3,733 matches
-
în mreje, pe pereții albi ai camerei. Eu și Naoko stăteam pe canapea, unul lângă altul, iar Reiko s-a așezat pe balansoar, în fața noastră. — Ai vrea niște vin? m-a întrebat Reiko. Se poate bea aici? am întrebat eu, surprins. — Ei, nu chiar, spuse Reiko, ușor jenată, frecându-și lobul urechii. Sunt totuși destul de îngăduitori dacă e vorba de vin sau de bere și dacă nu bem prea mult. Am o cunoștință care face parte din personalul spitalului și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
unde am ajuns cu povestea aseară? a întrebat Reiko. — Era o noapte întunecată și furtunoasă și te cățărai pe o stâncă abruptă ca să ajungi până la cuibul păsării. — Ești uimitor! Cum poți glumi cu fața asta atât de serioasă? întrebă Reiko, surprinsă. A, cred că îți povesteam cum îi dădeam fetei lecții de pian în fiecare sâmbătă dimineața. — Așa e. — Dacă împărțim lumea în două grupuri - cei cărora le place să-i învețe pe alții și cei care nu se prea pricep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
abdomenul plat și puternic, părul desfăcut pe spate. A trebuit să-mi mușc limba ca să nu-i spun cât e de minunat. Se jena foarte ușor. Mă așez confortabil în fotoliu, privind cu lăcomie la cea mai apropiată fotografie - Patrick surprins jucând fotbal în Regent’s Park, moment ce scotea în evidență frumusețea coapselor sale - și sunt absentă pentru câteva clipe, timp suficient pentru ca ticălosul de Davey să se furișeze în dormitor. Tăcere. Îl aștept să revină, dar n-o face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Eu mă îndrept spre scara rulantă care duce la linia Victoria, iar el, spre Central, care-l duce în Notting Hill, când îl aud strigând: —Rebecca... Mă tot gândesc... poate ar trebui să ne mai întâlnim... —Ești sigur? îl întreb surprinsă. — Da. Pe mine m-a ajutat. Poate data viitoare veniți voi la mine. —Bine, atunci, îi răspund, un pic cam nesigură. Mă bucur că întâlnirea noastră improvizată i-a făcut bine, cu toate că, din punctul meu de vedere, n-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cât mai sobre și ochelari cu rame negre; știe că fără acestea s-ar prezenta ca un puști de doisprezece ani, cu o înălțime peste medie. Nu sunt furioasă! Sunt speriată! N-am vrut să spun asta. Sunt așa de surprinsă, că simt nevoia să mă așez. Mă privește mai înțelegător, după care se ridică și mă ia de umeri. —Știu, zice. Situația e înspăimântătoare, dar trebuie să te obișnuiești să vorbești despre asta. Știu că suferi foarte mult de când te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ne-ar ajuta. E nevoie să ne menținem în limitele toleranței și ale bunului simț, zice Daisy. Nu suntem psihologi și e necesar să avem mare grijă când discutăm despre sentimentele celorlalți. Așa e! exclamă Jennifer. Ne uităm la ea surprinși. Se înroșește atât de tare încât pistruii nici nu i se mai văd. Vreau să spun că n-ar trebui să fim critici, adaugă aproape în șoaptă. —Așadar, intervine Charlotte, ignorând precizările precedente, de când îl cunoști pe bărbatul de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Charlotte e o moară stricată. Încearcă, de fapt, să preia conducerea. Se va liniști cu timpul! mă asigură Jake. Nu-i cazul să discut cu ea între patru ochi? — A, nu! Cel puțin nu încă! E prea devreme. O să fii surprinsă cât de importanți pot fi unii care la început te enervează cumplit. Și în grupul nostru există un tip absolut îngrozitor - gălăgios și de nestăpânit - căruia cu greu ne abținem să nu-i spunem câteva. Cu toate acestea, mereu vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să fie umilit în halul ăsta. Se uită la noi cu recunoștință. —Nu-i nevoie, spune cu răceală, am deja pe cineva. Spune-i Vanessei că nu sunt interesat de serviciile ei de pețitoare. —Vorbești serios? Foarte bine! exclamă Barney surprins, dar ușurat. Abia aștept s-o cunosc. I-am spus tatei să aranjeze terenul de cricket și să dea cu insecticid, ca să scape de gângăniile alea care mișunau peste tot. Să nu uitați de costumele de baie! Ne vom distra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
