4,311 matches
-
Altfel spus, că acțiunea își are originea în mod exclusiv într-o maximă care este în acord cu imperativul categoric. Valoarea morală a deciziilor și acțiunilor noastre iese, desigur, mai bine în evidență atunci când ele sunt luate și înfăptuite învingând tentațiile reprezentate de înclinații care li se opun. (De exemplu, ori de câte ori rezistăm unei presiuni care se exercită pentru a ne determina să acționăm împotriva convingerilor noastre morale, refuzând mari onoruri, favoruri sau foloase personale, care reprezintă prețul pentru încălcarea a ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
prescriu și interzic în mod categoric. Bănuiala pe care a exprimnat-o încă în Lecțiile despre etică, anume că dacă lucrurile vor fi lăsate la judecata fiecăruia „aplicarea regulilor morale va deveni foarte nesigură”42, s-a accentuat. Urmarea a fost tentația crescândă de a deplasa granița dintre ceea ce ni se impune în mod categoric și în mod ipotetic, de a introduce prescripții și interdicții specifice în sfera a ceea ce ne este poruncit în mod categoric. O tentație care se exprimă în
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
accentuat. Urmarea a fost tentația crescândă de a deplasa granița dintre ceea ce ni se impune în mod categoric și în mod ipotetic, de a introduce prescripții și interdicții specifice în sfera a ceea ce ne este poruncit în mod categoric. O tentație care se exprimă în proiectul unei teorii a îndatoririlor morale ale omului, proiect care poate fi întrezărit în Lecțiile despre etică și va căpăta contururi clare în a doua parte a Metafizicii moravurilor. Chiar dacă fundamentele concepției kantiene asupra moralității, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
întrezărit în Lecțiile despre etică și va căpăta contururi clare în a doua parte a Metafizicii moravurilor. Chiar dacă fundamentele concepției kantiene asupra moralității, așa cum au fost prezentate ele în Imm și Crp, oferau resursele necesare pentru a rezista unei asemenea tentații. NOTE 1. Vezi Immanuel Kant, „Über den Gemeinspruch: Das mag in der Theorie richtig sein, taugt aber nicht für die Praxis”, în Op. cit., pp. 73-74. 2. Ibidem , p. 74. 3. Ibidem, p. 79. 4. Persoana cea mai apropiată de Kant
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
al adecvării conduitei la sfințenia legii”1. Sfânt pentru Kant este ceva înaccesibil omului. Spre deosebire de ipotetice ființe pur raționale, libere de orice înclinații contrare datoriei, omul este o ființă înzestrată cu rațiune și, totodată, o ființă sensibilă, supusă tot timpul tentației aproape irezistibile de a se îngriji doar de propriul ei bine și aceasta adesea în dauna binelui semenilor. Tocmai deoarece, în opoziție cu o „voință pură”, voința noastră de a face binele este unul din acele lucruri care se obține
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
existat nici un prieten loial...”6. Dincolo de o percepere acută a infirmității naturii umane, Kant a fost realist și într-un alt sens. În scrierile sale revine observația că asigurarea propriei bunăstări este, cel puțin în mod indirect, o datorie deoarece tentația de a încălca obligațiile pe care ni le prescrie rațiunea sporește sub presiunea grijilor și a nevoilor nesatisfăcute. Pentru Kant era clar că sărăcia întărește multe înclinații contrare datoriei 7. El știa asta și din proprie experiență. Până dincolo de mijlocul
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
sforțarea neîncetată de a se apropia de el, constituie fericirea cercetătorului. Kant, la rândul său, socotea că cea mai înaltă satisfacție pe care o poate trăi o ființă rațională imperfectă este conștiința faptului că și-a făcut datoria, rezistând unor tentații dintre cele mai puternice, izbutind cu prețul unei sforțări tenace să-și pună voința sub controlul rațiunii. Este o stare pe care Kant o va descrie în „Prefața” celei de-a doua părții a Metafizii moravurilor, scriind că cel care
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
un rege deoarece este stăpân asupra ființei sale și deoarece fiind propriul său stăpân el nu poate fi constrâns. Un asemenea înțelept era preferat chiar și zeilor, care nu au nici un obstacol de învins și nu trebuie să reziste nici unei tentații, în timp ce el nu ajunge la perfecțiune decât depășind cu propriile sale forțe toate obstacolele.” (Leçons, d’étique, p. 80.) 23. Vezi Ibidem, p. 211. 24. Ibidem, p. 205. 25. Ibidem, p. 227. 26. Karl Vorländer, Kant’s Leben (1911), Felix
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
