5,048 matches
-
cunoscut protestul prin intermediul unei circulare adresate agenților diplomatici români. Câteva luni mai târziu Kogălniceanu a apărat cu fermitate drepturile țării sale în fața Congresului de la Berlin. În lunile următoare Mihail Kogălniceanu a depus o susținută activitate în vederea integrării României între statele suverane ale Europei. Deceniul VII al secolului XX este marcat de o activitate fructuoasă pe tărâm istoriografic. Au apărut numeroase lucrări studiind în profunzime istoria poporului român. O sinteză a istoriei românilor scrisă de C.C. Giurescu și D.C. Giurescu, Istoria Românilor
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
și Rusia. În 1879 Italia realiza și ea actul de recunoaștere oficială a independenței. Germania, Anglia și Franța recunoșteau independența abia în februarie 1880 printr-o notă colectivă. Congresul de la Berlin recunoștea, prin tratatul semnat la 1 iulie 1878, drepturile suverane ale României asupra Dobrogei și Deltei Dunării. Se lichida astfel, după 461 de ani, dominația otomană, pe acest străvechi pământ românesc. Este prezentat memoriul adresat Congresului de la Berlin de către delegația românească compusă din: I.on C. Brătianu, Președintele Consiliului de
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
1881 întrețineam relații cu 18 state inclusiv cu SUA). Independența și suveranitatea României, cucerite prin grele sacrificii umane și materiale, au dat un puternic impuls dezvoltării interioare a țării. Independența a impus egalitatea juridică a statului român cu toate statele suverane, și ea creat posibilitatea de a proteja industria autohtonă, pentru întărirea capacității economice și a societății române. România independentă putea acum să ducă o politică externă proprie pentru apărarea intereselor sale. Pentru românii din Transilvania și Bucovina, proclamarea independenței a
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
o sută de mii de oameni veniți la Alba Iulia din toate ținuturile transilvane, bănățene, maramureșene și ungurene, trăind alături de ei bucuria visurilor împlinite. Iată cum evoca marele eveniment: ,,Am fost și eu în mijlocul imensei mulțimi, aclamând cu delir pe suveranul întregitor de neam care venea în fruntea gloriosului cortegiu, călare, având la dreapta, pe regina Maria, iar la stânga, pe generalul Berthlot. Însuflețirea și entuziasmul populației nu mai aveau margini. O zi mare și neuitată tuturor celor ce au avut, atunci
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
noastre teritoriale, ca să câștige prin războiul de uriașe jertfe și nespuse sacrificii, dobândirea acestor revendicări, să răsplătească umilințele unei robii milenare, ca să afirme prin atitudinea sa de înaltă conștiință și exemplară demnitate românească la Conferința de Pace, temeiul drepturilor noastre suverane”48. Ca ministru, Alexandru Lapedatu a întreprins sau patronat, singur sau în colaborare, numeroase instalări de monumente publice. Astfel, împreună cu Constantin Moisil, director al Arhivelor Statului, a înregistrat cu bucurie finalizarea busturilor celor doi istorici Bogdan Petriceicu Hașdeu și Dimitrie
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
de Lila. Lila, misterioasa și nefericita iubire a adolescentului Yambo, ea va fi până la urmă divinitatea-regină, păstrătoare a flăcării resurecției, își spune Yambo cel de-acum, aflat într-o combinație de autism letargic și stare de grație. Căci el are suverana atotputernicie de a-și reprezenta adevărul ultim și proprii zei. Actori într-o apocalipsă a fabulației, din care nu poate lipsi Lila, sosită special pentru scena finală din Cyrano. Ea va fi Roxane, iar Yambo, în sfârșit, își va putea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
o sută de mii de oameni veniți la Alba Iulia din toate ținuturile transilvane, bănățene, maramureșene și ungurene, trăind alături de ei bucuria visurilor împlinite. Iată cum evoca marele eveniment: ,,Am fost și eu în mijlocul imensei mulțimi, aclamând cu delir pe suveranul întregitor de neam care venea în fruntea gloriosului cortegiu, călare, având la dreapta, pe regina Maria, iar la stânga, pe generalul Berthlot. Însuflețirea și entuziasmul populației nu mai aveau margini. O zi mare și neuitată tuturor celor ce au avut, atunci
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
noastre teritoriale, ca să câștige prin războiul de uriașe jertfe și nespuse sacrificii, dobândirea acestor revendicări, să răsplătească umilințele unei robii milenare, ca să afirme prin atitudinea sa de înaltă conștiință și exemplară demnitate românească la Conferința de Pace, temeiul drepturilor noastre suverane”48. Ca ministru, Alexandru Lapedatu a întreprins sau patronat, singur sau în colaborare, numeroase instalări de monumente publice. Astfel, împreună cu Constantin Moisil, director al Arhivelor Statului, a înregistrat cu bucurie finalizarea busturilor celor doi istorici Bogdan Petriceicu Hașdeu și Dimitrie
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
