2,970 matches
-
Cimpoi, Lumea mereu veche (nouă) a poeziei, „Revista V”, 1996, 4; Al. Husar, O carte care i-ar fi plăcut lui Vladimir Streinu, „Revista V”, 1996, 4; Ion Hurjui, Poezia înainte de toate, „Revista V”, 1996, 4; Constantin Ciopraga, Un reflexiv tandru. Florin Muscalu - „Sfântul Aer și prietenii săi”, L, 1997, 1-2; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 311; Dan Mănucă, „Dicționarul scriitorilor și publiciștilor vrânceni”, „Revista V”, 2000, 4; Dicț. scriit. rom., III, 340-341. D.Gr.
MUSCALU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288327_a_289656]
-
asupra a ceea ce este diferit în viața sa personală și intimă, în special în ceea ce privește cuvintele: „eu decid”, „executat”, „stresant”. El îi propune să-și înregistreze, până la viitoarea întâlnire, ideile negative, obsedante, destabilizatoare. Terapeutul îl întreabă dacă mângâierile intime și cuvintele tandre din intimitate sunt satisfăcătoare. Pacientul face bine această legătură și răspunde: „Eu așa cred. Nu ești singur când faci dragoste dar n-am avut încă curaj să abordez problema cu Carolyn, nu știu cum va reacționa aceasta deoarece eu sunt acela care
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
largă a „lagărului socialist”, cu tribulațiile și umilințele la care este supus de politrucii regimului, care îl tratează ca pe un lepros, refuzându-i și dreptul la muncă. Vibrante pagini sunt închinate înmormântării lui Lucian Blaga, ca și bunei și tandrei Nicanora, care se stinge bolnavă de cancer. Literatura gulagului și a detenției își găsește în memorialistica lui M. o reușită de excepție. SCRIERI: Ortodoxie păgână, București, 1941; Țărâna serilor, București, 1967; Tărâmul izvoarelor, București, 1968; Reminiscențe, București, 1969; Trecerea pragurilor
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
frumuseții naturii. Privirea monahului păstrează însă ceva din foamea artistului aflat în căutarea formelor primordiale. Bucuria de a fi plecat deja pe cărarea Împărăției nu alungă mirarea. Uimirea îmblânzește gesturile mai mult decât cuvintele; gesturi de copil, care cuprind mângâierea tandră sau atingerea temătoare, fără să cunoască violența poftei sau plăcerea manipulării. Prin contemplația naturală, misticul își însoțește mirarea, nevăzut și neauzit, cu o perpetuă laudă (Evagrie Ponticul). Monahul face în sine sinteza între percepția oculară a lumii - care pentru greci
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
foști și actuali angajați ai Universității Stanford, am fost emoționat de încercările veteranilor de a ne „racola”, cu tot dragul, la micile reuniuni vesperale între vecini, sundowners, pentru care unul dintre ei, fost profesor de literatură engleză, scria amuzante și tandre poeme în formă fixă. și totuși, nici acolo vecinii nu erau mereu aceiași, incredibila mobilitate profesională și rezidențială a americanilor, chiar la vârsta a treia, ca și intruziunile unor străini ca noi, amenințau continuu construcția „comunitară”. Nu poți opri devenirea
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
din splendidul roman cu același nume al lui Nabokov, refugiat și el - primul val masiv de migrație cultural-academică forțată spre Occident a fost produs de Revoluția din Octombrie și de instaurarea puterii sovietice -, ne dă o oarecare idee, dincolo de parodia tandră, despre acel univers dispărut, care a conectat cel puțin pe durata a două generații istorice tradițiile înaltei culturi europene cu setea de cunoaștere, idealismul și spiritul creator al americanilor 2. Tabloul de mai sus este în primul rând valabil pentru
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
critic în mod veritabil, prima operație intelectuală este reconstruirea empatică a poziției și contextelor „obiectului”. Vorbind despre studenții americani, Bloom are multe de reproșat. Nu neapărat studenților înșiși, pe care-i învăluie cu o generozitate pedagogică uneori de-a dreptul tandră (malițioșii au explicat asta prin atracția fizică pe care o simțea profesorul pentru efebii Lumii Noi). Bloom deplânge în stilul unui moralist clasic descompunerea familiei tradiționale, a cărei bogăție spirituală provenea cândva din combinarea virtuților private și publice cu o
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Suflet ales! Inimă bătrînă și totuși mare! Ce rost are să vînezi peștele acela blestemat? întoarce-te cu mine! Să fugim de pe aceste ape ucigătoare! Să plecăm acasă! Starbuck are și el o nevastă și un copil, rod al tinereții lui tandre și frățești, așa cum Ahab are un copil, rod al bătrîneții lui afectuoase și grave, ca dragostea părintească. Hai să plecăm! îngăduie-mi să schimb chiar în clipa asta direcția vasului! O, căpitane, cu cîtă bucurie și voie bună ne vom