duceam la el acasă și-l găseam în pat cu noua lui prietenă. O trăgeam pe ea de păr, o pocneam în față și o aruncam la câțiva metri mai încolo, în cameră. Apoi mă întorceam spre el - el arăta surprins și înfuriat - și-l băteam sub ochii ei. Îl loveam și-l pocneam până când cădea la podea, plin de sânge, implorându-mă să încetez. Apoi îi mai dădeam și un picior sub centură și plecam țanțoșă, îmbrăcată în negru, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ahtiată... — S-a dat la mine, zise Finn, tot cu fața în mâini. Cuvintele lui mă fac să mă adun și să-mi dau seama că necazurile prietenilor mei sunt mult mai grave decât ale mele. Cum așa?! îl întreb surprinsă. Ne-am dus să ne plimbăm... zicea că vrea să discute cu mine... și ne-am trezit sub copacul nostru. De fapt, e o prostioară de-a noastră de când eram copii, noi doi stăteam sub el când Barney nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Patrick, că port ochelari de cal de-un an încoace. Și când ne-am dus la țară, la petrecerea aia de logodnă și l-am văzut în costumul de baie, am avut o revelație: Davey arată excelent! Am fost foarte surprinsă, știi? Am început să-l privesc ca pe un bărbat, nu numai ca pe un prieten. Niciodată nu mă gândisem la Davey în felul ăsta înainte. Dar să vezi pe cineva aproape gol poate să-ți deschidă ochii - parcă persoana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Missoni. Pe cap are un turban mov, savant împletit. E parfumată cu Apă de Parma, iar în frunte și-a făcut un zbenghi, ca indiencele. Începe să semene cu o hetairă, cu o gheișă. Mă furnică pielea capului. E plăcut surprinsă că ascult melodia-sirop - fusese cântecul adolescenței ei. Hai până la bucătărie, să-ți pregătesc o friptură. A, nu, merçi, nu mi-e foame, nu mănânc niciodată dimineața. Dăm o tură. E mândră de orașul ei. Traversăm Parcul Tăbăcăriei și, urmând linia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
solizi. Se postară în pziție agresivă în fața intrării. Deja la etajul unu, Cosmin izbucni în râs - se pare că aveau de gând să-l anihileze. Le-o luase înainte. Intră ca o furtună în anticamera unde își avea biroul secretara. Surprinsă că intrusul reușise să ajungă totuși până la etajul șapte, tânăra își scutură buclele albăstrii și bâigui că nu se putea pătrunde la domnul doctor, pentru că se concentra înainte de operație. Îl privea speriată, ochii indigo i se învârteau în cap. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și altă dată. Se gândește că un asemenea antrenament i-ar prinde bine și lui. Se echipează și fuga spre parc. Zărind-o pe Teofana, o strigă: — Teofana, Teofana, stai puțin! Teofana se oprește din alergat și văzându-l este surprinsă. — Ce cauți, Cezar, la ora asta aici? — Am venit să iau și eu o gură de aer. — Când ți-e programul tău de învățat? Cezar ca să se joace aruncă cu bulgări de zăpadă în față. — Lasă-mă în pace și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
buni prieteni. — Doamna Stamate și domnule Stamate, avem și noi în vârstă când trebuie să ne gândim la viitorul nostru. Ne-am gândit să ne căsătorim, să ne întemeiem și noi o familie, să avem copii. Soții Stamate au rămas surprinși. — Teofana, tată, tu nu ne-ai spus nimic. Nu știam nici eu dacă ajungem să facem acest pas. Dar voi ați mai discutat în acest sens, insită Eusebiu. — Am discutat, dar voiam să șitu și părerea dumneavoastră, ia asupra lui
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ești prinsă în jocul răpirii miresei, dar mirele văd că este cu tine. Haideți afară, că se întreabă nuntașii unde sunteți. — Izaura, o vezi pe doamna care este cu noi? — De ce mă întrebi, Prințeso?se uită Izaura la Claudia, care surprinsă îi zâmbește. — Nu-ți spune nimic? Este nașa ta de botez care ne-a spus la masă o poveste înduioșătoare că mi-a venit să plâng. — Atât? — Cerceii ăștia cu piatră roză sunt exact ca cerceii Teofanei pe care i-
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
el așteptă ca viitorul să o confirme, ar putea constitui chiar un indicativ (invers) al vârstei: cu cât decalajul e mai amplu cu atât individul este mai puțin înaintat în vârstă și invers. Există un moment în care individul constată surprins că imaginea despre sine cea mai adevărată nu se plasează undeva în viitor ci în trecut. Semnele sub care se recunoaște și de asemenea dorește să fie identificat de către ceilalți sunt furnizate nu de ceea ce va face ci de ceea ce
Evolutia imaginii de sine. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Ghiusca Roxana () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2330]
