2,206 matches
-
de servit, și marche tăria vieil-or, care o face să semene cu o tablă de șah. Biata măsuță ! N-ar avea nevoie decât de un lustru, de cele câteva șuruburi care i-au căzut, și ar fi ca nouă. Un tâmplar serios, priceput, care și-ar ști meseria n-ar avea mult de lucru. Atâta doar, unde mai găsești astăzi oameni care să și știe meseria ? — Cum se mută Petruța, imediat, a doua zi chiar, visa Muti, îmi chem tâmplarul și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Un tâmplar serios, priceput, care și-ar ști meseria n-ar avea mult de lucru. Atâta doar, unde mai găsești astăzi oameni care să și știe meseria ? — Cum se mută Petruța, imediat, a doua zi chiar, visa Muti, îmi chem tâmplarul și pun la punct mobila. Măsuța de servit ceaiul, secrétaire ul, servanta care s-a cojit... Abia pe urmă mobila de sufragerie. Imediat, a doua zi chiar după ce se mută... Câți ani irosiți în așteptare, până să coboare în propria
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
au vândut americanii... Crezuse și Muti o vreme, ca toată lumea, că lucrurile au să se schimbe ; dar pe urmă nu a mai așteptat nimic decât să-și termine Tudor școala, să plece mitocanii de chiriași, și ea să-și aducă tâmplarul pe care-l știa de o viață și să își repare mobila veche. — Au să se mute ei, spunea Muti, și-am să-mi chem tâmplarul... Se mută ei, pentru că, nu vezi ? Le cresc din ce în ce mai mari pretențiile, și pe el
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-și termine Tudor școala, să plece mitocanii de chiriași, și ea să-și aducă tâmplarul pe care-l știa de o viață și să își repare mobila veche. — Au să se mute ei, spunea Muti, și-am să-mi chem tâmplarul... Se mută ei, pentru că, nu vezi ? Le cresc din ce în ce mai mari pretențiile, și pe el îl fac din ce în ce mai mare... Lui ca lui, dar ei cum îi crescuseră ! Ca și când nu în ochii lor apăruse cândva în poartă, cu un cufăr de lemn
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
teroriza când auzeai trosnind boazeria !... Dar, oricât ai avea tăria să înduri, de multe ori, nu mai ai ocazia să te bucuri de ce-ai așteptat. Nu terminaseră zugrăvitul și curățenia atunci când Muti a început să insiste să meargă după tâmplar. Cum să termini ? Lăsaseră o mizerie în urma lor ! O jale ! Niki a găsit prilejul să amintească desele propuneri pe care le făcuse el în timpuri dificile, ca să fie vândută mobila mai prețioasă. Dar aici, să fim drepți, nu avea dreptate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
talcioc s ar fi luat prețuri derizorii pe ele. Așa că probabil tot mai bine a fost că Muti a ținut cu atâta încăpățânare la lucruri. Și, ca să-i facă plăcere, a mers într-o după-amiază cu ea, să-și găsească tâmplarul. Undeva pe lângă Piața Mare, pe lângă Bărăție. Muti nu-și mai amintea exact unde avusese tâmplarul ei atelierul, așa că au orbecăit amândouă de braț o bună bucată de vreme. — Cocoane cu pălărie ! Cocoane cu pălărie ! strigau după ele niște haimanale. Pierduseră
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fost că Muti a ținut cu atâta încăpățânare la lucruri. Și, ca să-i facă plăcere, a mers într-o după-amiază cu ea, să-și găsească tâmplarul. Undeva pe lângă Piața Mare, pe lângă Bărăție. Muti nu-și mai amintea exact unde avusese tâmplarul ei atelierul, așa că au orbecăit amândouă de braț o bună bucată de vreme. — Cocoane cu pălărie ! Cocoane cu pălărie ! strigau după ele niște haimanale. Pierduseră aproape speranța, se și întunecase, când, în sfârșit, au nimerit strada din întâmplare. Au intrat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pălărie ! strigau după ele niște haimanale. Pierduseră aproape speranța, se și întunecase, când, în sfârșit, au nimerit strada din întâmplare. Au intrat într-un gang, o mizerie, un miros îngrozitor, au bătut la tot felul de uși... Ca să afle că tâmplarul lui Muti se prăpădise cu o săptămână înainte ! Ei, biata Muti, dintr-odată a fost atât de șocată... Atât de dezorientată... Parcă n-ar mai fi existat niciun altul care să-l poată înlocui... Totul din cauză că se gândise anume la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ar mai fi existat niciun altul care să-l poată înlocui... Totul din cauză că se gândise anume la el ani de zile. Pe urmă, și acea neîncredere a bătrânilor față de oamenii noi, pe care nu au apucat să-i verifice. Orice tâmplar i s-a mai propus pe urmă, Muti s-a eschivat sau chiar a refuzat : își pierduse, biata de ea, entuzi asmul... Dezbracă paltonul, traversează hall-ul, intră în antreu, agață paltonul în cuier. De enervare, un mușchi îi zvâcnește pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
