3,370 matches
-
plânge cerul cu lacrimi înghețatePeste un colț de suflet, peste-amintiri uitate.Să nu le tulbur somnul, le răvășesc timidă,Dar năvălesc haotic, inima să-mi cuprindă.Și-ncep, ușor, să țeasă fuior de dulce chin.Și-nvălmășite gânduri tresar într-un suspin.Revăd cu nostalgie, ninsori de-odinioară.Eram senini, doar zâmbet, fără nicio povară.Purtam pe umeri jocuri, mirare și-ncântare,Si râsetele noastre se conturau în zare.. Și nu știam ce-i dorul, de-oftat eram străini, Credeam că totu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
înspumat! Să ne-oglindim privirea în valuri argintate... Să ne sărute ploaia, sub cer proaspăt spălat, Și țărmul să adoarmă în clipele pictate. Hai să valsam cu munții, pe stancile-ascutite! Să ne lăsăm zdrobiți de-mbratisarea lor.. Să ne-invelim suspinul cu șoaptă lor fierbinte. Și să brodam cu versuri tăcerile ce dor. Hai să valsam cu zborul, sub scânteieri albastre! Să ningă pe-orizonturi cu pulbere de stele... Citește mai mult Hai să valsam! Hai să valsam cu luna, sub
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
înspumat! Să ne-oglindim privirea în valuri argintate...Să ne sărute ploaia, sub cer proaspăt spălat,Si țărmul să adoarmă în clipele pictate.Hai să valsam cu munții, pe stancile-ascutite!Să ne lăsăm zdrobiți de-mbratisarea lor.. Să ne-invelim suspinul cu șoaptă lor fierbinte.Si să brodam cu versuri tăcerile ce dor. Hai să valsam cu zborul, sub scânteieri albastre!Să ningă pe-orizonturi cu pulbere de stele...... XXVII. ÎNDEMN, de Corina Negrea , publicat în Ediția nr. 2040 din 01
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
Trece puntea Linda, apa tulbure-i oglindă ce plânsu- i duce-n vale; în jur pustiu și jale... Cu pas ca-n vis trecea Linda cu gândul mereu la Dorin; sub punte volburi i-s oglindă chipului de dor și suspin; dar dus la război Dorin e, viața Lindei griji și teama... de-o vrea Domnul, poate vine și-n gând Linda îl tot cheamă... Întors târziu din front acas’, gând morțiu i-urziră unii: de la hora când să ias’ tăiat
BALADA LINDA FLORINDA de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1572 din 21 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376032_a_377361]
-
mă îmbăt cu privirile-ți blajine; tandră si suavă, veșnic lângă mine, ca și cerul zilei, plin de soare și senin. Ești și fi-vei, dorința și norocul fin, inima aritmic bate pentru tine; când te privesc, mă bucur si suspin, mă îmbăt cu privirile-ți blajine. Și te păstrez și mâine, și te susțin, adieri de trăiri vin să mă aline; viața cu iubire, mereu, se ntreține, cu speranțe și chiar crez diamantin; când te privesc, mă bucur și suspin
RONDELUL IUBIRII de GEORGE PENA în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376017_a_377346]
-
suspin, mă îmbăt cu privirile-ți blajine. Și te păstrez și mâine, și te susțin, adieri de trăiri vin să mă aline; viața cu iubire, mereu, se ntreține, cu speranțe și chiar crez diamantin; când te privesc, mă bucur și suspin. Referință Bibliografică: RONDELUL IUBIRII / George Pena : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1510, Anul V, 18 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 George Pena : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
RONDELUL IUBIRII de GEORGE PENA în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376017_a_377346]
-
II. - TAINĂ ȘI TĂCERE, de Mihai Merticaru , publicat în Ediția nr. 2125 din 25 octombrie 2016. TAINĂ ȘI TĂCERE ... am intrat în lumea aceasta pe calea robilor înotând prin apa tulbure a îndoielii și a suspinelor în spate ducând o raniță plină cu temeri cu blesteme și păcate ancestrale duios călcând pe jar și pe spini fericit că numai o săgeată bine-ascuțită mi-a rămas înfiptă între coaste mândru că n-am scăpat niciodată în noroi
MIHAI MERTICARU [Corola-blog/BlogPost/376074_a_377403]
-
tăcerea-și lasă cortina, ca nimeni să n-o vadă. Doamne, nu ți-am cerut nimic, arată-mi ca ești mare! O viață-am de trăit, mi-ai sortit doar zile amare? Pășesc peste lacrimi și-mi frâng în adâncuri suspinul, mi-ași rupe inima din lanțuri și blestem destinul. Mai plec fruntea odată, să-mi acopăr ochii secați, s-a oprit timpul de-umilință, dar voi nu observați! Nu mă las înfrânt de lovituri sau de-al vostru cuvânt, nici
N-AM SĂ ÎNGENUNCHEZ..! de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376064_a_377393]
-
