3,258 matches
-
un limbaj ideal, limbajul formalizat. El mărturisește că a fost în mod neplăcut surprins să afle că Wittgenstein a respins mai târziu, în mod explicit, acest punct de vedere.73 Chiar și mai recent, unii cercetători ai filozofiei austriece sunt tentați să caute și să sublinieze convergențe între gândirea autorului Tractatus-ului și pozițiile Cercului de la Viena.74 Cei care îl așază pe Wittgenstein, în peisajul de ansamblu al gândirii epocii, aproape de Russell și de „filozofia analizei logice“ în genere, în primul
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
despărțitor, marele separator ("nesimțitorul trup ca o carapace mă ascundea de binecuvântătoarea-binecuvântare cerească" Moarte curată), la fel cum casa, ascunsă de regulă sub un înveliș de pânze de păianjen, nu apare niciodată ca spațiul protector bachelardian. În aceste condiții, spiritul tentat de libertate al artistului nu are decât speranța supraviețuirii (firește, ipotetice) prin creație. Dacă un cititor funciar optimist ține cu tot dinadinsul să caute undeva în carte lumina revelatorie, nu o poate găsi decât în puținele texte dedicate acestui fel
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
De mult. S-a pregătit cu sârguință./ Hainele mele fragede palpită/ Să-i înfășoare lirica ființă"), ambele incluse în aceleași memorabile Versuri, dau seama de faptul în spatele viziunilor gracile ale debutantului Emil Brumaru se află o conștiință perfect trează, care, tentată fiind de finalitatea inerentă oricărui act artistic, atingerea purității absolute ("să ating iar cerul pur"!), construiește, cu rigoare și paciență, după sistemul oniric, la care inițial Brumaru s-a și racordat ("Mă numesc Brumaru. Sunt medic, vin de departe, de la
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o boabă în păstaia poemului./ dacă cineva o deschide. boaba cade./ se rostogolește. nimeni n-o va culege. nu mai apucă să cadă, se va usca" etc. (Lecție deschisă despre orașul deschis). Și totuși, oricât ar textualiza, oricât ar fi tentat de reconstrucția lumii exterioare prin resorturile poematizării oricărui element din afara eului ("orașul balaur. cu sute de străzi. una este decapitată. trecutul țâșnește./ merg pe strada aceea./ eu. adică viața care o părăsește. câte străzi atâtea fraze./ una singură nu se
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
suspans. În așteptarea iubitei sale, care nici nu are de gând să vină, în gară, credulul Frantz trece prin toate chinurile 326. Scenă răpirii De remarcat că pentru femeia pariziana, răpirea este un clișeu 327 romantic care nu o mai tentează. Excepțiile sunt rare, cum ar fi răpirea neexperimentatei Suzanne Walter de către Georges Duroy. Suzanne Walter este foarte nerăbdătoare de a retrăi cunoscutele modele românești 328. Noutatea abordării constă în faptul că, spre deosebire de aceste modele, mica Pariziana este mai mult preocupată
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
d'oro / cui non muta senso / lo stormire dei venti / che d'impeto crolla, / né volgere di stelle. // Îl cuore mi scopri sotterraneo, / che ha roșe e lune a dondolo / e ali di bestie di rapina / e cattedrali da cui tentă / altezze di pianeti l'alba (D'alberi sofferte forme). 401 Io me ne stava / alla finestra che risponde al prato, / guardando în alto: ed ecco all'improvviso / distaccarsi la lună; e mi părea / che quanto nel cader s'approssimava, / tanto
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
di tristezza (Nessuno). 504 Questa mia vită dolorosa e nuda / volentier con la morte avrei cangiato. (Le Ricordanze); E tu, cui già dal cominciar degli anni / Sempre onorată invoco, / Bella Morte, pietosa / Tu sola al mondo dei terreni affanni (...) Ricompensar tentai, / Non tardar più, t'inchina / A disusati preghi, / Chiudi alla luce omai / Questi occhi triști, o dell'età reina. (Amore e morte). 505 Poi che perir gl'inganni e îl sogno / Della mia fanciullezza. Ogni più lieto / Giorno di nostră
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Mihai Eminescu (în ms. 2258) poate fi valorizată prin raportarea la originalul kantian, dar mai ales prin comparație cu alte propuneri de tălmăcire în limba română (sec. XX) a conceptelor pe care nuvela Sărmanul Dionis le "operaționalizează" artistic. Am fi tentați să apreciem că este vorba despre diferența dintre traducerea literară și cea filosofică, ambele hipertexte corespunzătoare hipo textului kantian. Însă o asemenea abordare ar defavoriza atributul științific al traducerii din secolul al XIX-lea. Este evident, chiar dacă anticipăm puțin concluziile
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