băț de cireș care ținea loc de chitanțier. Cel care plătea impozitul primea o așchie din respectivul băț în loc de chitanță. Existau și funcționarii cu roluri economice: văcarul, ciobanul, pădurarul, paznicii de câmp sau meseriașii angajați de sat - fierari, potcovari, olari, tâmplari sau dulgheri. La 1776, prin Codicele lui Grigore Alexandru Ghica, sătenii erau obligați să aibă astfel de funcționari, munca lor fiind răsplătită, de regulă, în produse. De exemplu, în satul Bogdana, paznicii de câmp primeau câte un snop din fiecare
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
un praznic fie la casa celui trecut în neființă, fie la casa de prăznuire din apropierea bisericii. Ocupații În trecut, lipovenii, mai ales cei din mediul urban, erau cunoscuți ca buni mici comerciați, birjari sau căruțași, dar și ca meșteșugari pricepuți (tâmplari, fierari, croitori, cizmari, etc.). De asemenea, unii dintre ei se mai ocupau cu morăritul și albinăritul ĂChirilă, F., 1993 ; Marinescu, M., 1976). Conform cercetărilor lui N. I. Nadejdin, în anul 1845 staroverii din Moldova se îndeletniceau fie cu vreo meserie, fie
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
de l-a lăsat amărât și cu doi copilași. Altfel meseria lui e tâmplăria și a învățat-o la oraș, de copil, că tatăl său a vrut să-i dea în mână o pâine mai bună decât orice avere. Apoi tâmplarul merge mînă-n mână cu groparul, unul face coșciugul, iar celălalt groapa, așa că el nu s-a rușinat să sape și groapa mortului, de vreme ce a învățat să facă coșciuguri. Căci decât tâmplar într-un sat, mai bine gropar, că masă și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mână o pâine mai bună decât orice avere. Apoi tâmplarul merge mînă-n mână cu groparul, unul face coșciugul, iar celălalt groapa, așa că el nu s-a rușinat să sape și groapa mortului, de vreme ce a învățat să facă coșciuguri. Căci decât tâmplar într-un sat, mai bine gropar, că masă și scaune își mai ticluiește omul și singur, dar pentru groapă tot are nevoie de altul. Nu-i ocară să muncești, ci să lenevești. Când rămâi văduv cu un băiat de unsprezece
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mai adesea făcuseră asistența să freamăte și pe jurați să cumpănească adânc în răstimpul cât nu dormeau. Erau de ajuns câteva cuvinte pentru a clădi un eșafod în doi timpi și trei mișcări, mai repede și mai sigur decât doi tâmplari într-o săptămână. Nu avea nimic cu condamnatul, nici nu îl mai cunoștea. Am văzut cu ochii mei dovada pe un hol, la sfârșitul unui proces: Destinat ieși cu frumoasa lui blană încă pe umeri și cu aerul de Cato
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
studiile sale de Drept. Când se întoarse pentru înmormântare, era un tinerel care cunoscuse viața capitalei, priceput în arta conversației, cu baston din lemn lustruit, guler impecabil și o mustăcioară subțire, pomădată à la Jaubert, ultima modă! Bătrânul îi comandă tâmplarului cel mai frumos sicriu, iar acesta lucră pentru singura dată în viața lui unul din palisandru și mahon înainte de a înșuruba pe coșciug mânere din aur. Din aur adevărat. Puse apoi să se construiască un cavou deasupra căruia o statuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Stănciuiescu Demeter. Că-n codru te duci și vii, dar fiind lotru, așa rămâi. Poftim? - nu înțelese Metodiu. — Fratelui Demeter îi place să grăiască pre viersuri tocmite - îl lămuri Stăncilescu Vasile. Asta-i boala lui, de la tata, care-a fost tâmplar. — înțeleg - răspunse Metodiu. — Da’ uite că ne-am luat cu vorba și nu v-am poftit la nemică! - zise Stănciuiescu Vasile. Frate Demeter, mai găsim noi ceva în desagă pentru preacuvioșiile lor? — De-nchinat am mai avea, de băut așijderea, dară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
joben. Așa arată curtea Muzeului de Istorie din Sibiu, populată de calfele călătoare, pornite din Germania și ajunse la Sibiu în lungul lor drum ce reconstituie o tradiție păstrată de secole. Rockeri teleportați Expoziția „Calfe călătoare“ ilustrează tradiția tinerilor dulgheri, tâmplari, zidari, pietrari, sculptori și este însoțită de demonstrațiile practice ale calfelor. Conform tradiției, calfele pleacă de acasă pentru trei ani și o zi, pentru a dobândi experiență profesională și de viață. Tradiția s-a păstrat în țări ca Germania, Austria