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în unele situații, mâna trecută prin păr reprezintă un gest mai sugestiv. Într-o atmosferă lascivă, ea arată interesul real al unei persoane față de alta. Datorită acestei mâini care se joacă prin păr, între cele două se țese o legătură tandră. Dar cum putem fi siguri, atunci când ne sunt adresate astfel de mesaje, că ele corespund dorinței de apropiere? Ca să nu ne înșelăm, trebuie să știm să deosebim seducția pasivă de seducția activă. Atitudinile de seducție pasivă În multe cazuri, persoana
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
unul din două cazuri ne permite să ne apropiem de interlocutori. Datorită picioarelor, creăm împreună cu ei un câmp care ne separă de exterior. Încrucișarea picioarelor permite delimitarea câmpurilor de intimitate. Dar se întâmplă ca picioarele noastre să fie mai puțin tandre, să înceapă să se miște. Atunci simțim „mâncărimi”, pentru că nu intervenim. Și locul în care apare mâncărimea ne dezvăluie natura dorințelor noastre. Trebuințele instinctive exprimate de partea inferioară a trupului Examinarea comparativă a mișcărilor picioarelor masculine și a celor feminine
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
pe gânduri. Mă număr printre cei care, multă vreme, au situat acest roman de bătrânețe al lui Chandler printre creațiile de planul al doilea. Recitind, la intervale neregulate, una sau alta din aventurile lui Philip Marlowe, am păstrat un atașament tandru volumelor care mă cuceriseră în adolescență, The Big Sleep și The Little Sister. Aveam toate argumentele: ele reprezintă două ipostaze complementare ale seducătorului detectiv, ipostaze în care trăsăturile bitter-sweet se decupează irezistibil. The Long Goodbye (Rămas-bun pentru vecie) mi se
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
remarca următoarele: Exprimându-se oral, vorbitorul are la dispoziție foarte multe posibilități acustice, pe care le folosește, cum se pricepe el mai bine, În funcție de scopul urmărit. Vrea să impresioneze și să se impună? Ridică vocea. Vrea să fie delicat și tandru? O coboară până când devine șoaptă. Dorește să insiste asupra unei propoziții? O repetă, o explică sau o accentuează Într-un fel aparte. Încearcă să fie ironic? Face pauze semnificative Înaintea unor cuvinte-cheie. Se adresează unui public numeros, În condiții auditive
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
ea obligă la refularea ostilității, care mai poate reapărea la un moment sau altul, ca o străfulgerare. Ca dovadă a existenței acestei ambivalențe putem aduce în discuție posibilitatea ca un subiect să aibă în aceeași noapte două vise succesive, unul tandru, altul ostil, despre aceeași persoană (Freud, 1923/1987). Tot aici putem aminti și visul despre moartea unei persoane iubite, care provoacă disperarea subiectului. În ambele cazuri, cenzura i-a permis ostilității, refulată în stare de veghe, să se exprime. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
denegării sunt ilustrate în studiul „Omul cu șobolani” (1909b/1979), de pacientul lui Freud. La 12 ani, fiind îndrăgostit de o fetiță, acestuia i-a trecut prin minte că, dacă tatăl lui ar muri, fata, din milă, ar deveni mai tandră cu el. Pacientul i-a relatat lui Freud această amintire, negând că ea ar fi semnul vreunei dorințe de moarte în privința tatălui său: „De altfel - raportează terapeutul, care pune accentul pe primul aspect al denegării la pacientul său - el se
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
atingerea sexuală (1912-1913/1993). De unde și acest comentariu al lui Fenichel (1945/1953): „Interdicția de a atinge, ca prototip al mecanismului izolării, poate fi dirijată împotriva oricărei pulsiuni instinctuale. Nu există pulsiuni interzise, fie ele de natură senzuală, agresivă sau tandră, al căror scop să nu presupună contactul cu obiectul”. Istorictc "Istoric" Primul sens, care definește izolarea ca separare a unei reprezentări de afectul aferent ei, apare în 1894, în studiul lui Freud dedicat Psihonevrozelor de apărare, fără ca termenul „izolare” să
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
s-au transformat apoi în contrariul lor, până la producerea unei adevărate identificări. Iubirea lui Napoleon pentru Joséphine se datora, în opinia lui Freud, prenumelui pe care aceasta îl purta: „În virtutea acestui nume, el poate transfera asupra ei o parte a tandrului atașament pe care-l resimte pentru fratele său mai mare” (Jones, 1957/1975). În campania din Egipt, această identificare cu fratele mai mare se manifestă cel mai clar: „Unde e de mers dacă nu în Egipt, când ești un Joseph
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
două descriind, la o femeie isterică, urmările unei transformări a pulsiunii de ură față de copiii săi. Prin reacție, ea îi va trata cu o tandrețe excesivă, fără „a deveni totuși, în ansamblu, mai iubitoare decât celelalte femei și nici măcar mai tandră cu alți copii”. Această transformare nu a devenit încă „o dispoziție generală a eului” cum ar fi, de pildă, altruismul. Identificarea cu agresorul este și ea o transformare a pulsiunii în contrariul său: simțindu-te agresat, agresezi la rândul tău
