2,183 matches
-
că evoluția și construcția relației depind foarte mult de ei, de deciziile, participarea, dăruirea și de contribuția fiecăruia. Resortul care o întreține și o alimentează este autodezvăluirea, reciprocitatea, încrederea. Relațile informale sunt în general mai apropiate, mai dinamice, chiar mai tensionate. Ele presupun un grad mai ridicat de intercunoaștere. Partenerii simt un grad mai mare de libertate și de deschidere (decât le cere sau le interzice relația formală, birocratică). Funcționarea și interacțiunea prin consens sunt mai puternice decât în relația formală
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
justifică aici este să construim încrederea, să ne gândim cum am putea să convingem mai bine pe cel cu care ne confruntăm (sau cu care suntem în litigiu) că îi respectăm nevoile. • să evităm cearta și criticile. Pentru depășirea momentelor tensionate se cuvine tot ceea ce depinde de noi. "Uneori, punctează H. Cornelius și Sh. Faire, este greu să admitem că și noi avem partea noastră de vină în conflict și că am pus gaz pe foc. Independent de câtă dreptate credem
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
unei strategii comune, ce exclude maximizarea profitului individual" (p. 31). Din păcate, ține să (ne) amintească Șt. Boncu, "oricât de avantajoasă s-ar părea dovedi cooperarea, succesul ei este condiționat de cooperarea partenerului" (ibidem). În multe situații sociale (precum cele tensionate), cooperarea produce rezultate mai bune pentru ambele părți decât competiția. Chiar dacă acordurile încheiate prin exploatarea partenerului sunt mai performante decât cele generate prin cooperare, ele sunt însă dubioase din punct de vedere moral și, adesea, instabile. Învinsul caută direct sau
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
furie și de revoltă asociat cu impulsul de a-l alunga pe concurent. Văzută ca expresie a tulburării unei relații (Baumgart, 2008), gelozia este una dintre cele mai chinuitoare stări sufletești. Aflată într-o perioadă de gelozie, dispoziția persoanei devine tensionată, gândurile îi aleargă neîncetat la relația compromisă și la cei care i-au destabilizat-o, indiferent de locul unde se află sau de acitvitatea la care ia parte. În această stare emoțională, orizontul persoanei geloase se îngustează foarte mult, încremenește
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
amestecă, stând să explodeze: • strigătul de ajutor care cere apropiere, căldură, încredere; • dorința de a fi mai important decât celălalt; • groaza de a vedea prăbușindu-se o ordine considerată până atunci trainică (idem). Gelozia este o stare afectivă complexă, un tensionat și dinamic amestec de cel puțin câteva emoții: • teamă: teama de a-l pierde pe celălalt (și de a jubila persoana rivală); • furie: frustrare, atingerea adusă statutului său; ciuda de a fi fost manevrat; • tristețe: atingerea adusă stimei de sine
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
nu putem nega că în multe dintre relațiile interumane există această amabilitate convențională, care ne ajută să suportăm confruntarea egoismelor și a orgoliilor noastre. Este minimul care ne ajută să supraviețuim într-o rețea socială foarte încinsă, foarte sensibilă, foarte tensionată, foarte grăbită, foarte suspicioasă, foarte superficială, extrem de iscoditoare (în ceea ce privește viața intimă) și cu intenții denigratoare. Amabilitate nu înseamnă așa cum s-ar putea înțeleage la prima vedere doar amabilitatea convențională, complezentă. Amabilitatea include și o stare sufletească, emoțională mai profundă. Pentru
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
fără echivoc a necesităților personale. 42 Les Carter (2007) a ajuns la concluzia potrivit căreia există trei categorii de comportamente caracteristice oamenilor mânioși: Reprimarea furiei: se referă la acel comportament care ignoră necesitatea de a trata în mod deschis circumstanțele tensionate, frustrante, datorită presupunerii că "sinceritatea se va dovedi fie infructuoasă, fie incomodă" (p. 28). Când înăbușim mânia nu facem decât să amânăm inevitabilul; mânia reprimată se întoarce sub formă de depresie, de anxietate sau de atac de panică. "Oamenii care
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
confirmare" (a imaginii de sine și a manierei de raportare la interlocutor de exemplu, prin folosirea unui apelativ care individualizează funcția sau profesia interlocutorului: "Domnule Decan", "Domnule profesor"), de cele "de reparare" (actualizate atunci când relația de comunicare riscă să devină tensionată, conflictuală vezi, de exemplu, scuzele sau formule de tipul "nu te supăra, dar.../ sper să nu te superi dacă-ți spun că..."), respectiv de ritualurile "cotidiene" (concretizare a normei sociale actualizate în comunicarea interpersonală de exemplu, maniera adulților cunoscuți de
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