tradus recent și în România, observi, cu ușurință, că a doua "biografie" (un Ellis tată divorțat) aparține unui Bret Easton Ellis devenit protagonist al propriului său epic. Mulți critici au trecut prin clipe de nedumerire, lecturînd cartea. Ei au fost tentați (ca și mine, de altfel) să ia datele existențiale ale lui Ellis din roman drept bune (capcana vine și din coincidența unui număr semnificativ al acestor "date" cu cele reale, din viața propriu-zisă a scriitorului). Și totuși, nu există un
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
că, în cele din urmă, aceasta își are rostul ei în ansamblul cărții și întregește, într-un mod aparte, portretul unei autoare complexe. Anexele etalează ceea ce, de obicei, rămâne "cu un pas în urmă", dincolo de creația în sine, ceea ce suntem tentați să trecem într-un fișier secund: curiozitățile, textele savuroase, interviurile, paginile de jurnal, confesiunile. Acestea au puterea de-a ne introduce într-un mod particular de refacere a realității, unul dezinhibat, în care se varsă toate formele conștiinței, toate obsesiile
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
nou. E.M.: Dar despre spiritul critic moldovenesc în sensul definit de Ibrăileanu ce părere aveți? Eu aș crede că dintotdeauna, chiar și astăzi, la Iași ești oarecum silit să pui surdină unei atitudini encomiastice mai pronunțate, de care ai fi tentat uneori. E.S.: Este în asta o cumințenie moldavă. Să știți că spiritul critic ieșean datorează totuși foarte mult, înainte de toate, Junimii și lui Maiorescu. Pentru că aici au apărut "Convorbirile", aici s-a instaurat pentru prima dată o atmosferă de critică
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
și oricum nu contează) legătură extraconjugală. Aristocratic aplicată, ironia ficționalizează victima, căci, cum spune Rorty, ,,ironiștii își petrec mai mult timp ordonând cărți, decât ordonând oameni reali". Chiar dacă pândiți de riscul simplificării și al livrării detaliului insignifiant, am fost prea tentați totuși să unim secvențele într-o imagine; poate nu suficient de convingătoare, poate nu cea mai apropiată de adevăr (oricare o fi acela), dar sigur animată de o recunoștință sinceră. IV. STUDII ÎN ONOAREA ELVIREI SOROHAN Ipostaze ale călătorului romantic
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
că este posibil să nu te supui exact atît cît trebuie ca să supraviețuiești. Descoperă că ai tot timpul de ales: ceva e posibil oricînd, chiar și cînd crezi că totul s-a sfîrșit. Ce este Auschwitz? Negarea umanului, am fi tentați să răspundem. Nu cumva este vorba, dimpotrivă, de chintesența umanului? Există vreun alt animal capabil să conceapă, să dorească, să organizeze și să calculeze așa ceva? Auschwitz îi face pe oameni să vadă partea monstruoasă a singularității care este animalul-om
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
obiectivă, numită "economie" e comandat de constrîngeri interioare, aparținînd ideologiei generale." "Ideologia economică" creează "realitatea economică", gîndirea lui Marx este inversată: suprastructura explică infrastructura societății. Să revenim la primele societăți. În cartea lui Marshall Sahlins găsim următoarele comentarii 74: "Suntem tentați să spunem că vînătorul este "omul non economic"; A vorbi însă de "economia" unei societăți primitive este un exercițiu de irealitate. În mod structural, economia nu există"; "Nu există "economie", nu există "guvern" socialmente distincte; există doar grupuri și raporturi
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
activitate ar fi vorba, unde oricum greșelile sunt mai puțin grave decît atunci cînd e vorba despre Stat." (Mémorables, I, 2, 9). Cînd, în 411, oligarhia ateniană preia temporar puterea, sunt suprimate imediat tragerea la sorți și mistophoria. Am fi tentați să credem că atenienii n-au dus pănă la capăt invenția lor: aplicarea procedurii specifice democrației la alegerea principalilor conducători ai cetății a constituit una din imposibilele lor. De ce strategii nu sunt nici trași la sorți, nici indemnizați? Fără îndoială
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
nu reprezintă, oare, manifestarea libertății umane? Să clarificăm orice ambiguitate. Nu există două clase de situații: cele care ar reclama realismul (M1) și cele care ar apela la o viziune constructivistă (M2). Suntem liberi, deci condamnați la alegere. Bineînțeles, suntem tentați să spunem că trebuie să fii nebun ca să nu fii realist atunci cînd, de exemplu, traversezi o stradă. Nebunia și sinuciderea nu fac însă parte și ele din ființa umană? Iată cum, de fiecare dată cînd studiază, scrie, vorbește cercetătorul
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
se încredințase ținea de un proiect mai amplu al guvernului moldav, a cărui materializare și-o asumase în integralitate Mihalic de Hodocin și, pe de alta, restricția explicit formulată de aceeași autoritate împotriva potențialelor ispite, cărora beneficiarul ar fi fost tentat a le da curs pe durata angajării sale în post. Ca norme de conduită în cariera didactică ce-i stătea în față, i se recomanda să respecte întocmai "legiuirile și instrucțiile date ramului învățăturilor" și, îndeosebi, cele ce urmau a