-
Uriel, învelișul cel pliat, puturos și netrebnic, dezvăluie erecția viguroasă, tantrică, a Îngerului. Coitus interruptus! Măi, măi..., deci nu a glumit cu noi! Îngerii au sex! Sex funcțional! se minunează și Dănuț. Halal! Io-te-te și la ăsta! fluieră surprins Șobolanul, printre dinți, coborând șișul. Ce mai basculă are, băi, să moară mama mea... Dar nu mai apucă să sfârșească. Sticla pătrățoasă, goală, de tequila, mânuită de Avocat ca o măciucă, i se sfarmă-n țeastă! Pizdeluș se repede și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Cine umblă cu scrupuluri feciorelnice e osândit mai dinainte să fie strivit de cei ce nu cunosc nici măcar din nume astfel de sentimentalisme romantice! Gata de plecare și luîndu-și servieta, adăugă cu alt glas: ― Ai luat masa? ― Încă nu, bâlbâi, surprins, Titu. ― Dacă-ți face plăcere, să mergem să mâncăm împreună! Deși foarte măgulit, tânărul răspunse că el ia masa la o familie ardeleană și, fiindcă n-a anunțat, oamenii I-ar aștepta nemâncați cine știe până când, încît n-ar vrea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
moșia, să o piarză de tot. În momentul acesta intră Grigore. O anunță că au venit niște țărani care vor să o roage să-i asculte și pe ei, că și ei ar dori să cumpere moșia. Nadina se ridică surprinsă: ― Dar nici n-am discutat cu domnul așa ceva! Era încurcată. Grigore stăruia să-i primească. Sătenii sunt bănuitori și, dacă n-or auzi un răspuns din gura ei, se vor crede nedreptățiți. Nadina n-avusese relații cu țăranii și nici
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
închipui că trebuie să fie eleva lui, Marioara. Se bucură. După atâtea ore de muncă, era binevenită o ființă feminină, chiar și Marioara. Se repezi la ușă, să o primească. ― Măicuța nu e acasă? întrebă foarte natural Mimi. Tânărul răspunse surprins: ― Nu este, dar... poftim înăuntru, doamnă!... Imediat am să... Doamna mică și blondă avu o fluturare de surâs pe buze zicînd: ― Ei, hai, fiindcă tot am venit, să vedem cuibul poetului. Titu se aprinse, îi sărută mâna de mai multe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bucurie, care-i îmbujora obrajii tăbăciți. Când isprăvi și se dădu un pas înapoi să admire minunea, întîile raze ale soarelui tocmai râdeau în geamurile murdare, întoarse capul spre patul femeii. Ochii ei mari, negri, îl priveau puțin speriați. Bărbatul, surprins, zise zâmbind și ca o scuză: ― Credeam că dormi... Uite ce bunătăți! Pentru tine le-am adus toate, că copiii mănâncă orice, numai mâncare să fie, dar tu trebuie să te hrănești cu lucruri mai bune, ca să te înzdrăvenești, c-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
amuțea pe măsură ce glasul lui se înăsprea și biciuia. Parcă instinctul de frică și supunere s-ar fi redeșteptat brusc în sufletele tuturor, oamenii clătinau din cap îngrijorați sau murmurau scuze monosilabice. Pe când cuvintele bătrânului Iuga șerpuiau amenințător peste capetele mulțimii surprinse, ca pleasna unui bici în mâna îmblînzitorului, gata să se abată în fiece moment, Trifon Guju își legănă deodată trupul, parcă și-ar fi strâns mijlocul cu o curea, și izbucni cu glas spart: ― Ia stai, cucoane, că noi nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mijlocul cu o curea, și izbucni cu glas spart: ― Ia stai, cucoane, că noi nu ne-am sculat de florile mărului... Glasul lui se încurcă și se ciocni în văzduh cu glasul bătrânului Miron Iuga. O clipă glasul lui Iuga, surprins, se înecă. Dar imediat se ridică cu o furie nouă, pornită parcă să ardă tot în calea ei: ― Tu să taci, ticălosule!... Să taci, tîlharule!... Să taci!... Să taci!... Cu ochii bulbucați, cu o spumă subțire în colțurile gurii, Miron
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
parcă și pe el I-ar fi muncit aceleași gînduri: ― Când țăranii au apucat să se scoale pentru pământ, greu se vor mulțumi numai cu reforme platonice! ― Cum, crezi că ar trebui să li se împartă moșiile? făcu Baloleanu puțin surprins. ― Eu nu, dar tu credeai! răspunse Grigore, simplu. ― O, bine, altceva e o credință intimă și alta e posibilitatea realizării, zise prefectul confuz. În orice caz asemenea măsuri revoluționare nu se pot decreta sub presiunea terorii țăranilor, nu-i așa
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]