KorAP: Find »[drukola/base=suspina & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...80 81 82 ...113 >

2,825 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934

la țărm. Am renunțat prin urmare să mai vâslesc și m-am lăsat în voia valurilor, așteptând. Poate, nedîndu-le atenție, mă vor lăsa în pace, mă gândeam. Și chiar atunci am auzit un sunet răgușit de sirenă. "Doamne mulțumescu-ți", am suspinat fericit. Venea o șalupă. Eram salvat. Am strigat ca să semnalizez locul unde mă găseam deoarece, între timp, ceața se îndesise și mai mult, când un val, stârnit de șalupă, a fost gata să mă răstoarne. Dacă nu mă observă, în loc să

Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
în atâtea oglinzi? mă iscodi Domnul Andrei. Doamne, ce interesant trebuie să fie. ― Păi cum să te vezi, le-am explicat eu blazat. Transformat în mulțime. Toți care aveau chipul meu de jur împrejur făceau același lucru ca mine. ― Grozav, suspină Leon. Îi interesa totul. Dacă sala era pătrată sau dreptunghiulară, dacă fotoliile și masa erau într-adevăr de răchită. Și, mai ales, Bătrânul. ― Cum are ochii? Chiar albaștri? întrebă Dominic, foarte mândru că și ochii lui erau de aceeași culoare

Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861

LA ORA OPT. FĂ-ȚI INSTILAȚII ÎNAINTE DE CULCARE. Doamna Rieux s-a ridicat, și-a aranjat andrelele și a înaintat spre pat. Tarrou își ținea acum, de câtăva vreme, ochii închiși. Sudoarea îi încrețise părul pe fruntea osoasă. Doamna Rieux suspină și bolnavul deschide ochii. El vede chipul blând aplecat asupra lui și, sub valurile mișcătoare ale febrei, zâmbetul tenace apare încă o dată. Dar ochii i s-au închis numaidecât. Rămas singur, Rieux se așează în fotoliul pe care tocmai îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636

