4,202 matches
-
asemenea cinste o să se bucure, că ce-i pasă rusului de noi? Vrea marea cea mare, Marea Neagră și Dunărea, Cetatea Azovului, Benderul și Cetatea Albă. Le vrea de la tătari și de la turci, dar așa... să i le dăm noi pe tavă, că prea grațiosul împărat al tuturor Rusiilor, în loc să se pregătească să afle cum arde soarele pe aici vara, cum năvălesc turcii și tătarii și cum se bat ienicerii și spahiii și să vină cu oaste pe potrivă, a venit cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Malul de Vest, a fost întâmpinat cu pancarte care îl proclamau drept un "Saladin al Palestinei". O întrebare esențială pentru viitorul acestei regiuni este dacă vreun lider palestinian va accepta ceea ce a refuzat Arafat chiar dacă i s-a oferit pe tavă. Este greu de dat un răspuns, deoarece Coranul le spune musulmanilor: "Luptați pentru cauza lui Dumnezeu împotriva celor care vi se opun [...] Ucideți-i oriunde s-ar afla și alungați-i din ținuturile din care v-au gonit"114. Dificultățile
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
este și mai rău...toate acestea sunt făcute de cei cu situație financiară bună, cu suport fizic și psihic...Cu toate că au totul, si chiar mai mult decât ar trebui, tot nu au destul; cu toate că li s-a dat totul pe tavă, li se pare că nu au nimic. Se considera interesanți dacă încep să fumeze la 10 sau 11 ani sau dacă se taie pe mâini pe motiv că nu îi înțelege nimeni ori dacă fug de acasă pentru că părinții vor
Fii isteţ, fereşte-te de droguri!. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Cărtuţă Teodora Elena, Lazăr Oana () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2042]
-
noblețe, în timp ce Mateiu se credea descendent din prinți îndepărtați... Gândul că socialmente putea fi egal cu de-al'de Pirgu îl indigna probabil prea tare, fiindcă taică-său i-a arătat capul lui mare spunînd: ce e turtit de atâtea tăvi de plăcinte pe care înaintașii lui le-au purtat pe creștet." Mi-a dat să citesc Jean Giono, care scria tot despre țărani, nu m-a entuziasmat, prea mult lirism, i-am spus. Da, e un poet al naturii sălbatice
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
imagini cu blânda mea mătușă, de când eram un copil; concediile petrecute la noi și cum Îi plăcea să fie Întâmpinată cu plăcintă cu brânză (făcută de mama din laptele prins În oale de lut, cu smântâna de două degete) În tăvi mari, rotunde, pufoasă, pentru că punea În ea multe ouă și smântână, iar pe deasupra o ungea cu gălbenuș de ou sau cu checuri tot așa de pufoase, cu pâine caldă, scoasă din cuptorul de căramidă din curte ...o bunătate! Apoi, perioada
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
Am Început să mă Închin și din ochi mi s-au prelins lacrimi. Cu a doua parte de aluat s-a Întâmplat la fel, cu a treia și a patra la fel. Din ghemulețul de cocă ieșise o plăcintă cât tava, pe care am băgat-o În cuptor. Cât am lucrat la plăcintă am avut o trăire lăuntrică deosebită, iar păsărica a cântat tot timpul. După ce am scos plăcinta rumenită afară, ea a zburat. - Ce părere ai, Mihai? l-am Întrebat
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
nu râdă ceilalți de tine. Nu ți-e foame? - Ba da. Vrei să te ajut să pun eu masa, până Îmi pregătești cele necesare? - Nu este nevoie, am terminat. Ce vrei să mănânci? Am la alegere: friptură de vițel la tavă sau salată, cu: ciuperci, piept de pui, maioneză si andive. Sunt ultimile andive, s-au păstrat bine În frigider, de când le-am cumpărat săptămâna trecută de la supermarket. - Zâna mea, ce mă răsfeți! Nici nu știu cum să- ți mulțumesc și să te
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
FUNCȚIILE VIEȚII." Ce descoperise el? MEDITAȚIA ÎI FU ÎNTRERUPTĂ DE UN ZGOMOT. UȘA SE DESCHISE TREPTAT, LĂSÂND SĂ INTRE UN FASCICUL DE LUMINĂ DIN CE ÎN CE MAI MARE. MARIN ÎȘI ÎNTOARSE CAPUL ȘI VĂZU INTRÂND DOI PRIPPI CARE PURTAU FARFURII ABURINDE PE DOUĂ TĂVI. EXCLAMĂ FERICITĂ RIVA ALLEN. Când ea vorbi își făcu apariția un al treilea personaj. Deoarece purta o mască, era imposibil să îți dai seama numai după înfățișare dacă era și el Pripp. Dar, imediat ce omul deschise gura, îl recunoscu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ridicând și coborând ceainicul deasupra a trei păhăruțe colorate. Din prag, până să apuce să deslușească și altceva în penumbra dughenei, îi întâmpină mireasma răcoroasă a ceaiului de izmă. Se izbeau de ghirlande de ceainice de cositor, de cești și