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
Lepper au repetat experimentul cu alți voluntari care trebuiau să facă aceeași alegere, dar, de această dată, dintre 30 de cutii de ciocolată. În acest caz, majoritatea subiecților testați au preferat să plece cu banii. Alegerea nu i-a mai tentat. Acest experiment arată că o alegere prea variată este mai puțin atrăgătoare decât una mai restrânsă. Cum se explică acest lucru? Când voluntarii au ales o cutie din șase, își imaginau ce va fi în cutia aleasă (ciocolată cremoasă fină
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
îi confirmă convingerea inițială... Mass-media au propus publicului o informație care se plia pe ceea ce doreau ei să afle. Concluzie Fenomenul expunerii selective la informație face să planeze incertitudini asupra transparenței informației. Ziarele, radioul și canalele TV ar putea fi tentate să propună publicului informații care le confirmă convingerile, știind că acești consumatori vor avea o tendință scăzută de a citi informații contradictorii. Același mecanism s-a pus în practică și în cazul uzinei AZF, dar are toate șansele să funcționeze
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
confort și siguranță”, ci „Știați că este indispensabil să aveți berlina X sau Y? Ați verificat dacă vecinul dumneavoastră nu are deja berlina X sau Y?”. Aceste mici remarci stimulează ceea ce psihologii numesc astăzi „compararea” socială: ființa umană poate fi tentată foarte ușor să se compare cu vecinul său pentru a-și reafirma statutul social. Odată mecanismul pornit de către forța publicitară, este dificil să-i reziști. Mai târziu a fost experimentate alte mecanisme: manipularea gândului cititorilor sau telespectatorilor ca să „uite” că
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
fixe înregistrate la plecare, dacă poate revinde echipamentele instalate sau le poate utiliza în alte sectoare de activitate etc., atunci costul de ieșire va fi redus. Cu cît costul de ieșire este mai mic, cu atît concurenții din afară sînt tentați să intre pe o piață; cu cît ele sînt mai ridicate, cu atît piața respectivă este mai puțin contestabilă. Aceasta ne conduce la definirea unei piețe perfect contestabile, astfel: o piață perfect contestabilă este o piață în care libertatea de
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
partenerii respectivi pot lua măsuri de devaluare și anula astfel, pur și simplu, efectul-preț inițial al devaluării practicate inițial. Devaluări în cascadă de acest tip au putut fi observate în anii 1930 cînd, în absența cooperării internaționale, anumite țări erau tentate să mențină propria parte din piața mondială în criză cu ajutorul unei politici comerciale externe agresive. Experiența a demonstrat că un război al devaluărilor nu poate decît să frîneze activitatea mondială. El conduce la o creștere a protecționismului, iar dacă toată lumea
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
fizică și o schimbare a diverselor comportamente nesănătoase asociate cu obezitatea. Prima țintă este reducerea cu 7-10% din greutatea de bază într-un interval de aproximativ 6 luni, ulterior eforturile fiind îndreptate spre menținere, iar în caz de succes se tentează o nouă treaptă de reducere a greutății prin fixarea unor obiective realiste (11). Persoanele obeze sunt de regulă sedentare și astfel trebuie încurajate să efectueze activități fizice susținute, pentru a spori efectul de reducere a valorilor TA ce se obține
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
care putea fi atins această perspectivă este depășită de aceea în care seducția deturnează funcționarea normală a semnelor, supralicitându-le și făcându-le să intre în derivă: "multă vreme mi s-a spus: totul funcționează pentru producție. Eu am fost tentat să spun: "haideți să vedem dacă nu cumva totul funcționează pentru seducție, care ea însăși vizează lucrurile, semnele, sângele și moartea..."" 515. Prin acest demers, autorul vrea să depășească edificiile teoretice propuse de Marx, dar și de Freud, căci seducția
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
țesutul vieții cotidiene" (Postmodernul pe înțelesul copiilor. Corespondență 1982-1985, p. 25). A doua exagerare ar fi aceea ca deconstruirea metapovestirilor să devină ea însăși o metapovestire, intrând într-un cerc vicios fundamental: "Marile povestiri au devenit puțin credibile. Suntem atunci tentați să acredităm marea povestire a declinului marilor povestiri" (ibidem, p. 33). În concluzie, trebuie menținută direcția "antimitologizantă", dar fără a cădea în capcanele construirii unor teorii similare celor criticate, la fel cum și genului narativ, căruia i s-a acordat
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]