măsură este însă temporară, la 3 aprilie 1876, revenind la aceeași calitate. La 4 aprilie 1876, Mihail Kogălniceanu, a semnat în numele guvernului român, cunoscuta convenție româno-rusă, prin care se dă permisiunea trecerii armatelor rusești prin România, pe baza respectării drepturilor suverane ale țării. În acele zile, turcii de la hotarele țării, au primit ordin să atace orașele și satele românești de pe malul stâng al Dunării. Situația aceasta determină încetarea stării de neutralitate a țării și intrarea României în război. În perioada, de la
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
de înaintași, lupte care au culminat cu măreața victorie obținută în 1877 pe câmpul de bătălie împotriva Imperiului Otoman, ce a deschis o eră nouă în dezvoltarea liberă și independentă a țării noastre. Prin cucerirea independenței România devenea un stat suveran, egal în drepturi cu celelalte state independente. Ca stat care se bucura de independență deplină, România putea să-și înfăptuiască, nestingherită de intervenții din afară, politica sa internă și să promoveze în politica externă o linie proprie activă și în conformitate cu
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
cunoscut protestul prin intermediul unei circulare adresate agenților diplomatici români. Câteva luni mai târziu Kogălniceanu a apărat cu fermitate drepturile țării sale în fața Congresului de la Berlin. În lunile următoare Mihail Kogălniceanu a depus o susținută activitate în vederea integrării României între statele suverane ale Europei. Deceniul VII al secolului XX este marcat de o activitate fructuoasă pe tărâm istoriografic. Au apărut numeroase lucrări studiind în profunzime istoria poporului român. O sinteză a istoriei românilor scrisă de C.C. Giurescu și D.C. Giurescu, Istoria Românilor
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
și Rusia. În 1879 Italia realiza și ea actul de recunoaștere oficială a independenței. Germania, Anglia și Franța recunoșteau independența abia în februarie 1880 printr-o notă colectivă. Congresul de la Berlin recunoștea, prin tratatul semnat la 1 iulie 1878, drepturile suverane ale României asupra Dobrogei și Deltei Dunării. Se lichida astfel, după 461 de ani, dominația otomană, pe acest străvechi pământ românesc. Este prezentat memoriul adresat Congresului de la Berlin de către delegația românească compusă din: I.on C. Brătianu, Președintele Consiliului de
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
1881 întrețineam relații cu 18 state inclusiv cu SUA). Independența și suveranitatea României, cucerite prin grele sacrificii umane și materiale, au dat un puternic impuls dezvoltării interioare a țării. Independența a impus egalitatea juridică a statului român cu toate statele suverane, și ea creat posibilitatea de a proteja industria autohtonă, pentru întărirea capacității economice și a societății române. România independentă putea acum să ducă o politică externă proprie pentru apărarea intereselor sale. Pentru românii din Transilvania și Bucovina, proclamarea independenței a
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
al XIII-lea ca un secol dinamic. Din punct de vedere al instituțiilor publice, se pot distinge în această perioadă trei curente dominante: unul care se stinge (regimul feudal), unul care triumfă (ordinul corporativ) și unul care se naște (Statul suveran)14. Ele devin trei mari linii de forță, care vor orienta viața socială din secolul al XIII-lea, acesta fiind în același timp secolul adoptării statutelor corporative. Orașele au primit statutele lor, în cea mai mare parte, deja din secolul
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
restabilească unitatea vastului Imperiu după căderea Hohenstaufenilor. Efort pe care ostilitatea episcopilor și principilor teritoriali l-a zădărnicit, dar care se reînnoia cu orice prilej începând cu secolul al XIV-lea, cu mai multă sau mai puțină amploare. Mici "republici suverane" Köln, Worms, Spire, Ratisbonne, Bâle (născute din orașele libere ale țării) -, orașele imperiale (Reichsstädte), ca Lübeck, Hamburg, Berna, sau cele libere (Ländstädte), precum Trevira, Magdeburg, Mainz, Würtzburg, Frankfurt, au impus, dacă nu independența lor totală, cel puțin o autonomie foarte
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
stat cu o monarhie electivă, cum era cea de la Ierusalim 36. Era un nou tip de regalitate, care respingea în același timp concepția mai veche occidentală a monarhiei fără control. Așadar, în regatul Ierusalimului a existat o îngrădire a puterii suverane, dar la o fărâmițare politică cum s-a petrecut în Europa apuseană nu s-a ajuns niciodată. Ca să evite vreo neînțelegere privind raportul suzeranitate/suveranitate, regele Amaury I a promulgat Assises sur la ligèce, prin care stipula că toți nobilii
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
fără a face o distincție netă a separației acestora, în sensul distribuirii și exercitării, decât în dependență de suveran. În Franța conceptul de suveranitate s-a impus în legătură cu lupta contra monarhiei absolute, a puterilor absolute ale regelui. Colaborării dintre monarhul suveran și popor i se va contrapune suveranitatea populară. Secole la rând însă mitul a făcut să fie acceptată o identitate greșită între guvernanți și guvernați, adică inegalitatea funciară între unul sau mai mulți oameni "făcuți" pentru a conduce (deținătorii puterii
