6,772 matches
-
îl corupe primul pe cel care are, făcîndu-l să piardă, prin perpetuarea comenzii, ceea ce el are deja: libertatea. Pentru că obosește și renunță, cel care caută se transformă în "cel mereu supus" și îl constrânge pe cel puternic să perpetueze comanda. Supunerea devine reflex al supunerii și comanda reflex al comenzii. Supunerea care a uitat că e supunere în vederea eliberării a indus celui puternic uitarea comenzii puse în slujba libertății. Agentul puterii pervertite nu face decât să slujească uitarea căutării. Dar uitarea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cel care are, făcîndu-l să piardă, prin perpetuarea comenzii, ceea ce el are deja: libertatea. Pentru că obosește și renunță, cel care caută se transformă în "cel mereu supus" și îl constrânge pe cel puternic să perpetueze comanda. Supunerea devine reflex al supunerii și comanda reflex al comenzii. Supunerea care a uitat că e supunere în vederea eliberării a indus celui puternic uitarea comenzii puse în slujba libertății. Agentul puterii pervertite nu face decât să slujească uitarea căutării. Dar uitarea căutării este vina celui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
prin perpetuarea comenzii, ceea ce el are deja: libertatea. Pentru că obosește și renunță, cel care caută se transformă în "cel mereu supus" și îl constrânge pe cel puternic să perpetueze comanda. Supunerea devine reflex al supunerii și comanda reflex al comenzii. Supunerea care a uitat că e supunere în vederea eliberării a indus celui puternic uitarea comenzii puse în slujba libertății. Agentul puterii pervertite nu face decât să slujească uitarea căutării. Dar uitarea căutării este vina celui ce rămâne mereu supus. Iar cel
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
deja: libertatea. Pentru că obosește și renunță, cel care caută se transformă în "cel mereu supus" și îl constrânge pe cel puternic să perpetueze comanda. Supunerea devine reflex al supunerii și comanda reflex al comenzii. Supunerea care a uitat că e supunere în vederea eliberării a indus celui puternic uitarea comenzii puse în slujba libertății. Agentul puterii pervertite nu face decât să slujească uitarea căutării. Dar uitarea căutării este vina celui ce rămâne mereu supus. Iar cel care ajunge să slujească, în locul căutării
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cel mereu supus. Pentru că este puternic peste cel mereu supus, el și-a pierdut libertatea, și astfel puterea. La rândul lui, cel mereu supus ajunge să-l urască pe cel care perpetuează comanda și să-l socotească vinovat de perpetuarea supunerii sale. Încetarea căutării el o pune pe seama constrângerii, și nu pe seama oboselii, renunțării și uitării sale. El nu poate să admită că cel ce perpetuează comanda reprezintă polul monumentalizat al neputinței sale, slujirea fidelă a decăderii și vinii care sălășluiesc
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
per-versiune obiectivă, răsturnarea și distorsiunea lor în spațiul libertății. Din vina celui mereu supus, care a căzut în uitarea căutării, "cel mai puternic" și "cel mai supus" au devenit acum "cei mai neliberi". Rămânerea indefinită în regimul comenzii și al supunerii transformă relația de comandă-supunere în relație de constrângere. Relația de constrângere este esența puterii pervertite. Însă întrucît anularea mișcării în spațiul libertății nu poate fi proclamată ca atare, puterea pervertită nu se va prezenta niciodată ca esență răsturnată a puterii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
este altul decât răul, ca supremă distorsiune a libertății. Dar pentru că în scenariul puterii există putința de a câștiga sau, deopotrivă, de a pierde libertatea, istoria lumii este lupta fără sfârșit dintre veghea voinței în vederea eliberării și lenea universală a supunerii necondiționate. ADAOS. Întregul scenariu al puterii descris până acum se bazează pe distribuirea inegală a libertății, simultan cu existența unei aspirații către libertate egal distribuite. De aici ideea unei duble consimțiri: consimțirea la călăuzire, deci la exercitarea puterii în numele libertății
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
diferența dintre două euri dispare, abia prin această dispariție fiecare găsindu-se ca eu propriu. Eu îmi găsesc eul pierzîndu-l și îl ajut pe celălalt să și-l piardă pentru a și-l putea găsi. În această reciprocă dominare și supunere liberă, fiecare își câștigă libertatea pierzînd-o totodată. Spre deosebire de raportul maestru-discipol, în care cel mai liber îl eliberează pe cel mai supus, aducîndu-l la gradul lui de libertate, aici libertatea lipsește și este dobândită în aceeași măsură. Fiind deopotrivă cel ce