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ori aproape prozaică, dar și ca o făptură dumnezeiască, în stare, asemenea Pruncului Sfânt, să polarizeze miracolul lumii. Înainte de T. Arghezi, B., „întâiul intimist în sensul propriu al cuvântului” (G. Călinescu), a știut să perceapă și să transcrie în lirică, tandru și viguros, bucuriile domesticității. Prozatorul, dar și eseistul urmează, fără abateri semnificative, tot o chemare poetică. Izvorât din intuiții, din viziuni poetice, epicul, ca și ideea, este descarcerat, lăsat să ființeze întru-un spațiu deschis, subiectiv. Autorul pare să se
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
angoasa, tremendum-ul traversează planul poematic, fie în cadențe strident-demonstrative, fie în sonorități cvasiliturgice, drapând melancolia în prozodii de descântec. Nu altfel se întâmplă în registrul erotic, unde, alături de poemele marcate de tensiunea așteptării, de presimțiri și utopii configurate energic ori tandru, pot fi întâlnite poeme jubiliatorii, copleșitoare afectiv, exaltând dăruirea și comuniunea, dar și „sfârșitul continuu”, lamentoul rememorativ - agresiv sau duios, orgolios ori uscat, neutru - în al cărui triunghi trecutul se oferă prezentului pentru a prefigura o șansă utopiei. Aceeași energie
BUZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
de sine actuală, în ciuda importantei sale funcții de ofițer superior, nu exprimă o superioritate rece, ci se descrie ca fiind un comandant sensibil la nevoile soldaților săi, pe care dorește să-i ajute și să-i educe. Această tendință mai tandră, mai caldă este de asemenea reprezentată în amintirea din copilărie pe care o are despre educatoarea de la grădiniță, ce era „ca o pasăre mare ce-și întindea aripile peste cuib”. Povestea vieții lui Jacob nu a fost prezentată integral în
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
militar, cât și dorința de a se ține mândră. Pavel plecă, apoi întoarse capul, spunându-și: „Nu-i decât o vacă! Bună s-o înșfaci, să-i smulgi coșul, s-o violezi...“ însă o parte din el, o parte foarte tandră, se surpa deja, prelingându-se ca un lichid cald, mângâindu-i inima, reunind într-o dimineață fericită și pe femeia aceea, și degetele ei pătate de roșu, și împrejmuirea veche, al cărei lemn începea să se încălzească sub razele încă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
vorbesc foarte încet, pentru a nu sfărâma acel echilibru instabil: — Aș vrea să-ți transmit gândurile de prietenie ale unei persoane care îți este foarte dragă și care locuiește la Varșovia. Ți-aș mai putea propune câteva documente, care arată tandra voastră legătură, dar n-ar ajunge doar un dosar. Există casete, filme... Îți dau întâlnire mâine, la nouă dimineața, pe o plajă frumoasă de lângă Destin, departe de toate detectoarele astea de metale. Ai să vii singur, cu depozițiile dumitale sub
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
trezire («am visat ceva ciudat, care mă face să fiu trist»). Este deci foarte important să acordăm o grijă deosebită analizei impresiilor respective. Iubire, atracție Ne referim la iubirea simțită în vis și nu la relații sexuale (vezi Sexualitate). Sentimentele tandre, afectuoase sau amororase resimțite în vis indică adesea căutarea armoniei, a uniunii și armoniei între sine și alții sau cu propria persoană. Visul este în general, plăcut și agreabil. Exprimă starea pozitivă a celui ce visează, dezvăluind fie iubirea pe
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
al Universității din Cluj-Napoca, din 1996, cu teza Fața și reversul textului (I. L. Caragiale și Mateiu I. Caragiale). În singura carte de poezie publicată, Carte de vise, B. este un meditativ melancolic, pendulând între prețiozitatea livrescă a reveriei și ceremonia tandră a notației introspective. Dicțiunea elegantă a poemelor miniaturale, compoziția contrapunctică, atent ritmată, a poemelor ample atestă un simț artistic sigur. În critica literară, debutează cu o culegere de cronici literare, Metamorfozele textului (1996; Premiul Asociației Scriitorilor din Târgu Mureș). Prospecțiuni
BOLDEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285802_a_287131]
-
1995; Despre arta burlanieră și alte povestiri, Arad, 1997; Mușchetarii Câmpiei de Vest, Nădlac, 2000. Traduceri: V. Sikula, Maistorii, Timișoara, 1983 (în colaborare cu Ondrej Stefanko); Anton Hykisch, Adorați regina, Arad, 1991 (în colaborare cu Ondrej Stefanko); Bohumil Hrabal, Barbarul tandru, Nădlac, 2000, Prea zgomotoasa singurătate, Nădlac, 2000, Acest oraș este în grija comună a locuitorilor săi, Nădlac, 2001, Mașinuța, Nădlac, 2002; Pavel Vilikovsky, Calul la etaj, orbul la Vráble, Nădlac, 2000 (în colaborare cu Ondrej Stefanko); Stanislav Rakús, Cerșetorii, Nădlac
BANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285605_a_286934]