tăvi de tot soiul, amestecate cu vrafuri de cărți poștale. După ce trecu de ele, Marcel se pomeni lângă tejghea. Janine rămase la intrare, dându-se puțin la o parte, pentru a nu lua toată lumina. Abia în acea clipă zări, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ieșise din fire, ridicase glasul, râdea fără rost, aducea cu o femeie ce vrea să placă dar nu e sigură de ea. Cu mâinile desfăcute larg, mima gesturile celui care vinde și celui care cumpără. Bătrânul clătină din cap, trecu tava cu ceai celor doi arabi din spatele lui și spuse numai câteva cuvinte, dar care părură a-l descuraja pe Marcel. El își adună stofele, le băgă la loc în geamantan, ștergându-și fruntea de o sudoare imaginară. Îl strigă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
-i răsuflarea. În spatele lui, comandantul bătu din palme. Inginerul se întoarse și, în prag, în lumina de afară, zări silueta grațioasă a unei tinere negrese care-i întindea ceva. El luă paharul și bău rachiul gros de trestie. Fata întinse tava după paharul gol și ieși, cu o mișcare atât de lunecoasă și de vie, încât d'Arrast simți dintr-o dată dorința s-o oprească. Dar când ieși în urma ei, nu o mai recunoscu în mulțimea negrilor și a persoanelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pentru musafiri cheflii sau pentru popasul călăto rilor veniți de departe. Peretele din fund n-avea decât ferestre. Toate deschise, în soarele verii care albise tencuiala. Lumina venea, însă, parcă, circular, prin toate încăperile care înconjurau holul. Văzu, în oglindă, tava cu cești de cafea adusă de o fată în șorț negru și cu dantelă albă la guler. Cercurile negre ale cafelelor deveniră, și ele, dintr-odată, de aur, galbeni aliniați pe un prosop alb. Lumina, înțelese abia atunci, lumina, mai
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Drăgălașa Ortansa va rezolva cândva, prin șușoteli colective, secretul încredințat cu-atâtea meșteșugite ocoluri și reticențe de plăpândul bufon. Frunte puternică, sprâncene stufoase, dar nu și nasul acvilin ! ...He-he, hehehe, se scutură de râs bătrâna coană mare, venind dinspre bucătărie. Tava cu otrăvuri o poartă ridicată, în fața danturii paradite. Un râs bărbătesc, gros și vechi, din care cuvintele răzbesc greu, parcă din alt veac : — Era, era să scap, să scap tava de râs ! Glumețul ăsta de Mitu... scâncește, lăcrimând, ciudata arătare
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se scutură de râs bătrâna coană mare, venind dinspre bucătărie. Tava cu otrăvuri o poartă ridicată, în fața danturii paradite. Un râs bărbătesc, gros și vechi, din care cuvintele răzbesc greu, parcă din alt veac : — Era, era să scap, să scap tava de râs ! Glumețul ăsta de Mitu... scâncește, lăcrimând, ciudata arătare. Apare și Mitu, ras, frezat, parfumat : „Trageți perdelele, să ne vedem mutrele, ce dracu’ !“ și intră lumina și se văd mutrele, domnul Mitu oferă țigări și zâmbete și glume proaspete
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Marta! Unde-i Marta? Mâine neapărat va merge la ea... A doua zi se deșteptă în sărutările soarelui vesel de aprilie, în odaie parcă intrase iarăși primăvara, cu valurile albe de lumină, cu îndemnuri de bucurie. Pe masă, pe o tavă așternută cu șervet înflorit, aștepta ceașca lui de odinioară, plină de cafea cu lapte, și o halcă zdravănă de cozonac. În sufletul lui sălășluia o mulțumire mare. Îi era dragă toată lumea. " Dacă aș fi izbutit, acum cine știe unde aș fi", se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fi coborât aievea o călăuză fără greș. Atunci intră în cerdac preoteasa, aducând în mână un coșuleț cu pâine prăjită, iar după ea, servitoarea bătrână, pășind cu mare băgare de seamă ca să nu se verse ceștile pline, așezate pe o tavă de lemn înflorit. ― Pune-o colea binișor! șopti preoteasa după ce zâmbi cu sfială spre Bologa. ― Încă n-ai cunoscut pe preoteasa mea, Apostole? întrebă deodată preotul cu mândrie. Poftim, privește-o și spune-mi dacă ai mai văzut așa căprioară
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de alt rest... Pretutindeni dependență... Un cerc de dependențe în care fiecare verigă se mândrește cu independența cea mai perfectă!... Numai Dumnezeu..." Cheia se învîrti de două ori în broască, ușa se deschise și un soldat puse pe masă o tavă încărcată. Plutonierul, înainte de-a zăvorî, zise respectuos: ― Aveți și cafea, și ceai... la alegere... Cu mâinile sprijinite pe marginea patului, cu picioarele atârnând nemișcate, Apostol se uită lung la tava de pe masă. Își aduse aminte că n-a mâncat