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în aceeași măsură în care celălalt comandă și se supune. Sânt rând pe rând stăpân și sclav și hotărăsc și sânt hotărât în aceeași măsură în care celălalt hotărăște în privința mea și se lasă hotărât de mine. El îmi acceptă supunerea, ca premisă a eliberării mele, și îmi acceptă libertatea, ca premisă a eliberării lui. El îmi acceptă autoritatea, ca semn al libertății mele sporite, și îmi cere să mă supun, în numele autorității și libertății lui. El, cel puternic, se îndură
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cel mai supus, care este cel mai liber. Sîntem în aceeași măsură liberi și însetați de libertate, pentru că în aceeași măsură am pierdut și am dobândit libertatea. Eu îmi pierd puterea prin eliberarea celuilalt și mi-o păstrez mereu prin supunerea lui acceptată. Spre deosebire de scenariul paideic, în care puterea se exersează în vederea unei eliberări finale - maestrul și discipolul se desfac în cele din urmă din strânsoarea relației comandă-supunere și stau față în față egali în libertatea lor -, în scenariul iubirii de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
prețul libertății celor doi. Puterea nu mai este acum relația de iubire între cel liber și cel ce va fi eliberat, ci între cei care, în fiecare clipă, sânt liberi și supuși; ei sânt mereu egali în libertatea și în supunerea lor. Și aici, ca și în scenariul paideic, are loc o devenire în spațiul libertății. Numai că în vreme ce acolo unul - cel liber (maestrul) - îl trăgea pe celălalt - pe cel încă-neliber (discipolul) - spre spațiul libertății lui, aici cei doi, încă-neliberi, parcurg
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
celălalt - pe cel încă-neliber (discipolul) - spre spațiul libertății lui, aici cei doi, încă-neliberi, parcurg împreună treptele eliberării lor și devin la capătul acestei ascensiuni cei mai liberi și cei mai supuși deopotrivă. Ei sânt liberi și eliberați în suprema lor supunere și rămân supuși în chiar eliberarea lor. Rezultă de aici că în iubirea de altul eul meu își capătă identitatea lăsîndu-se preluat în proiect și preluând în proiect alt eu. Această dublă și reciprocă preluare în proiect sfârșește cu disoluția
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Hotărând în privința tuturor, fiind "cea mai liberă", ea dă tiparul libertății și conturul pe care trebuie să-l aibă un eu pentru ca să poată apoi hotărî singur. Adevărata lege hotărăște în vederea hotărârii tale. Ea ne formează în vederea libertății, și nu a supunerii, și dacă ne supune o face în vederea libertății noastre. O societate este liberă atunci când ne conduce pe toți până la punctul în care, la rândul nostru, devenim liberi și sîntem capabili să ne creem un destin. O societate este liberă atunci când
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
capetele noastre", cât și aceea de "destin colectiv" trebuie înțelese în funcție de prezența sau absența consimțirii. Un popor poate să se pună în mâna cuiva și să decadă astfel din libertatea lui de bunăvoie. El poate să cultive o mistică a supunerii și să-l aleagă liber pe cel care îi propune idealul ascultării. Pentru că între cel care dă și cel care ia libertatea există o complicitate, cel care dă se recunoaște în cel care ia și el adoră în acesta tocmai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
chiar; de unde capacitatea de a decoda oameni și situații străine în fond de ticurile generației lui. Am atenția ultimă, despre care vorbea Goethe, și plierea necesară față de l'autre. Detașarea bună nu e niciodată distanță și dispreț." - "Pînă unde merge supunerea față de ființa altuia?" - "Nu până la anularea ta. Mi-aduc aminte că Cioran, care era irascibil, într-o discuție cu un prieten, Ștefan Teodorescu, a terminat prin a-i trage lui " Nenea" (așa îi spuneam toți) o palmă. Ce crezi că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
găsesc în asta o scuză pentru a-l privi. Are gura întredeschisă și buzele supte, dar fruntea, extrem de frumoasă, a rămas să preia în somn concentrația aceasta de spirit pe care Andrei și cu mine am botezat-o, cu caldă supunere a minții, Bătrânul. 2 octombrie - 12 octombrie 1977 Duminică, 2 octombrie 1977 Sânt din nou la Păltiniș, cu Noica și, de astă dată, și cu Andrei. Același tren de 945, același Relu Cioran aducîndu-i lui Noica în gară la Sibiu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
bine, întrebîndu-te: ce trebuie să fac ca să-mi ajut? Căci aceste cuvinte sânt pline de necredință față de părintele tău și vătămătoare de suflet. De obicei aceasta se întîmplă începătorilor." Din acest punct de vedere, cred că nu am greșit. Din supunerea mea necondiționată, dintr-o deliberată suspendare temporară a instanțelor critice, mi-au ieșit germana, greaca, lectura la surse, o anumită atitudine în fața culturii, toate câte nu le-aș fi avut pesemne niciodată, dacă aș fi venit în fața lui Noica, la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