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
arătat preocupat de diferența care există între cei doi termeni "Stat" și "guvernare" -, reuniți în noțiunea aristotelică politeia, guvernarea (regimen) desemnând pentru el nu forma statului, ci o anumită "modificare constituțională" sau cutumiară a suveranității; desemnează modalitatea prin care puterea suverană distribuie onoruri și funcții conform unor criterii stabilite de uzanțe 57. Rezultă că, după modul în care suveranul se raportează principiului propriei sale puteri, monarhia poate fi "regală sau legitimă, seniorială și tiranică". Germanul Althusius (Politica methodice digesta), adept la
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
al voinței generale. Contractul social produce un "corp moral și colectiv", o "persoană politică" formată ca urmare a unirii tuturor și care purta altădată numele de Cetate, de Republică sau "corp politic", numit de membri săi Stat când este pasiv, Suveran când este activ, Putere comparându-l cu adunările sale64. Rousseau nu a inovat. El a continuat un curent de tradiții existent chiar în Franța, unde deputatul de Bourgogne al "stării a treia" (le Tiers état) în Statele Generale de la Tour
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
pledează pentru o colaborare a organelor și o repartiție a funcțiilor. Armonia constituțională impune ca fiecare să fie sub dependența celorlalte și să fie controlată de ele. Evoluția conceptuală inițiată în secolul al XVI-lea va ajunge să articuleze puterea suverană cu guvernarea, începând cu Hobbes 69. Acum se profilează două direcții distincte: una ascendentă, a constituirii suveranului și cealaltă descendentă, a exercitării puterii. Presupunând existența unui suveran (monarh instalat în deplinătatea drepturilor sale), guvernarea este net delimitată de instituția care
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
puterilor în mâinile monarhului. El considera că oamenii au transferat de bunăvoie toate drepturile lor unei singure persoane (monarhia) sau unei Adunări a reprezentanților poporului 71. Statul este o persoană: cel ce o întrupează e numit suveran și are puterea suverană, toți ceilalți fiind supușii săi. Hobbes estima că doar constrângerea poate conduce în final spre binele comun, preconizând absolutismul statal, despotic, pentru ca armonia să domnească între oameni, prin natura lor egoiști și supuși propriilor interese. Voința regelui este voința poporului
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
prin facultatea de a se opune. Fiecare din cele două organe esențiale executivul și legislativul este deținătorul a două facultăți, adică a celei de a statua în limitele atribuțiilor sale și de a se opune cu privire la atribuțiile celuilalt organ. Autoritatea suverană se exercita prin intermediul legii. Autonomizarea activității de guvernare în raport cu funcția suveranului aduce în același secol al XIII-lea, în prim plan, un pesonaj nou stările privilegiate, reunite în Adunări reprezentative. 2.2. Partajul contractual al suveranității (consilium et auxilium) Trecerea
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
interesați în mod egal în rezolvarea problemelor de interes general, admițând prezența procuratorilor/reprezentanților și alii gerentes, clerici și laici. Constituită în acest spirit, adunarea acestora va putea să-și îndeplinească rolul de a reprezenta și apăra în fața titularului puterii suverane interesele membrilor colectivității. Se putea astfel realiza ceea ce el numea principatus ministrativus, adică monarhia constituțională, pe care o opunea și prefera statului absolut (principatus dominativus, principatus bestiarum). În acest fel Q.o.t. devine fundamentul colectivității celei mai bine organizate
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
particular de dezvoltare a Congregațiilor generale din Transilvania voievodală, Gh. I. Brătianu scria că aici adunările reprezintă o "curioasă suprapunere a două noțiuni socială și etnică"128. Regula de drept stabilea că inițiativa convocării Adunărilor reprezentative ale stărilor privilegiate revenea suveranului (principe teritorial, voievod, ban etc.). Sunt însă situații în care convocarea a fost făcută de alte persoane, special delegate, din porunca și în numele acestuia. Asemenea cazuri particulare sunt prezente și în voievodatul Transilvaniei, în Țara Românească și Moldova. Stările erau
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
-lea. Stările acestora (Landstände) se reuneau în Diete provinciale (Landtag). Hotărârile se adoptau separat, pe curii, deputații întrunindu-se solemn doar la deschiderea și închiderea Dietei. Adunarea Curții regale (Hoftag) a constituit nucleul Curiei principilor în Dieta imperială. În principatele suverane ale Imperiului reprezentarea în Landtag era cu totul diferită, în special în ceea ce privește clerul 156. Stările reprezentate în Dietele austriece erau: clerul superior, seniorii, cavalerii, orășenii și târgoveții 157. Din rândul seniorilor, elementul cel mai activ în diete, se recruta căpitanul
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]