11,672 matches
-
pe care cititorul le întâlnește cu surpriză în satul contemporan, de parcă ar fi coborât direct în lumea lui Sadoveanu. La fel de surprinzătoare e și practicarea unor îndeletniciri demult uitate, cum sunt potcovarul, povestitorul satului sau făuritorul de coase, meșteșuguri care au supraviețuit pănă astăzi și se practică pentru că e nevoie de ele, nu pentru că ar reprezenta o atracție turistică. Lucrurile cu care poate ne-am lăuda noi, cele legate de progres, nu-l impresionează așa de mult cum o fac cele simple
Drumul fermecător, cronică la cartea Along the Enchanted Way – A story of Love and Life in Romania, autor William Blacker [Corola-blog/BlogPost/92969_a_94261]
-
aur a fost cândva în trecut și de atunci suntem în declin. Privind canalele de știri, aud aceleași clișee... apoi Donald Trump livrează discursul de acceptare a nominalizării. Am 68 de ani și cei de vârsta mea cărora le-au supraviețuit celulele memoriei pot beneficia de pe urma lor. Nu cred că lumea se duce naibii; este suficient să privesc înapoi la 1968 și îmi amintesc asasinarea lui Martin Luther King Jr., a lui Robert Kennedy, mișcări ale poliției și studenților în Chicago
„Jurnalişti, mai uşor cu trâmbiţarea dezastrului!” [Corola-blog/BlogPost/93050_a_94342]
-
mai mult si nașterea unui număr mai mic de copii. }arile se vor lupta cu taxe mai mari și cu forța de muncă tot mai scăzută, în ciuda numărului de pensionari care vor dori securitate socială și îngrijire medicală. Societatea va supraviețui, dar PIB-urile vor scădea considerabil în întreaga lume și probabil că nu vor mai crește niciodată”. Fără comentarii. Vor fi identificate bolile cerebrale cu mult înainte de apariție! Predicția, publicată în „The Brain aș Health Forecaster”, de Rick Docksai, afirmă
10 predicții ştiinţifice pentru anul 2014 [Corola-blog/BlogPost/93327_a_94619]
-
această valentă. Aveți o istorie de viață și o viață istorică. Ați primit oferte de a va alătura vieții politice de la noi din țară? Nu, nu am fost solicitat niciodată. La pubertate m-am „solicitat” singur, crezând că, dacă tot supraviețuisem proiectului de anihilare, locul meu era printre cei care visau să construiască o nouă societate. Însă s-a dovedit că nu era, cum nici țară care se construia nu era ceea ce visasem. După 1989, răsturnările, regenerările, fervoarea și isteria din
Norman Manea: ” Al doilea exil s-a petrecut când aveam 50 de ani, sub forma ieşirii de sub dictatura comunistă „ [Corola-blog/BlogPost/93321_a_94613]
-
antichitate își are originea și obiceiul de a momi taurii spre o rampă amenajată în apropierea unei ape, cu scopul de a-i „convinge” într-un final să se arunce în vâltoare. Un ecou al acestor crude amuzamente populare a supraviețuit până în zilele noastre, sub forma vestitelor toros al agua, jocuri celebrate în lunile iulie și august prin localitățile spaniole de pe litoral. Singurele locuri din lume în care mai trăiește liber taurul arhaic, din rasa vestită de pe vremea Imperiului Tartezian sunt
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
relatează evenimentele întâmplate, observatorii fiind mereu preocupați să-și audă numele în contexte favorabile. De la comandant până la jurnalista care își pronunță răspicat numele. Nino, băiatul aruncat într-un război care a devenit al lui doar pentru că și-a dorit să supraviețuiască, îl împușcă pe Ciki și apoi îndreaptă arma către sine, întrebând în față televiziunile cine și cât câștigă pe seama acestor nefericiți care luptă în război apărând cauze care nu le aparțin în totalitate. Nu vom ști niciodată dacă tinerețea lui