decent; un personaj fără ambiții, care nu se caută și nu se găsește, simplu subiect al unei admirații care nu-i lasă decât libertatea consemnării. În schimb, în paginile acestea există o dublă mișcare: pietatea, care este o formă a supunerii fără condiții și care deplasează accentele de pe tine pe celălalt, se retrage treptat, făcând loc unei căutări care reorientează întregul scenariu și transformă imitația și admirația într-o diversiune menită să ducă la instaurarea unui nou eu. Acest orgoliu, păgân
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lumii și să îl desfășoare unitar, suveran și coerent asupra oricărui detaliu al ei. Aceasta este poate deosebirea dintre gândirea speculativă și "simpla" cultură de rasă a oricărui intelectual rafinat. Traducerea, când e umilitate asumată, patetică intrare în tăcere prin supunerea la cuvântul altuia, seamănă cu muncile eroilor la grajduri de regi. " Se spun atâtea nerozii pe seama mândriei - iar creștinismul ne-a făcut să o resimțim chiar ca pe un păcat. De fapt: cine pretinde și obține de la sine ceva măreț
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
riscul de a cădea în gol, voiam, dintr-o dată, mai mult. 18 mai Ceea ce trebuie făcut într-un timp dat, cu scadență, mă provoacă în sens invers, ca și cum plierea pe acest "trebuie" ar fi o înfrîngere a eului meu, o supunere la o regulă dată din afară. De aceea, cu cât un termen este mai implacabil, cu cât acest "trebuie" este mai constrângător, cu atât rezistența mea la el este mai mare. Mi-am descoperit acest "defect de construcție" în liceu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
aliniază respectuos la ceva distanță de suveran și președinte. Apoi, prin același colț din dreapta își fac apariția în ecran două doamne voluminoase în taioare, care dau mâna cu Regele și fac, conform protocolului regal, knixuri, acele genoflexiuni suave, semn de supunere și omagiu la care numai monarhii au dreptul pe acest pământ. Mi le imaginez cum au repetat acasă, cum cineva le-a arătat, le-a explicat, le-a descompus mișcarea. Cum gungureau repetînd-o și cum se întrebau poate una pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dar funest care le adusese numai necazuri." Ei bine, eroarea intelectualilor umaniști în anii care s-au scurs după decembrie '89 este că au mizat pe acest "dar funest" într-o lume educată sistematic vreme de patru decenii în "generalizarea supunerii". Ei au plecat, ca orice umaniști, de la o premisă abstractă, de la ideea de om și omenire care ar avea ca determinare "harul libertății" așa cum fiecare om vorbește sau are mâini, ochi și picioare. De această orbire, care îi așază de la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
față cu epocile lumii. Din tablourile atârnate pe pereți s-ar fi desprins, venind către mine, grimasele infinite ale strămoșilor mei, metamorfozele speciei mele și ale propriului meu chip: supliciat, contorsionat, trufaș și crud, ucigând și implorând, în adorație sau supunere. Am ieșit auzind în urma mea gratiile care se închideau și mi-am imaginat cum sălile își dădeau jos masca frumuseții de peste zi și se pregăteau să se deschidă în înfricoșătorul lor. marți, 13 august Cu Monica la Salpetriere. A fost
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a-i supune la toată severitatea disciplinei în vigoare în restul armatei. Aceasta însamnă aproape desființarea acestei miliții neregulate. Guvernul imperial se pregătește în acelaș timp de a adresa bulgarilor o proclamațiune făcută în vedere de a-i aduce la supunere. Tot Corespondența orientală spune următoarele în privirea atitudinei guvernului turcesc față cu memorandul puterilor de nord: Și în acest punt atitudinea guvernului a fost din cele mai hotărâte. Memoriul Gorciakoff, care e deja cunoscut la Poartă, cu toate că n-a fost
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de gât. [28 mai 1876] TURCIA ["TIMES" SUSȚINE... "] "Times" susține, pe baza unor informații a căror autenticitate o 'nchizășuiește, cumcă marele vizir au publicat un manifest prin care acordă amnestie insurgenților îndată ce ei s-ar declara gata de a propune supunerea lor și a încheia un armistiț de șase săptămâni. Acesta atârnă însă de mișcările necesare pentru concentrarea trupelor turcești și aprovizionarea cetății Niksici. Ziarul Norddeutsche - Allgemeine Zeitung constată că situațiunea Europei e foarte critică. Cestiunea Orientului 'și pierde importanța în fața
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]