era atât de căscată, Încât se vedea strălucirea unei secțiuni de trahee. Stepan ședea prăbușit la masa din sufragerie, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]