ai! — O, asta? spuse tânărul, pipăindu-și catifeaua de pe o mânecă. Nu-ți ascund că a costat o avere. Am găsit-o într-un butic cochet din Village. — Nu s-ar zice că ești de la țară. — Vai de mine! Tânărul suspină și își aprinse alt Salem, cu o pocnitură a brichetei. Vorbeam despre Greenwich Village din New York, iubito. Dar pentru că veni vorba, unde ai găsit pălăria asta? E fantastică. — O, Doamne, o am de la prima comuniune a lui Ignatius. Nu vrei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
făcut pentru băiatu’ ăsta! — Mamă, despre ce vorbești? Nu m-apreciezi deloc. — Încetează imediat cu asta. Mă tem că ai băut prea multă bere. — Te porți cu mine de parc-aș fi un gunoi. Am fost prea bună. Doamna Reilly suspina. Se întoarse spre Darlene. Am cheltuit toți banii din asigurarea bietei lui bunici Reilly ca să-l țin la universitate opt ani și de-atunci n-a făcut decât să stea-n casă și să se uite la televizor. — Ar trebui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
timp la asta și nu mai vorbi. Sunt obosit. Când am fost astăzi în oraș, m-am oprit pe la fabrică. De fiecare dată mă deprimă să trec pe-acolo. Ce s-a mai întâmplat? — Nimic. Absolut nimic. Îmi închipuiam eu, suspină doamna Levy. Ai lăsat întreprinderea tatălui tău să se ducă de râpă. Asta-i tragedia vieții tale. — Isuse Hristoase, cui îi trebuie fabrica aia veche? Nimeni nu mai cumpără tipul de pantaloni pe care îl confecționez acolo. E din vina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
aici? Ai luat-o razna? N-am nici un chef ca cineva care îmi aduce aminte de Levy Pants să vină și să sforăie la mine acasă. O să se scape pe divanul tău. Joacă-te cu ea de la distanță. — Ce tipic, suspină doamna Levy. Nu înțeleg cum am putut să suport ani de zile un om fără inimă. Nu-i destul că ți-am dat voie să o ții pe Trixie la birou, unde știu bine că trebuie să-l scoată din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
singură, e speriată... — E aproape moartă. — De când au plecat Susan și Sandra și eu am avut un complex de vinovăție. Ce fac toată ziua? Ce se întâmplă cu proiectele mele? Sunt o femeie plină de interese, de idealuri. Doamna Levy suspină. Mă simt atât de inutilă. M-ai închis aici ca într-o colivie, cu sute de obiecte care nu dau nici o satisfacție adevăratului meu eu. Ochii care săltau în sus și în jos priveau rece spre soțul ei. Adă-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
drăguț și atent. — Maicile-l iubeau pe Ignatius. Era un băiețel așa de scump! Câștiga tot felul de iconițe pentru cum învăța catehismul. Ar fi fost mai bine să-i crape capu’. Când se-ntorcea acasă cu toate iconițele alea, suspină doamna Reilly, nu puteam să-mi închipui c-o să sfârșească vânzând cârnați, ziua-n amiaza mare, pe stradă. Doamna Reilly tuși nervos și violent în telefon. Dar spune-mi, scumpo, cum se descurcă Angelo? — Nevastă-sa, Rita, m-a sunat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
aprilie, aflați că nu are haz. Privi spre domnul Levy cu ochi urduroși. Tu ești individul care a dat-o afară pe prietena mea Gloria. Biata Gloria! Cea mai inimoasă persoană care a lucrat vreodată în biroul acela. — O, nu! suspină doamna Levy. Apoi se întoarse spre soțul ei. Ziceai că n-ai concediat decât o singură persoană, nu-i așa? Atunci cu Gloria ce-i? O singură ființă se poartă omenește cu domnișoara Trixie. O prietenă are și ea. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
prost. Domnișoara Trixie ridică punga cu zdrențe pe care o adusese cu ea drept bagaj. — E în regulă, domnișoară Trixie, spuse domnul Levy pe tonul cu care s-ar fi adresat unei pisici. Hai să mergem la mașină. — Mulțumesc Cerului, suspină domnișoara Trixie. — Ia-ți mâinile de pe ea, țipă doamna Levy. — Nici măcar nu m-am ridicat de pe scaun, răspunse soțul ei. Doamna Levy o împinse pe domnișoara Trixie din nou pe divan și-i spuse: — Stai acolo! Ai nevoie de ajutor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
ușor, fetițo! De pe fotografia la minut, cărbunii mici și negri ai ochilor sicilieni priveau aproape însuflețiți la Santa. Singura poză a ta pe care o am, măicuță. Păcat că ești acolo, pe alee. Nemernicia lucrurilor o făcu pe Santa să suspine și trânti fotografia pe polița de deasupra căminului, alături de o cupă cu fructe de ceară, un buchet de flori de hârtie, o statuetă a Fecioarei Măria și una a copilului Isus, din Praga. Se duse apoi îndărăt în bucătărie, ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
un plâns sonor și violent. — Vai, nu plânge, o rugă domnul Robichaux, teribil de încurcat de aspectul tragic pe care se părea că-l iau lucrurile. — Trebe să fac ceva! Trebe să chem autoritățile să-l ridice pe băiatu’ ăsta, suspină doamna Reilly. Făcu apoi o pauză ca să tragă un gât de Early Times. Poate-l internează-ntr-un cămin. — N-a-mplinit treizeci de ani? — Inima mea-i sfărâmată. — Nu se ocupă cu scrisu’? — Ba da. Scrie niște aiureli pe care n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
bietu’ taică-su-i mort. I s-ar rupe inima să-l vadă cu cărucioru’ ăla de crenvurști. Ce cărucior de crenvurști? — Afară-n stradă, împinge peste tot un cărucior de crenvurști. — A! Și-a găsit acum o slujbă? — Slujbă! suspină doamna Reilly. Știe tot cartieru’. Doamna din casa de-alături mi-a pus un milion de-ntrebări. Toată Constantinopole Street vorbește despre el. Când mă gândesc la toți banii pe care i-am cheltuit cu educația lui. Știi, eu am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Făcu stângaci câteva mișcări lascive, înaintând spre cuier, în timp ce papagalul i se legăna nesigur pe braț. Ținându-se cu o mână de partea de sus a suportului, se freca în mod grotesc cu pelvisul de stâlpul lui din mijloc și suspina „Oh“. Papagalul fusese pus pe inelul cel mai de jos și ajutându-se cu ciocul și ghearele începuse să se cațăre spre inelul următor. Darlene țopăia și se răsucea în jurul stâlpului, simulând un fel de orgasm frenetic, până când pasărea ajunse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
și se răsucea în jurul stâlpului, simulând un fel de orgasm frenetic, până când pasărea ajunse la același nivel cu talia ei. Atunci îi oferi papagalului inelul cusut lateral pe rochie. Pasărea îl prinse în cioc și rochia se desfăcu brusc. — Oh, suspină Darlene, făcând un salt până la marginea micii scene ca să arate publicului lenjeria de corp ce se vedea prin deschizătură. Oh! Oh! — Ăău! — Stop, stop! țipă Lana, sărind de pe scaun și oprind brusc gramofonul. — Hei, ce s-a-ntâmplat? întrebă Darlene