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se deschise și un soldat puse pe masă o tavă încărcată. Plutonierul, înainte de-a zăvorî, zise respectuos: ― Aveți și cafea, și ceai... la alegere... Cu mâinile sprijinite pe marginea patului, cu picioarele atârnând nemișcate, Apostol se uită lung la tava de pe masă. Își aduse aminte că n-a mâncat de ieri de la prânz. Se sculă și sorbi cu poftă ceaiul. Apoi se simți copleșit de o apatie grea. Nu-i mai păsa că e închis într-o odăiță, cu santinela
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Apoi prânzul... Și iar gândurile, mereu gândurile... Spre seară auzi pașii plutonierului: poate că-l cheamă pretorul... Se bucură. Barem va mai scăpa de tirania gândurilor. Plutonierul împinse ușa de perete și rămase în coridor. În prag însă, cu o tavă de lemn pe care aducea cina, se ivi Ilona... Apostol sări în picioare, fermecat, ca în fața unei năluciri ispititoare. Ilona se duse la masă, așeză vasele și tacâmurile, cu ochii numai la el. Pe obraji avea urme proaspete de lacrimi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
la masă, așeză vasele și tacâmurile, cu ochii numai la el. Pe obraji avea urme proaspete de lacrimi, iar în ochi și pe buze un zâmbet de îmbărbătare, umil, sfios, sub care încerca să-și ascundă o groază cumplită... Goli tava și mai stătu o clipă, neclintită, murmurând de câteva ori, domol, ca un susur: ― Dumnezeu... n-ai grijă. Dumnezeu... Apoi ieși cu privirea în pământ. Apostol o văzu coborând cele trei trepte. Se frecă la ochi, buimăcit. Plutonierul intră și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Că e femeie, femeile se pricep la deastea. Franțujii nu prea, numai gura e de ei... 22.05.2009 Între europarlamentare și răceala lu’ Sandu Șpriț Iar ne mint ăștia, iar ne-ndoapă cu gulgute, iar ne Îmbuibăm cu promisiuni la tavă și șmecherii În aspic... Plus salată de brașoave! Gore i-a spus soției că merge În campanie alcoolică la cârciumă, ca să dezbată probleme importante alături de stafful său, compus din Sandu Șpriț, Gicu și care-o mai vrea să intre-n
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Vine apocalipsa, Sandule... Da, Gicule, nici mie nu mi-a venit să cred. Dar am ciocnit. Și ne-am pupat, fraților, ne-am adus aminte de zilele În care unu mai era sărbătoare, nu can-canci sau șoubiz sau frecție la tavă. De aia nici n-am mai dormit, când a apărut obama pe sticlă am fost pe fază, m-a luat cu transpirații Înghețate. Să vezi ce film cu bond toarnă ăștia, Gicule, ascultați-mă voi pe mine, Îi simt, au
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
nu semnul. Pleci în viață drept Don Quijote și ajungi, spre final, un venerabil Sancho Panza. Suntem mori de vânt în curenții timpului. Nu chiar orice noroi are virtuți terapeutice. Îmi pun speranțe în moștenirea discreditatului Don Quijote. Și actorii care duc tava cred că sunt geniali. Nu trebuie să aștepți bătrânețea ca să înțelegi că ai navigat pe bălți, nu pe oceane. Mulți vor să ajungă spuma societății. Adică valul impurităților. Orice om crede că este un oracol care se ignoră. Limbajul ezoterico-păsăresc
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
atât de perseverenți și de buni psihologi, încât le-a reușit și idealul fizic de om. Cotropitorii vicleni distrug mai întâi infrastructura spirituală a învinșilor. Toți scelerații lumii s-au considerat neînțeleși. Și în scenariile istoriei există popoare care duc tava. Istoria înregistrează izbânzile săbiilor, nu pe cele ale spiritului. Cele mai multe tragedii naționale apar după decimarea elitelor. Orice început de secol sporește cota de neliniște și de așteptare. De regulă, în istorie rămân numai anii negri, buboși, sângeroși și răpănoși. Combinând
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
dialog. Artistul acest caimac al țărănii. O inimă de poet pe un afet de pescăruș. Poetul - lacrima de cristal a omenirii. Arta a fost întotdeauna „ la per tu ” cu marile idealuri ale omenirii. O carte de literatură poate fi, ori tava pe care autorul își pune sufletul, ori - nimic. Fluidul muzicii de orgă pulverizează pentru câteva clipe toate răutățile din noi. Artistul ființa prin pupilele căruia gâlgâie mistere. Arta va rămâne măcar ca placebo împotriva urâtului și a răutății. Poezia de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]