3,383 matches
-
răsărit, ca și cum ar fi stat pe cadranul unui ceas fără limbi. Nu își mai amintea când intrase pe Poarta morților și nici ce făcuse cu trupul celui care era de vegheat o noapte, înainte de a fi lăsat vulturilor. El și taică-său chiar aveau să sfârșească într-un țarc, la Evin. Mai făcuseră și alții isprava: mituiseră groparii șiiți, ca să-și ia defunctul după ce îl puseseră în pământ și să-l ducă la turnuri, după mitul străvechi. Se urcaseră ca niște
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
iar lui i se păru că nici nu plecase de-acolo vreodată. Încercă pentru un moment să distingă chipuri și să recunoască pe cineva, însă o bătrână, de sub chador, îl recunoscu cea dintâi: — Nu te duce la turnuri, că pe taică-tău l-au săltat. Mă auzi, băiete? Mai bine ascunde-te și fă cale-ntoarsă! — Și bunicul? reuși să silabisească. — Mortul e unde trebuie, fiindcă a reușit să îl lase, dar, când se întorcea, o patrulă schimbată l-a mirosit... Nu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
reuși să silabisească. — Mortul e unde trebuie, fiindcă a reușit să îl lase, dar, când se întorcea, o patrulă schimbată l-a mirosit... Nu mai erau ăia care îi luaseră banii, ci pasdari noi, veniți din Meybod. Era abia unsprezece, taică-său se grăbise, nu mai respectase nimic din ce plănuiseră. Omar simți greața că îi urcă în gât, ca o lavă fierbinte și acră. Se lăsă pe genunchi și icni, parcă împușcat, apoi își vărsă tot stomacul pe pământul spongios
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ce urca în cer, chiar din pofta sângelui de-a fi roșu și de a mișca măruntaiele lumii pe dedesubt. — Bunicule, lasă-mi-l, se rugase atunci precum un nepot care nu mai ceruse niciodată nimic și, cu toate astea, taică-său rulase covorul și îl vânduse. Până seara, bătrânul i-a dăruit un covor cu fir de argint și opt sute de mii de noduri pe metru: un păienjeniș din povestea de iubire și moarte a unui maestru semnat Abtin pe
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pas de-a orbi, îl desfășurase ca pe un zaronim și îngenunchease pe el, chit că nu prea știa ce avea de făcut. Nu ar fi crezut niciodată că dervișul rotitor e un vânzător de kebab. Încă se vorbea despre taică-său, el însuși sufit, care avusese o prăvălie printre armeni, lângă biserica Preabunei Marii, unde era foarte prețuit. Murise zâmbind, pe când punea gălbenușul peste o porție de berenj, la o masă cu oaspeți. Bucătarul și femeia în casă duseseră farfuriile
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
bunicu-său își etalase covoarele. Descoperise că deznădejdea care îl rodea în deșert, înainte să plece din casa pe care tocmai ce o vânduseră, se schimba în mâhnire calmă și împăcată. — Fiul tău pare un flăcău de nădejde, îi spusese lui taică-său mullah-ul de la moscheea Jameh, și era un lucru liniștitor pentru un părinte. Pe urmă avuseseră o casă a lor, pe strada Vahidi, îndestulată și cu terasele însorite. Era cumpărată din firele, din mătasea și lâna covoarelor ce-ți vorbeau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
plăcea pe „francezul“ întors acasă, iar restul trecuse sub ceața tăcerilor mincinoase. Pentru Iran, pentru șeful baroului, pentru colegele care divorțaseră și își creșteau cu trudă copiii, ea era o făptură înțeleasă cu soarta și cu zvâcnetul sângelui pe sub văluri. Taică-său devenise magnat al afacerilor cu petrol și uraniu și își cumpărase o vilă în nord, la treizeci de kilometri de Teheran. Armin alesese să stea cu el și bunică-sa, la început sub pretextul că e aer curat, apoi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mai putea să se lase de felul în care se lua în răspăr. Se ferea totdeauna să îi prezinte vreo fată. Maică-sa ar fi înecat-o în formol cu limba ei otrăvită. Se ferea și să o întrebe de taică-său. Era o enigmă că nu divorțau, dar că ea nu îl pomenea decât rar, ca și cum era mort. — Taică-tu și rudele voastre mi-au adus doar încurcături, auzea Armin Caryan de pe când era doar un puști pe o tricicletă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