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
înțelegător ești! Dac-ai face filme adevărate, juma’ din ăi ce joacă-n ele ar muri. — Taci din gură și treci la podele, îi spuse Lana lui Jones și o scutură puțin pe Darlene. Și acu’ spune corect, toanto. Darlene suspină disperată și spuse: Zău că era o grăma’ de juni la bal, scumpule, da’ mi-am păstrat onoarea. * Agentul de stradă Mancuso, stând sprijinit de biroul sergentului, spuse, respirând din greu: — Boate mă boți scoate din glosetu ăla. Nici nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
are o anumită perspectivă în ceea ce privește dezvoltarea culturală a lumii. Sunt bucuros că mi-ai deschis acest nou și valoros punct de vedere. — O, ce zi amuzantă a fost astăzi! Tu ești țigan. Timmy e marinar. Polițistul cel minunat, artist. Tânărul suspină. E un fel de carnaval, numai eu sunt pe dinafară. Cred că mă voi duce acasă pentru a pune și eu pe mine ceva asemănător. — Așteaptă doar o clipă, spuse Ignatius. Nu putea îngădui să-i scape această ocazie printre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Deși nu m-am gândit mai înainte la aceasta, voi s-ar putea să dețineți cheia viitorului. — Și ce vrei să faci pentru asta, Eleanor Roosevelt? — Trebuie să formați un partid politic. Trebuie făcut un program! — O, nu! se apără suspinând tânărul. Toată discuția asta de bărbați face să-mi vâjâie capul. — S-ar putea să fim în stare să salvăm lumea, mugi Ignatius cu voce de orator. Pe cinstea mea, cum de nu m-am gândit la asta până acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
căuta pe Reilly. Șeful de birou își șterse fruntea cu o batistă. Cel care a încercat să-i convingă pe muncitorii din fabrică să mă omoare. — Reilly, spuse domnișoara Trixie. Ăla n-a fost Reilly, ăla a fost... — Tânărul idealist? suspină doamna Levy. Cine îl căuta? — Nu știu, răspunse șeful de birou. Mi s-a părut vocea unui negru. — Bănuiesc că așa e, spuse doamna Levy. S-a dus acum probabil să încerce să ajute alt nenorocit. Îmi face bine să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
ele un ban. Tot o fac, dar pe degeaba. Te rog, Gus, nu mai rosti nici un cuvânt. Până și spiritului meu abrutizat i-a mai rămas o oarecare sensibilitate. Nu-ți pot îngădui să-mi ponegrești astfel fetele. Doamna Levy suspină mulțumită. Chestia aceasta cu Abelman e cea mai periculoasă dintre toate greșelile, erorile și evaziunile făcute în cursul anilor. Dacă fetele vor afla ce s-a întâmplat, o să li se ridice părul măciucă. Însă firește, dacă tu nu dorești, n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
hotelul Roosevelt, George păzea atent căruciorul. — Pe cinstea mea, spuse rânjind. Credeam că n-o să mai ieși niciodată. Ce fel de-ntâlnire ziceai că ai? Văd că te-ai dus să vezi un film. — Lasă-mă, te rog, spuse Ignatius suspinând. Am trecut printr-o grea încercare. Pleacă iute. Ne întâlnim fix la unu mâine, la interscția dintre străzile Canal și Regală. — E-n regulă, don’ profesor. George își luă pachetele și dădu să plece. Să-ți ții gura, mai adăugă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
ei și cu concepția boetiană despre lume, ar fi avut desigur o atitudine foarte stoică și fatalistă față de orice stângăcie sau gafă sexuală ce ar fi comis-o el. Ar fi fost înțelegătoare. „Fii blândă“, ar fi rugat-o Ignatius suspinând. Myrna se lansa probabil în actul sexual cu vehemența și seriozitatea cu care se angaja în protestele ei sociale. Cât de îndurerată va fi când Ignatius îi va descrie plăcerile lui încărcate de tandrețe. — Oare să îndrăznesc? se întreba Ignatius

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
gonești individu’ ăsta. — Regret. Nu fac vânt la nime’ pe mai puțin de cinzeci pe săptămână. — Zău că ești crud cu mama ta, spuse Darlene din ușă. — Nu-mi pot imagina că vreuna dintre dumneavoastră l-a citit pe Boetius, suspină Ignatius. — Nu sta de vorbă cu el, îi spuse Lana lui Darlene. Face pe deșteptu’. Jones, dacă nu vii aici în două secunde, fac să te-nchidă pentru vagabondaj împreună cu individu’ ăsta. Mi s-a făcut lehamite de atâția deștepți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
I-auzi ce spune nebunu’, zise Santa. O, Irene! Mai bine ai suna la Caritas, dragă. — Hai să-i mai dăm o șansă. Poate nemerește lozu’ ăl mare. — Nu știu de ce-mi bat eu capu’ să vorbesc cu tine, suspină răgușit Santa. Ne vedem diseară pe la șapte. Claude a spus că vrea să treacă p-aici. Vino să ne iei și facem o plimbare pân-la lac să căutăm crabi. Ehe! Zău că s’teți norocoși cu o damă de companie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]