sensul "doamna învățătoare are întotdeauna dreptate/știe întotdeauna mai multe", relația "de autoritate deontică" profesorul poate sancționa în cazul neîndeplinirii unei sarcini cf. Sălăvăstru, 2004, pp. 212-214), relații de solidaritate versus antagonism, relații de aprobare versus dezaprobare, relații destinse versus tensionate (Alecu, 2002, p. 29), relații permisive, normative sau tranzacționale (Diaconu, 2002, pp. 116-119) etc.; relația dintre stilurile comunicative cu care intră fiecare actant într-o situație de comunicare didactică se consideră, de exemplu, că profesorul determină, prin comportamentul său comunicativ
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
ochii... până la urmă a luat și ,,darul” băuturii... știți proverbul „spune-mi cu cine umbli ca să-ți spun cine ești”. In: Da.... și... probabil certuri... scandaluri... I: Da, certuri, scandaluri... (Inculpata a trăit într-o familie cu un climat nefavorabil, tensionat, lipsită de afecțiune și sentimentul siguranței. A fost abandonată de mamă și de acest tată de-al doilea la vârsta de doi ani, la cineva din cartier, o persoană la care părinții fuseseră chiriași. Nu după mult timp [două luni
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
moare în urma unei ciroze [„a consumat foarte multă băutură”]. După multe deliberări, certuri cu tatăl vitreg, face actul de succesiune al garsonierei, aceasta intrând în proprietatea ei și a tatălui. Și în această perioadă relațiile cu părintele vitreg erau la fel de tensionate, încordate: „...dracul când se îmbăta mă dădea afară, spunea să mă duc în boscheți... să-mi iau copilul... o dată, de două ori... până când mi-a venit tot sângele nebun în cap și atâta bătaie i-am dat, că m-am
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
4 ani mai tânăr ca inculpata, avea opt clase, fără ocupație. Cu familia lui nu întreține relații, cunoscând-o doar pe o soră. Din păcate, și de data aceasta așteptările inculpatei sunt înșelate. Relația dintre inculpată și concubin devine conflictuală, tensionată, presărată cu certuri, chefuri, băutură: beam amândoi, ce, să fiu eu mai proastă...beam când eram supărată, să uit...lucram prin piețe... De data aceasta, când se ajungea la conflict, inculpata adopta față de concubin o atitudine proprie tatălui vitreg, un
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
Spusele și comportamentul inculpatei din această perioadă relevă o scădere a toleranței la frustrare, o accentuare a depresiei, un nivel ridicat al resentimentelor, negativism, un nivel ridicat de instabilitate, o ostilitate verbală, agresivitate, o ostilitate indirectă etc. În această perioadă tensionată, pe fondul unei degradări psihice a inculpatei, are loc omorul. Victima este locatara (vecina) de la un etaj superior din același bloc: „Una de vreo 41 de ani, nu avea copii, nu a fost măritată niciodată, nu am avut cu aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
nu a mai făcut pușcărie. Menține relațiile cu fata, aceasta o vizitează, locuind împreună cu o verișoară. Tatăl vitreg a murit imediat după condamnarea inculpatei. Despre „soarta” concubinului nu deține informații. Consideră că pedeapsa este „prea aspră” și că cele mai tensionate momente din viața ei au fost: - când a fost violată la nouă ani; - când a fost arestată; - „...în concluzie toată viața mea a fost un iad înspăimântător, singurul lucru bun al meu a fost nașterea fetiței mele...”. Nu a adoptat
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
fete ale mamei rezultate dintr-o căsătorie anterioară. Inculpata provine dintr-o familie modestă, săracă, fără posibilități materiale, cu un nivel de instrucție scăzut. Relațiile dintre membrii familiei lărgite se pare că erau amicale. În familia inculpatei exista un climat tensionat, generat de atitudinea tatălui: „Mai venea uneori beat și o dădea pe mama cu capul de pereți ... ea tăcea...”. Inculpata a absolvit două clase, fratele mai mare (victima) patru, fiind închis apoi la școala de corecție: „Ăsta a fost un
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
nonconformistă; - structura sa psihotică; - structura nevrotică; - stimulul, contextul, care a favorizat trecerea la act; Nu întreține relații cu nimeni de acasă: „Nici măcar nepoatele nu mă vizitează..., le-am făcut atâta bine..., au divorțat..., au avut niște bărbați bețivi...”. Cele mai tensionate momente din viața sa au fost în timpul săvârșirii omorului și în primii doi ani de detenție. Nu a adoptat nici o strategie de a controla, de a pune capăt și de a scăpa de violență: „Nu avea nici un rost, eu eram
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
este normală și nu trebuie să te plângi... nu am vrut să fac familia de râs...”. Deținuta structurează o asemenea atitudine ca urmare a propriei condiționări, mesajelor parentale și religioase specifice familiei tradiționale. Toată această stare de fapt, atmosfera familială tensionată, se prelungește până la vârsta de 30 de ani a deținutei, când aceasta ia hotărârea de a înfia un copil, sperând într-o ameliorare a climatului familial și într-o reconsiderare atitudinală și comportamentală a soțului față de ea și valorile familiei
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