vreo fată. Maică-sa ar fi înecat-o în formol cu limba ei otrăvită. Se ferea și să o întrebe de taică-său. Era o enigmă că nu divorțau, dar că ea nu îl pomenea decât rar, ca și cum era mort. — Taică-tu și rudele voastre mi-au adus doar încurcături, auzea Armin Caryan de pe când era doar un puști pe o tricicletă. Pe atunci, bătrânul pasdar se credea un rich-e sefid pentru tot cartierul, dar acum se modernizase: locuiau într-o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
deși nu îi mulțumea niciodată după ce se ducea la Banca Mellat să-i primească. În 2005, la primul mandat al conservatorului Ahmadinejad, contul lui se blocase și a fost singura dată când s-a obosit să trimită un mesaj pentru taică-său: „Trebuie să găsim altă cale. Contul meu a fost înghețat, nu mai pot primi banii tăi prin bancă“. Omar se mâhni nesperat pentru felul tăios și obrăznicit al cuvintelor. Drept cine îl lua fiul lui? Vreme de două-trei luni
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
scumpă“. Era o aluzie la Rafsandjani și la cei care achitaseră nota pentru conferințe, pentru afișe și chiar pentru ramele ochelarilor noi, cu care voise să se filmeze. „Așadar, ăsta era paradisul persan, țara de diamant despre care îi vorbise taică-său, când o adormea?“ Cei doi candidați se-mbrânceau școlărește, ca doi băieței care își îndesau pumni. Moussavi dădea proba de gheyrat, fiindcă Ahmadin îi jignise nevasta, pe când favoritul ieșit „din popor“ se simțea protejat de imamul ascuns: „În 2005
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
nu mai luă taxiul. A doua zi dimineață, când Omid trebuia să dea ochii cu Corbul Alb, se simțea vlăguit de presimțiri sumbre. Își îmbrățișase băiatul cel mic, înainte să-l lase în fața școlii, iar copilul rămăsese trăsnit pe trotuar: taică-său nu făcea așa ceva niciodată. Când ajunse în biroul călăului său, ca un om mort pe jumătate, Omid își întinse gâtul spre comisar și vorbi precum un bărbat care se îmbătase: — Sarok, n-a venit niciunul din ei, nici săptămâna
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
o cantină a săracilor, vecinii din curțile de pe strada ei nu mâncau prea des carne și dormeau câte cinci într-o încăpere. Mama ei fusese o femeie deșteaptă și nesupusă. În 1935, după decretul primului Pahlavi, care interzicea purtarea chador-ului, taică-său, bătrânul Talesh, nu o mai lăsase la școală: „Ya Ali, că doar n-o să umble ca o zăludă pe sub ochii bărbaților!“, așa că progenitura lui, Fatemeh, care pe atunci avea nouă ani, mai ieși din casă doar la măritiș, când
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
noapte, străbătea orașul cu autobuzul. Împlinise nouăsprezece ani și se împotrivise la patru khastegari 1, fiindcă pretendenții munceau din greu, miroseau a sudoare și abia de aveau câte o motoretă. Își făcuse o faimă de mofturoasă și femeile o bârfeau. Taică-său dispăruse pe front și, după ce Fatemeh, bolnavă de inimă, murise în urma unui stop cardiac, nu mai avea cui să dea socoteală. Aproape că locuia la spital și o cunoștea toată lumea ca pe o fată bună la toate. Se credea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de știre și erau cu toții în febră. Ghazal, în sicriul fără capac al celulei, se rugase până o înșfăcaseră ca să plece și plânsese când alții dormeau, ca să n-o știe nimeni. Îi ceruse iertare maică-sii, pe mutește, și lui taică-său, lui Armin Caryan, doicii ei din copilărie și, când să îi coboare în minte alesul cu care se măritase, Omar, se făcuse ziuă. — Hai, că te ducem în Lavasan, târfă! îi strigaseră gardienii, iar ei îi sunase ca o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
spune mândra sa, Cum știe le mângâia Încât nu-l mai pot uita. Tremurați departe în furtună Unde des eco răsună: Diabl', diabl', diabl'. No. 76 Ah! M-ați născut părinți pe lume Și m-ați luminat c-un nume, Taică, tăiculiță, maică, măiculiță! Ah! Și creștere că mi-ați dat Să vă fiu nedepărtat Taică, tăiculiță, maică, măiculiță! Să m-aveți de ajutoriu Ca la niște născători. Giaba că m-ați legănat Acum sunt și depărtat, Ah! rău că fuge
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
în furtună Unde des eco răsună: Diabl', diabl', diabl'. No. 76 Ah! M-ați născut părinți pe lume Și m-ați luminat c-un nume, Taică, tăiculiță, maică, măiculiță! Ah! Și creștere că mi-ați dat Să vă fiu nedepărtat Taică, tăiculiță, maică, măiculiță! Să m-aveți de ajutoriu Ca la niște născători. Giaba că m-ați legănat Acum sunt și depărtat, Ah! rău că fuge acel ceas Când m-ați pornit de acas'. V-am lăsat doi născători Și grădinița