„NO MAN’S LAND” – TNB / MIHAI CĂLIN: „PERSONAJUL SUNT EU, ÎNTR-O SITUAȚIE IMAGINARĂ” [Corola-blog/BlogPost/93412_a_94704]
-
dar și conștiință misionar-apologetică, pe care numai un om trecut prin chinurile iadului și ieșit curat pe malul înalt al sfințirii le-a putut primi de la îngerul care l-a vegheat pe toată calea încercărilor”, căci acești martiri contemporani au supraviețuit în arena „leilor comuniști” datorită credinței lor nestrămutate în Dumnezeu - Cel Care „toate le poate celui ce crede”, dându-le celor smeriți Harul ce sfințește, stăpânește și ocârmuiește toată făptura!... Dintre toate relatările despre închisori și vremurile de prigoană trăite
In memoriam: zece ani de la săvârşirea din această viaţă, pământească, a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa [Corola-blog/BlogPost/93415_a_94707]
-
cu rezultatul crimei monstruoase la care se făcuseră părtași.[8] Ca urmare a colaborării guvern-populatie, în Germania la sfârșitul războiului practic întreaga comunitate evreiască era anihilată. Spre deosebire de exemplele de mai sus, este recunoscut faptul că populația evreiască din România a supraviețuit în mare parte războiului, fiind de fapt cea mai mare comunitate evreiască dintr-o țară aliată Axei care a supraviețuit. Dacă poporul român și-ar fi dat concursul la uciderea evreilor (așa cum au făcut-o turcii cu armenii, sau germanii
Pogromul de la Iaşi din iunie 1941. Date şi documente (5) [Corola-blog/BlogPost/93448_a_94740]
-
practic întreaga comunitate evreiască era anihilată. Spre deosebire de exemplele de mai sus, este recunoscut faptul că populația evreiască din România a supraviețuit în mare parte războiului, fiind de fapt cea mai mare comunitate evreiască dintr-o țară aliată Axei care a supraviețuit. Dacă poporul român și-ar fi dat concursul la uciderea evreilor (așa cum au făcut-o turcii cu armenii, sau germanii cu evreii, sau chiar polonezii - așa ocupați de germani cum erau[9]- din nou în ceea ce-i privește pe evrei
Pogromul de la Iaşi din iunie 1941. Date şi documente (5) [Corola-blog/BlogPost/93448_a_94740]
-
orice activitate economică productivă și, odată cu acestea, nucleele sindicatelor, de care tare se mai temeau, transformînd România într-o colonie de rețele mafiote, bănci, moll-uri, marchet-uri, farmacii, case de amanet, case de pariuri, bordeluri, clanuri de bogătași corupți, dincolo de care supraviețuiește miraculos o populație săracă, îngropată în datorii. Ce se va întîmpla cînd nu va mai fi nici un obiectiv economic de furat, pardon, de privatizat. Probabil se va trece la privatizarea organele interne ale românilor. Preambulul acestei operații se numește „card
Fraude de proporţii şi mafioţi purtători de ştampilă [Corola-blog/BlogPost/93480_a_94772]
-
apăra cu demnitate glia, ci i-au închis cu zecile într-o baracă geroasă, fără pat și așternut, impunându-i, flămânzi și goi, la munci silnice. N-au rezistat calvarului 3 dintre frații mai mici, murind de foame și ger, supraviețuind suferințelor cristice doar Vasile și Dumitru. Peste câteva luni, au îngropat-o, sub zăpadă și ghețari, și pe buna lor măicuță, sleită de puteri din cauza muncilor grele și foametei. Doar peste 35 de ani și-a revăzut soția și copiii
ÎN MEMORIA CELOR CE AU FĂCUT SĂ DĂINUIE CREDINŢA, LIMBA ŞI NEAMUL [Corola-blog/BlogPost/93523_a_94815]
-
Cine sunt jurnaliștii care vă informează în Grecia? În ultimii 10 ani, presa românească din Grecia încearcă să-și facă datoria prin a-și informa publicul, încearcă să supraviețuiască și să prezinte realitatea așa cum este ea. De mulți ani, presa românească, cel puțin în ultimii 10 își desfășoară activitatea cu greutate și jurnaliștii care se cunosc personal nu îmi aduc aminte să fi băut vreo cafea toți împreună. Aceștia