fi timidă, temătoare și a fi îndrăzneață, spontană, sociabilă, cu o ușoară înclinare spre al doilea aspect; - dură, satisfăcută de sine, realistă; - bănuitoare, dificil de înșelat; - anxioasă, sentiment de culpabilitate; - inovatoare, plină de resurse, găsește puterea în ea însăși, hotărâtă; - tensionată, frustrată, surmenată; - oscilează între lipsa controlului, în conflict cu sine, neglijentă, impulsivă, neglijarea conveniențelor și prezența controlului, formalistă, grijulie cu propria imagine; - slab empatică; - negativism, resentimente, suspiciune și ostilitate indirectă la un nivel ridicat; - nivel înalt de violență suportată; - nivel
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
poate deduce „predispoziția” persoanei respective către o anumită stare morbidă corespunzătoare psiho-tipului acestuia (introvert-schizotim, extraver-ciclotim, mix-epileptoid); b) fizionomia se referă, în primul rând, la aspectul „morfopsihologic” al feței (retractat-introvert sau dilatat-extrovert), apoi la expresia „mimicii” bolnavului respectiv (indiferentă, tristă, veselă, tensionată, irascibilă, bizară, grimase, ticuri, cicatrici etc.); c) semne sau stigmate ale unor infirmități: stigmate de degenerescență care țin de tipul constituțional biopsihologic al bolnavului respectiv și care pot fi: - stigmate fizice: talie redusă, hipostaturală (nanism, infantilism) sau talie exagerată, hiperstatură
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ideilor delirante și al experienței halucinatorii. Acțiunile și conduitele acestora se ordonează conform cu experiența delirantă. Pasionalismul pentru ideile lor, dorința de a le transpune în practică, de a le substitui realității, fac ca viața acestora să aibă un caracter deosebit de tensionat; întreaga lor existență este efortul de a substitui realității date, realitatea lor delirantă. Din aceste motive această categorie de persoane intră în conflict cu lumea, cu autoritățile. Se consideră neînțeleși, nedreptățiți, persecutați, deși ei simt că au „misiuni importante” de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acestuia, în cel de-al doilea caz. Viața normală este un model de existență care curge firesc. Viața bolnavului este o existență ruptă, întreruptă, amenințată, al cărui curs firesc este schimbat. Poate că din acest motiv pato-biografiile sunt atât de tensionate, de încărcate de dramatism, și au un destin tragic. În cazul modelelor pato-biografice, persoana bolnavului devine un om problematic pentru el însuși, dar, în egală măsură, el este și un caz-problemă pentru medic sau pentru psiholog. Problema bolnavului este de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de pe portavioanele Lexington și Enterprise se aflau în manevre. Pentru el, existau, deci, două posibile. Dar, mai ales, fără să-și dea seama, decide imposibilă orice altă eventualitate. Imposibil inimaginabil un atac japonez: relațiile dintre cele două țări sunt foarte tensionate, dar Statele Unite și Japonia nu sunt în război... Să ne gîndim la evenimentele din 11 septembrie 2001. S-a descoperit că serviciile americane de informații au avut informația care ar fi trebuit să le alerteze. Cum se face că n-
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
dobânzilor germane, ca reacție la presiunile inflaționiste generate de impactul unificării. Acest fapt a cauzat dificultăți economice grave în statele europene din sud, inclusiv Franța, și, mai ales, a forțat retragerea Marii Britanii din MRS. Astfel, relația franco-germană a devenit foarte tensionată, de asemenea făcând ca Germania să fie vulnerabilă în fața acuzației că se folosea de poziția sa pe piețele valutare europene pentru a impune costurile unificării asupra vecinilor săi. Această acuzație este sprijinită de eșecul politicienilor germani de a urma sfatul
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
dintre cele mai semnificative curente ale filosofiei contemporane: existențialismul. Punctul de plecare al concepției existențialiste despre libertate este OMUL , cu trăirile lui, cu experiențele lui de viață. Omul redus de Edmund Husserl la o conștiință pur transcedentală, devine o ființă tensionată emoțional și cu o alcătuire completă globală. Astfel, pentru existențialism libertatea devine un dat ontologic, o structură constitutivă și inalienabilă a omului, fiind centrată pe experiența trăită a ființei umane. Pentru Jean Paul Sartre , autorul lucrării Ființa și Neantul, a
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
practică o angajare autentică în istorie, într-un cuvânt, își asumă postura de martor implicat și responsabil, metamorfoza operându-se pe coordonatele rigorismului moral și ale năzuinței către absolut care îi caracterizează întreaga operă. Discursul poetic devine mai frust, mai tensionat și percutant. Se remarcă, așadar, o relativă estompare a „vâlvătăii” stilistice, o asprire a expresiei, de altfel nu mai puțin rafinată decât în trecut, chiar dacă acum e „bici” de luptă. Pentru a da seamă de lirica acestei perioade, exegeza a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]