curgă, din cerul sidefiu,Pe masa din altare, să se picteze-n albLumin-a două umbre cu sufletul lor dalb.... XXX. POCALUL VIEȚII, de Carmen Popescu, publicat în Ediția nr. 1471 din 10 ianuarie 2015. jumătăți de măsură ne oferă suspin jumătăți de-adevăruri doar pelin și venin când în soare te clatini m-amăgești în tumult între norii tomnatici vocea nu-ți mai ascult jumătate de cer stă cu umerii goi jumătatea cealaltă e suspinul din noi răsuflarea-i simțim
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
jumătăți de măsură ne oferă suspin jumătăți de-adevăruri doar pelin și venin când în soare te clatini m-amăgești în tumult între norii tomnatici vocea nu-ți mai ascult jumătate de cer stă cu umerii goi jumătatea cealaltă e suspinul din noi răsuflarea-i simțim ochi prelungi se-adâncesc printre stele-n cădere le privim ne zâmbesc răposatul din mine se întreabă tăcut de ce-mi lepăd prin vreme jumătatea în lut jumătatea din tine te întreabă ce faci îi
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
de măsură ... Citește mai mult jumătăți de măsură ne oferă suspinjumătăți de-adevăruri doar pelin și venincând în soare te clatini m-amăgești în tumultîntre norii tomnatici vocea nu-ți mai ascultjumătate de cer stă cu umerii goijumătatea cealaltă e suspinul din noirăsuflarea-i simțim ochi prelungi se-adâncescprintre stele-n cădere le privim ne zâmbesc răposatul din mine se întreabă tăcutde ce-mi lepăd prin vreme jumătatea în lutjumătatea din tine te întreabă ce faciîi zâmbești vieții tale ochii-s triști și
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
Trece puntea Linda, apă tulbure-i oglindă ce plânsu- i duce-n vale; în jur pustiu și jale... Cu pas ca-n vis trecea Linda cu gândul mereu la Dorin; sub punte volburi i-s oglindă chipului de dor și suspin; dar dus la război Dorin e, viața Lindei griji și teama... de-o vrea Domnul, poate vine și-n gând Linda îl tot cheamă... Întors târziu din front acas’, gând morțiu i-urziră unii: de la hora când să ias’ tăiat
RAUL CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/376033_a_377362]
-
mult LINDA FLORINDAMotto:Trece puntea Linda,apa tulbure-i oglindace plânsu- i duce-n vale;în jur pustiu și jale... Cu pas ca-n vis trecea Lindacu gândul mereu la Dorin;sub punte volburi i-s oglindachipului de dor și suspin;dar dus la război Dorin e,viața Lindei griji și teama...de-o vrea Domnul, poate vineși-n gând Linda îl tot cheamă...Întors târziu din front acas’,gând morțiu i-urziră unii:de la hora când să ias’tăiat să fie
RAUL CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/376033_a_377362]
-
I. CINE TE-A IUBIT, de Elena Buldum , publicat în Ediția nr. 2357 din 14 iunie 2017. Cine te-a iubit ca mine Cerul meu, nemăsurat Printre grelele suspine Cu cerneală picurat?. Cine te-a iubit ca mine Raiul meu, pom- nflorit, Infinitul meu din tine De-o nuanță e umbrit?. Cine te-a iubit ca mine Noaptea mea-ntunecată Ziua cea care nu vine Și se lasă așteptată
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
Acasa > Versuri > Iubire > PETALE Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Nu mi-a rămas decât să te iubesc în tăcere precum izvorul ajuns în câmpie scăpat de suspinul stâncilor de plânsul ploii de zdrențe de lună și săbii de soare de umbre ascunse pe cărări trecătoare de răgetul cerbului chemându-și perechea din verdele crud crescut din uitare... și-acolo cu porți deschise voi vedea liniștită zarea și
PETALE de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376659_a_377988]
-
Și iarna crudă ce mă-ncearcă Ucide curcubeu’-n zare, Lăsând în loc, din milă parcă, Doar umbra lui arcuitoare. Mă frânge geamătul durerii Și-adâncul cel săpat în mine Îl umplu azi, în pragul serii, Cu tot ce curge din suspine. M-aș împăca cu iarna ce mă-ngheată Și aș ascunde vaietul strigării De aș afla că pojghița-mi de gheață O va topi iar boarea primăverii. Dar știu că primăva nu mai vine Și-o iarnă glaciară prevestită Cioplește sloiul
IARNĂ GLACIARĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376660_a_377989]
-
simți apăsarea vieții aș vrea să-ți simt mângâiere. Dacă privirea-mi scrutează bolta, înseamnă că mi-e dor de tine. Dacă sufletele noastre sunt pereche atunci ne-am născut pentru-a iubi și suferi. Dacă o să-mpărtășim aceleași dulci suspine aș vrea să plâng cu tine... Dacă vom zbura spre zările senine, iubirea noastră nu va pieri niciodata. NICIODATĂ NU ESTE PREA TÂRZIU Niciodată nu ai dăruit destulă iubire, încât să spui „este de ajuns!“ Niciodată nu ai iertat ... Citește