Armonie în presa românească din Grecia [Corola-blog/BlogPost/93539_a_94831]
-
este educat”. În zilele noastre, educația a început să capete ușor-ușor mai multe dimensiuni, în special în rândul autodidacților, care s-au bucurat enorm în momentul apariției platformelor educaționale online, cum ar fi Coursera sau Team Treehouse. Educația este ceea ce supraviețuiește după ce tot ce a fost învățat a fost uitat. Burrhus Frederic Skinner Universitatea dezvolta toate aptitudinile, inclusiv și prostia. Anton Pavlovici Cehov Cel care se pricepe nu vorbește, stăpânind erudiția el tace. Lao-Tzu Cei care educa copiii sunt demni de
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
aruncat pe toate trei în cămin. S-au aprins dintr-odată. Limbi de foc - albastre - căutau spre masă, spre ferestre, totul într-un nor de fum, de parcă azvârlise în jar catran și pucioasă. Încercasem un pact cu Diavolul pentru a supraviețui; îi oferisem truda mea, dar nu și sufletul. Pentru că, înainte de prăpăd, printr-o scrisoare-ordonanță, mi se ceruse să rescriu totul, or, eu refuzasem să schimb fie și o virgulă. „Ce am scris, am scris!” a fost răspunsul meu; chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
nu aveai cum să intervii și în soarta acestuia, ar fi ieșit o altă povestire. De atunci te urăște. Te-a făcut asasin, nu era prea zdravănă la minte. Uneori, dai semne de clemență. Erori. Într-o proză perfectă nu supraviețuiește nimeni. Să-ți urmărești, neîndurător, eroii până-n clipa lor de pe urmă. Dincolo. O poveste se încheie doar în ziua Judecății de Apoi. Nici atunci, poate. MAGISTRATUL. În loc să se preocupe de sălbăticirea iepurilor, Filozoful mai bine s-ar îngriji de domesticirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
și morfină; la câteva săptămâni de la externare, încă te mai doare, insuportabil, capul: electroșocurile ți-au zdruncinat creierii. Inima e obosită; un colaps poate salva Stațiunea: te gândești să arzi manuscrisul; finalul perfect. Pentru că - altfel - un rest de Gomoră va supraviețui. Sigur. Se vor comite niște crime doar. Un masacru epuizează prea repede subiectul. Un cutremur, aidoma. Tifosul ține de păduchi. Ai mai „atacat” astfel o așezare, într-o altă carte. Despre ciumă s-a scris destul, iar drogurile erau încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
se ducă? Atunci va rezista, poate Doctorului i se va întâmpla ceva. Un infarct provocat de indolența pacientului, exasperantă. Sau torționarul se va sinucide! Va avea o criză de conștiință! Vei găsi, până la urmă, ac pentru cojocul fiecăruia: nu va supraviețui nici unul. Deocamdată, Romancierul este umflat de pumni și, mai tot timpul, înghețat, urmare a dușurilor reci. Încă nu s-au inventat electroșocurile și insulinoterapia. Dar Doctorul visează o trepanație. Habar nu are de chirurgia craniană, dar vrea să se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
postav verde, strângea suprafața de stejar. — Mi s-a spus că vrei să-mi vorbești, messere. Strânsoarea de pe masă părea să se accentueze, iar Dante avu cu adevărat impresia că lemnul plângea. Toată forța omului părea concentrată În brațul care supraviețuise, ca și când natura ar fi voit să Îi compenseze pierderea pe care oamenii i-o produseseră. Dar ceea ce surprindea era vederea celuilalt braț, sau mai bine zis a puținului care mai rămăsese din el. Imediat sub articulația umărului, ieșea printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Încă trei ori mi-am oferit fiarelor brațul deja amputat, iar fiarele Încercau să alunge otrava. Și acesta, conchise el fluturându-și ciotul, e al cincilea braț al meu. Pe lângă singurul pe care mi-l Încredințase natura. — Dar cum ai supraviețuit? Lui Dante i se Întâmplase să vadă câteva din aceste dramatice amputări, pe câmpul de luptă sau În spitalele florentine: rareori se sfârșeau cu bine. Faptul că omul acela rezistase la patru intervenții și era Încă sănătos tun era ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