deplasându-se dintr-o zonă în alta a Los Angeles-ului, Marlowe rămâne, fundamental, un ins de interior. Într-o nesfârșită poză, el fumează absent și soarbe cu indiferență din paharul de whisky cu gheață. Energia lui intelectuală se consumă rezistând tentațiilor, ofertelor, seducțiilor sau, pur și simplu, amenințărilor. Cinismul detectivului e consecința eforturilor epuizante de a nu se lăsa prins în malaxorul unei societăți decăzute. Spre deosebire de adversarii săi, Marlowe se știe învins dinainte. Titlurile cărților sunt, în primul rând, autoreferențiale: The
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
găsea timp și pentru a se amuza, și pentru a filozofa cu detașare, și, mai ales, pentru a-și plasa - cu o neașteptată seriozitate - viziunile de natură etică. Latura cavalerească a personajului, „neprihănirea” și rezistența lui ieșită din comun la tentații (banii și femeile i se oferă parcă de la sine, cu o lejeritate pe care o vom întâlni, ulterior, doar la James Bond) fac din Marlowe un personaj mai degrabă convențional. El întrupează o ipostază a moralității de tip victorian - și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
renunțe la cazul pe care-l investighează. Astfel de apariții sunt tot atâtea încercări în drumul cavalerului-detectiv spre potirul de aur. Aflarea adevărului presupune și asemenea ordalii, al căror înțeles va fi revelat abia în final. Sau poate nici atunci. Tentația vidului, a dispariției, a dizolvării și absorbției într-un univers ostil arată în ce măsură energiile vitale s-au diminuat sub presiunea forțelor dizolvante ale existenței. Alterat psihologic, descentrat, uitând până și de ultimul său refugiu - casa -, Marlowe „se izbește de forma
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
decăderii morale: doctorii și avocații. Oile negre sunt acum doctorul Vincent Lagardie, primul soț al preudo-mexicancei Dolores Gonzales, și Lee Farrell, „unul dintre cei mai abili avocați din întreaga țară în materie de procese scandaloase”. Scriitorul nu-și poate reprima tentația de a-l transforma pe Lagardie într-un asasin, iar în privința lui Farrell, cele câteva linii de portret ți-l fac instantaneu antipatic. Agresiv, cu sânge rece de reptilă, el nu se sfiește să-l pună în dificultate pe procurorul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
într-o La Jolla ale cărei calități le recunoaște pe deplin abia acum. Orășelul pare un spațiu utopic, mai ales dacă-l comparăm cu nevroza agresivă a Los Angeles-ului. Nu e greu de înțeles de ce scriitorul nu se poate sustrage tentației de a-l nemuri sub numele Esmeralda. El readucea acțiunea sub propriile priviri, dintr-un Los Angeles isteric și incontrolabil, mizând pe forța artistică a reflectării inspirate de proximitatea plină de sugestii a orașului. De data aceasta, nu mai e
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
comportamentală a unor gentlemeni înnăscuți. Raymond Chandler mizează, în Playback, pe forța de seducție a convenției. În acest sens, ultima lui creație este și cea mai literară dintre scrieri. Autenticitatea e asigurată de realismul descrierii și de păstrarea distanței față de tentațiile de a face deliberat literatură pe marginea unor întâmplări relatate în stilul voit alb al unui cronicar imparțial. Vocea lui Chandler se simte cu atât mai mult cu cât rolul scriitorului pare a se estompa cu fiecare capitol. Convenția romanului
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
amintește de indiferența zâmbitoare a cuiva care tocmai a trecut printr-o mare primejdie. Playback ne oferă imaginea unui Marlowe aflat în recuperare, plutind deasupra realității și amuzându-se de dramele mărunte ale unui univers din care a dispărut orice tentație a metafizicului. Nici unul dintre personajele romanului nu posedă suficientă energie vitală pentru a-l determina pe Marlowe să-l ia cu adevărat în serios. Playback e plin de personaje secundare, monocorde, liniare, ceea ce le condamnă la o postură subalternă în raport cu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
din La Jolla. L-au condus pe ultimul drum șaptesprezece oameni. Legatarii testamentari n-au înțeles să-i respecte la literă voința. Succesul cinematografic, prestigiul academic și interesul public din anii ’70-’80 au contat mai mult decât decizia scriitorului. Tentația unui aggiornamento într-un moment în care paradigma literară era în curs de schimbare constituia, în sine, un pariu. Cum aveau să reziste singurătatea, cinismul, brutalitatea, romantismul și, de ce nu, neliniștea metafizică a unui personaj produs de cu totul altă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cuplu - femei abandonate de partener -, cazuri pe care le-am putea pune tocmai pe seama acestei grabe de a găsi o rezolvare a situației de viață prin intermediul întemeierii unei familii. Atunci când există sprijinul familiei proprii (cel puțin al unuia dintre părinți), tentația căsătoriei timpurii nu mai este atât de mare. Foarte puține tinere au luat cu adevărat viața pe cont propriu. Cele mai multe au preferat schimbarea unei tutele cu o alta, a unui tip de dependență cu altul. ● R.M., f., 32 de ani