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
am cules... Ei ne-au trădat făcându-și legi Ca să-și acopere hoția, Ne-au sărăcit, ne-au făcut pribegi Lăsându-ne în casă sărăcia! În Parlament dorm prea bine, Votându-și pensii să doarma liniștiți, Îi plătim, muncind în suspine, Cum ne-au ajutat acești nenorociți? Acum în ceasul cel din urmă, Vom cere socoteală, să ne spună Ce-au făcut...cât au stat la cârmă! Cum ne-au vândut țara străbună? Vândut-au păduri, pământ la străini Pe șpăgi
PRIBEAG PRIN LUME de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375028_a_376357]
-
zborul, sunt mâinile care au-ndurat, în dragostea nemărginită, și răni, și frig, dureri și-atâtea greutăți. În calmul lor, mâinile mamei, tăcute, reci și vlăguite, pe ultimul ei drum le simt, mâini adormite pe care râurile fierbinți de lacrimi și suspine nu le mai pot trezi la viață, acum, aici. ARIPILE NOASTRE UITATE Într-o particulă misterioasă încape întregul univers. În noi s-a creat, acum cuvântul există și-odată cu el viața pulsează în stele, planete, natură, om, lumi infinite. Lumina
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
identității neamului său), ce „stă-n vamă, crește-n vamă/ Și-a încărunțit de dor”. Degeaba „A tot scris petiții luna/Și copiii triști au scris,/ Răspundea Tăcerea-ntruna:/Bradul vostru-i interzis!”. -pe același fir tematic se toarce și suspinul din „Poem cu țară”, în care deznădejdea poetului îngenunchează-n rugă: „Vai, ochii nopții parcă-ar fi morminte/ Spre care-o să venim să ne cunune/Însingurările din rugăciune/ Iubito, ce-amiroși a primăvară,/ Noi suntem condamnați să fim o
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]
-
spuse, îți fac azi un rău Dar pe viitor, e-n binele tău ... Poate că prin fapte, te condamn să suferi Însă prin gândire, te-acoper cu nuferi Poate la durere, n-am să te alin Trupul mi-l străbate, fiece suspin Poate la nevoie voi fugi de tine Ceea ce nu știi - faci parte din mine. Poate bucuria unui nou succes Te face a crede că ai de ales... Poate prin eșec, ajungi la mâhnire Însă toate astea, scaldă în iubire Poate
POATE de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375176_a_376505]
-
septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ce este omul? E poate soarele care răsare Ca o minge de foc dintr-un adânc de mare, Se-nalță din iubire, crește, Și-apune-atunci când moare... Ce este omul? E poate floarea care trece fără suspin prin gheață, Sub raza soarelui, tăcută, se înalță, Își scutură semințele-n țărână, Apoi se-apleacă-n rugăciune peste tină... E poate iarba verde din câmpie În care se ascunde cântând o ciocârlie, În care dragostea înmugurește, Și care se apleacă atunci când
CE ESTE OMUL? de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375207_a_376536]
-
vers uitat de ieri; Așteaptă împletind între tăceri O muză rătăcită-ntre peneluri. Și nici nu știi ce dor îmi e de tine Tu , versul meu albastru fremătând! Aștept să te întorci la mine-n gând Cu toamna adunată-ntre suspine... Referință Bibliografică: Tu, versul meu / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 277, Anul I, 04 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
TU, VERSUL MEU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375281_a_376610]
-
de floare și ploi, înlănțuie-mi zborul prin lume și cântă-mi trist cântec-descântec, pe strune de suflet, cu note de muguri și nori. Apoi, obosiți de durerea De-a nu fi niciodat-amândoi, Adu-mi înapoi dimineața, Cu vise-n suspine, cu Noi. Referință Bibliografică: RUGĂ / Cora Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1723, Anul V, 19 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Cora Dimitriu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
RUGĂ de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1723 din 19 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372605_a_373934]
-
Acasa > Versuri > Visare > VISE ADUNATE! Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1650 din 08 iulie 2015 Toate Articolele Autorului vise adunate! la umbra nucului bătrân, am venit și tot suspin! sub frunză și umbra deasă, oare cine nu visează? să-și împlinească un vis? să primească un surâs? visele plecate-n lume, vin sub nuc să se adune! Referință Bibliografică: VISE ADUNATE! / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
VISE ADUNATE! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372628_a_373957]