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
să mai fie niciodată... Cu mâinile pline de hârtii verzi într-un tripou din Chicago, în porturile italiene ori în nopți norocoase la Cazinoul din Cannes. Acasă, maică-sa îi înțepase mâinile cu acul. Sute de împunsături."Să te saturi!" Taică-su, uscat și încovoiat, cu ochi de pește, funcționar mărunt la Prefectură, decretase scurt: "Să plece! Nu mai are ce căuta în casa mea". Din seara aceea nu i-a mai văzut. Nu s-a întors niciodată în orășelul cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
înfășurați în ziare și plastic ca niște momâi așteptau zilele cu soare de la sfârșitul lui martie ori începutul lui aprilie. ― Prima la dreapta Aristide Condurache, spuse Cristescu și Azimioară zâmbi din nou. Șoferul cunoștea Capitala, palmă cu palmă. Pe vremuri, taică-său ținuse birjă. Un uriaș îmbrăcat în catifea pe care-l știau toți chefliii. Se purta cu floare la ureche și bea cu țigăncile până cădea sub masă. La capătul străzii se încrucișară cu două taxiuri burdușite. ― Vin de la vreo
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de satisfacție. "Cretinii! Tudor a murit pe front... Și Gherea, și Vasiliad... Idiotul de Popovici s-a împușcat că nu-l iubea nevastă-sa. Hm, nu-l iubea... Iliaș dispărut, pe Rădoi l-a isprăvit diabetul... Ceva în familie... Și taică-său, generalul... Cretinii..." Se căută jos, în marginea fotografiei. Un tânăr subțirel cu privire neagră, piezișă, și un ușor început de chelie. Puse degetul pe carton. El era viu... Trăia... Rupse foaia calendarului privind îndelung data: "7 decembrie 1974... Extraordinar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
bani ― la noi, firește - să cumpere un Goya sau un Rembrandt! ― Atunci? ― Nu știu... Să ne gândim, să ne gândim... Verifică ușa de la intrare dacă e închisă, apoi se apropie de fereastră îndreptînd draperia. ― Am eu un elev, bâlbâi Panaitescu, taică-său e Dobriceanu, ginecologul. Sânt plini de bani. Popa se opri măsurîndu-l câteva secunde. Își reluă agitat plimbarea scrîșnind: ― Cretini!... Iremediabil cretini! Melania Lupu declară cu un surâs nehotărît: ― Cunosc pe cineva. Cred... Cred că l-ar interesa. N-o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
bine urechile. Tatăl tău a descoperit, se pare, că nu ești fiul lui. A pus laba pe niște scrisori de-ale maică-tii, păstrate dintr-o dragoste ascunsă, de la un preot. De aceea ai ieșit tu atât de cucernic. Furios, taică-tu nu mai vrea să știe de tine, așa am înțeles. Dacă vrei te adopt eu, puștiule. Mi-e milă să te văd atât de singur. Poamă-ta de maică-ta s-a dus, taică-tu s-a topit..." Am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
tu atât de cucernic. Furios, taică-tu nu mai vrea să știe de tine, așa am înțeles. Dacă vrei te adopt eu, puștiule. Mi-e milă să te văd atât de singur. Poamă-ta de maică-ta s-a dus, taică-tu s-a topit..." Am văzut negru în fața ochilor, am sărit asupra lui și l-am mușcat de beregată de a trebuit să fie internat la spital. După aceea am stat o noapte întreagă în closet, urlând, bătând cu pumnii
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
limbaj și atitudine este personificarea regimului comunist). Se subliniază demnitatea fostului militar - erou al războiului - în opoziție cu micimea și bădărănia regimului totalitar comunist. Copilul, viitorul scriitor, se opune vehement milițianului, în timp ce mama îl temperează spunându-i “Vrei să ajungă taică-tu la pușcărie din cauza ta?”(p.95) Discuții semnificative pentru acele timpuri... “Am tras zăvorul la gură, multe s-au schimbat în rău, sunt tari și răi și nu ies de sub papucul rusului.” Condamnarea fostului căpitan are la bază “crima
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
uitând de prăjituri. Nici eu nu mă simt prea grozav. Mă dor picioarele. — Ei, Doamne, aș vrea să am și eu norocu’ ăsta. Da’ eu sufăr de arturită la cot. — Vai de mine! exclamă domnișoara Inez, cu sinceră compătimire. Și taică-meu, săracu’, are asta. Îl punem să șadă într-o cadă plină ochi cu apă fierbinte. — Fii-miu se lăfăie-n cadă toata ziua. Eu aproape că nici nu mai pot intra la mine-n baie. Credeam că-i însurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]