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
mai greu de abordat și de convins, chiar și de către instituțiile de ocrotire: „Dna C., care era supraveghetor de noapte la centru, l-a ajutat să găsească primul loc de muncă la o firmă din Ploiești”. Multe necazuri apar din cauza tentației patronilor de a nu-și asuma obligațiile legale prevăzute pentru angajatori: M.C., (b., 22 ani) lucrează de 5 ani la Vila Caraiman din Bușteni, dar abia de la 1 august 2003 patronul i-a făcut carte de muncă. Pentru aceasta consideră
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
extraordinar pe care Îl are calculatorul asupra tehnicilor de redactare și tehnoredactare. Posibilitățile aproape nelimitate pe care le oferă programele de editare (În ceea ce privește corpul de literă, caracterul literelor etc.) fac În așa fel Încât utilizatorul calculatorului să reziste cu greu tentației și provocărilor acestor multiple posibilități. În zadar vom susține noi că numele autorului trebuie scris cu drepte, iar titlul operei cu italice, fiindcă vedem adesea numele autorului cules cu bold, iar opera cu italice + bold etc. 3. Lucrările românești În
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Iată de ce fiecare dintre autorii care l-au tratat își exprimă perplexitatea în legătură cu acest subiect. Pentru Laplanche (1980b), sublimarea este „una din crucile psihanalizei și una dintre crucile lui Freud însuși... o problemă deosebit de iritantă”. El își mărturisește o anume tentație de „a o trimite la plimbare... de a se debarasa de ea în favoarea unor concepte mai ușor de manevrat”. Bergeret (1972/1986) afirmă că dezbaterea în jurul acestui concept nu va fi închisă prea curând. Nasio (1988) vorbește de o utilizare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
toată lumea, câștigul părinților fiind insuficient pentru întreținerea familiei, copiii sunt și ei siliți să intre în arena vieții, să-și câștige existența la o vârstă prea fragedă pentru a înțelege toate greutățile vieții și a se putea feri de diferitele tentații și primejdii ce-i pândesc. În special în orașele mari, unde trebuie să meargă pentru a găsi de lucru. Asociația primește aceste fete chiar la sosirea lor în gări, în biroul ei permanent și are un personal anume, cu atribuția
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
primește aceste fete chiar la sosirea lor în gări, în biroul ei permanent și are un personal anume, cu atribuția de a ieși în întâmpinarea tuturor trenurilor pentru depistarea elementelor dezorientate și expuse la primejdia diferitelor categorii de seduceri și tentații. În cursul anului 1936, Biroul A.T.F. din Gara de Nord a îndrumat și orientat 1.117 tinere fete venite în căutare de lucru sau care veneau pentru diferite interese în Capitală. Din aceste fete, 132 au fost găzduite de A.T.F., ferindu-le
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
izbit adesea de probleme grele de asistență socială peste care i-a fost cu neputință să treacă fără să dea o mână de ajutor atunci când acest ajutor îi era solicitat. Una din aceste probleme a fost problema minorelor căzute victima tentațiilor din Capitală și ajunse pe calea prostituției. Astfel a luat ființă Adăpostul pentru prostituatele minore mutat de curând în str. Viișoarei nr. 16 care funcționează cu totul separat de activitatea de ocrotire ce se face pentru tineret. Atât personalul Adăpostului
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
să păstreze iluzia „mișcării” revoluționare din care provin. Terorii din prima fază a tranformării mișcării În regim, așa cum este ea descrisă de către H. Arendt, Îi corespunde violența simbolică din perioada stabilizării regimului. Autorul ajunge la aceste concluzii reușind să reziste tentației teleologice prin transpunerea În analiză a dinamicii „câmpului”, a diferențierii și concurenței ce Îl caracterizează, cu alte cuvinte a unei analize sociologice relaționale care acordă importanță actorilor și poziționărilor lor particulare În structurile câmpului. S-ar putea reproșa autorului lipsa
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
care s-au impus mai ales după 1990, rămâne incitant prin problematica abordată, prin verva stilistică și fantezia nu lipsită de stranietate a compozițiilor sale, în care comunică, adeseori, o stare contradictorie între smerenie și dispoziția ludică, între gravitate și tentația ironiei. SCRIERI: După Socrate (Eseuri despre spiritul ironic în literatură), București, 1988; Războiul nevăzut. Cartea Apocalipsei, pentru copii, București, 1994; Și a fost seară, și a fost dimineață. Eseuri de spionaj cosmologic, Iași, 1997; Ce caută, Doamne, Dumnezeule, Ceaușescu ăsta
BUDUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285912_a_287241]