unul singur, numai ca să Îmi facă mie o pagubă. Într-o zi devorează veniturile de pe trei vii Întregi. Nu are să-mi lase nimic, la moartea lui. A spus că o să mănânce totul, până În ultima zi, așa Încât nimic să nu Îi supraviețuiască. Și apoi e zadarnic, fiindcă În orice caz va muri după mine. Îl are pe dracul de partea lui. Dante nu reuși să Își rețină un zâmbet. Dar pe el nu tatăl lui Cecco Îl interesa. — De ce ai venit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a omului. Dar neliniște creștea și În sinea lui. Surghiunul acela colectiv fusese ultima tentativă de a salva o situație deja disperată. O mișcare hazardată, În speranța că se va repeta miracolul din urmă cu treizeci de ani, când Florența supraviețuise ciocnirii dintre guelfi și ghibelini care o devastase. Dar pe atunci erau coloși precum Farinata degli Uberti, și minți ascuțite precum Mosca de’ Lamberti. De această dată, cine avea să salveze orașul? Toate speranțele păreau să Îi fi fost Încredințate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu-și pierduseră de tot farmecul. O paralizie parțială a piciorului stâng îi făcea piciorul drept foarte vioi și unde nu gândeai, acolo îl aflai, țopăind cu bastonul lui în formă de buzdugan. Era un călăreț neîntrecut: puțini cai îi supraviețuiseră. Uneori, vorbind, uita ce vrea să spună, dar se găseau întotdeauna doi-trei vornici care îl readuceau discret la locul de unde pierduse șirul vorbelor. Avea mulți fii și fiice, nemaivorbind de nepoți, ținându-i pe toți la Țarigrad, să-i învețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-i oasele, șlefuindu-i vertebrele, subțiindu-i imperceptibil metacarpienele. Ierburi înalte, flori de românită, fragile păpădii au crescut rând pe rând din mormântu-i, spulberându-se cu plecarea fiecărui anotimp. Generații întregi de rozătoare, de rândunele care, o vreme, i-au supraviețuit, au pierit și ele, îngrășând pământul. I-a murit până și actul de deces, un frumos pergament în care mai întâi, în colțul din stânga sus, a apărut o necruțătoare gaură. Moliile au lărgit cât au putut gaura cu pricina, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu experiența pe care ți-o dă o viață întreagă petrecută în deșert, și ajunseră la concluzia că în albia unei vechi sekia ce cobora din munți și părea că secase cu mii de ani în urmă, dar unde mai supraviețuiau încă trei palmieri prăfuiți, ar fi putut găsi un firișor de apă. — Ar trebui să săpăm un puț foarte adânc, remarcă Laila. — O să săpăm cât va fi nevoie, răspunse calm Suleiman, care devenise un flăcău lat în spate. O să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
an? Trecură și mulți ani. Puțul Ajamuk era într-adevăr zgârcit. Niciodată, de-a lungul atâtor ani, nu s-a arătat prea darnic, dar e adevărat că niciodată nu le-a refuzat celor ce îl săpaseră apa necesară pentru a supraviețui. Laila începu să îmbătrânească. Suleiman se făcu mai voinic. Aisha deveni o femeie superbă. Iar Gacel Sayah, cu fiecare zi ce trecea, semăna tot mai mult cu răposatul său tată, atât la înfățișare, cât, mai ales, la tăria caracterului. Bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]