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
despre breslele sibiene. „Suntem treizeci, am venit din Oldenburg, un oraș de lângă Bremen. Suntem la Sibiu de o săptămână și mai stăm încă două“, îmi spune Simon Tischler, de 24 de ani, cel care lustruia biscuitele de lemn. Tischler, adică tâmplar, fiindcă numele reale ale tinerilor dispar odată ce calfele pornesc la drum. Doar prin muncă Simon lucrează la ușa care va fi pusă la Casa Calfelor, o clădire istorică din Piața Huet, unde calfele vor locui pe viitor. „Aici lucrează calfe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
Vă mulțumim“, este inscripționat la intrare, pe stinghii de lemn. „I-am invitat aici și pe alții, încă cincizeci de calfe, și din Franța, dar depinde de ei dacă vor veni pentru acest proiect“, spune Simon. Printre calfe se numără tâmplari, fierari, lutieri, sticlari, iar toți lucrează numai cu tehnică veche. Simon e plecat de-acasă de nouă luni. „E greu, dar ne ajută ospitalitatea oamenilor, care ne oferă casă, mâncare. Noi avem voie să câștigăm doar din muncă. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
că nu sunt, o să mă întrebe ce caut acolo și o să mă dea afară. Or, eu tocmai că eram împins de o avidă curiozitate să stau de vorbă cu un astfel de șef mare. Cunoscusem numai din cei mici, un tâmplar din sat al cărui frate, și el legionar, mi-era prieten de mult, nașu-meu Tîlvan, student întîrziat care mă amenințase odată că pot s-o pățesc și eu ca și omul acela pe care tocmai îl bătuseră în fața primăriei cu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Scriitorilor în care mi se spunea că șederea mea la Sinaia s-a terminat. M-am întors la București și am continuat să scriu. Nu știam de ce, însă nu mai puteam sta la masă. Atunci m-am dus la un tâmplar și am comandat un fel de cutie pe care s:o pot ține pe genunchi și să scriu pe ea rezemat în pat. Spre octombrie am pus stiloul jos. Nici cu acea cutie nu era bine. Mi se înmuiau acum
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
că putem să așteptăm până în septembrie. Cred că ar trebui să luăm în calcul ideea de-a ne căsători cât mai curând posibil. Nimeni nu mai văzuse vreodată o forfotă ca aceea care cuprinse birourile redacției Citizen în săptămânile următoare. Tâmplarii bocăneau cu spor, pentru a transforma biroul lui Fran în departamentul de televânzări al Fair Exchange, cu casetofoanele date la maxim, ignorându-i pe bieții reporteri care se chinuiau să-și scrie articolele. La naiba, nu pot nici măcar să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Occidentale sau Americii de Nord. Un sistem extrem de avansat de mediatori acționează ca un tampon emoțional între consumator și necesitățile sale, anticipându-i-le, preluându-i-le și, în funcție de circumstanțe, augmentându-i-le. Concret, dacă japonezul trebuie să bată un cui, cheamă tâmplarul. Dacă trebuie să facă o conexiune la internet sau la televiziunea prin cablu ori, pur și simplu, pentru a schimba un bec, cheamă un electrician. Dacă i s-a stricat mașina, nu ridică niciodată capota, ca să împingă vreo bujie sau
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
până la sfârșitul anului, să-și lambrieze clasele. Ba, ăsta era, unul din criteriile primordiale în aprecierea activității educative din acest an. Și, fiecare diriginte s a descurcat cum a putut, da’ eu știu un caz când n-a venit nici un tâmplar să facă lambrierea. Nu, nu. Operațiunea a făcut-o dirigintele în persoană. Vreți să știți la cine mă refer?” Credeți că are vreo importanță?” “Are, de ce să n-aibă? Mai ales dumneavoastră trebuia să știți” “Mai ales eu?” Cum vine
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
în ședință, pe-onoarea mea. Păi, cum să spun în ședință asemenea lucruri?! Haita e de partea lui Laurențiu Iliescu, nu a mea. Că a luat el de la părinții elevilor vreo mie de lei, cică pentru că a plătit manopera la tâmplar. Da’ lambriurile le-a pus el, cum s-a priceput. De-aia-s și așa de bine puse! Unele s-au și desfăcut și le-au pus la loc, tâmplarul liceului. Gratis, că, de unde bani!? Mia de lei au băut
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]