4,773 matches
-
desfășurate se produc modificări și în structura procesului de management. Aceste modificări apar ca urmare a folosirii de către manageri a unor metode, tehnici, procedee care și-au dovedit eficacitatea în practica managerială. Ele sunt rezultatul observărilor, cercetărilor întreprinse de către teoreticieni sau practicieni din domeniu. Apare astfel o știință a managementului. Managementul ca știință reprezintă „studierea procesului de management în vederea sistematizării și generalizării unor concepte, legi, principii, reguli, a conceperii de noi sisteme, metode și tehnici de management care să conducă
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92279]
-
de a face ca lucrurile să se realizeze în organizații prin intermediul celorlalți, managerul este cel care procură, alocă și utilizează resurse fizice și umane pentru a atinge scopuri. Modul în care managerul reușește să-și atingă obiectivele este tratat de teoreticienii managementului în mod diferit, după cum s-a explicat în rândurile de mai sus. Managerul școlar este conducătorul instituției școlare sau persoana investită cu status-rol de manager formal ( inspector școlar la diferite nivele, șef de catedră dau de comisie în interiorul
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92279]
-
poemul eroic, fabula, legenda și basmul versificat ori proza rimată - sau creații dramatice (de exemplu, teatrul poetic al lui Victor Eftimiu, Înșir’te mărgărite, Cocoșul negru sau drama în versuri Vlaicu Vodă de Al. Davila). Subiect controversat pentru poeții și teoreticienii ultimelor două veacuri, prozodia (gr. prosodía - intonare, accentuare) vizează ansamblul de procedee și tehnici formale pe baza cărora este creat discursul poetic, reguli metrice relativ stabile utilizate în compunerea versurilor și a strofelor. Ritmul poetic reprezintă o succesiune recurentă de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Tiparele de versificație de mare diversitate, alternând versuri libere înlănțuite prin ingambament și versuri aritmice în semirimă sau monorimă, versuri albe sau versuri clasice, chiar și în matricea poeziilor cu formă fixă. - Reprezentanți: Gellu Naum și Nichita Stănescu sunt și teoreticieni, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Mircea Ivănescu, Ioan Alexandru, A.E. Baconsky, Cezar Baltag, Mircea Di nescu, Constanța Buzea etc. 3.1.8. Postmodernismul Postmodernismul este principalul curent cultural contemporan, incluzând și paradigma literaturii actuale. Generația pe care se sprijină masiv
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
masiv postmodernismul literar este cea a optzeciștilor, caracterizați prin atitudinea de frondă, prin refuzul cli șeelor culturale, prin distanțare de elitismul moderniștilor, prin reconectarea la realitățile cotidiene și, mai ales, prin recuperarea relației de comunicare cu lectorul. Chiar dacă pentru unii teoreticieni postmodernismul nu reprezintă decât o combinație eclec tică între modernism, avangardă și cultura populară/cultura pop sau un mit cultural al sfâr șitului de mileniu (Monica Spiridon), fiindcă postmodernismul își trasează frontie rele mai ales prin delimitare de modernism, se
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
narativă sau dramatică prin intermediul căreia scriitorul își exprimă indirect concepțiile, reprezentările, ideile în opera epică sau dramatică. Oameni transfigurați artistic, ființe imaginate de scriitor, devenite actanți ai întâmplărilor narate sau reprezentate scenic, personajele au fost numite în chip diferit de teoreticienii artei literare: „ființă de hârtie“ (R. Barthes), „ființă ficțională“ (Toma Pavel), actant (A.J. Greimas), actor (J. Lintvelt), erou (M. Bahtin, J. Lintvelt). Tipologia personajelor literare este definită ca „reprezentare convențională a unei ca tegorii umane (sociale sau psihologice) întrupată
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
moderne au constatat că exigența primară a lirismului - explorarea unui teritoriu al interiorității și comunicarea nemijlocită a subiectivității interioare - poate avea alternative, așa cum discursul eului liric poate fi suspendat prin modalități diferite de obiectivare. „În secolul nostru - afirmă unul dintre teoreticienii postmodernismului românesc, Gheorghe Crăciun - o bună parte a poeziei începe să și piardă aproape toate caracteristicile cunoscute din romantism, simbolism și modernism. Ea nu mai este magică, idealistă, cantabilă, ermetică, imperso nală, narcisistă, ci devine directă, prozaică, tranzitivă, biografică, concretă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
de George Bacovia INTRODUCERE: Simbolismul Simbolismul, curent artistic cristalizat în ultimele două decenii ale veacului al XIXlea (1886, manifestul lui Jean Moréas), sa manifestat ca o reacție antiparnasiană, descinzând din poetica lui Baudelaire, Verlaine și Rimbaud. Simbolismul românesc, al cărui teoretician a fost Alexandru Macedonski (autorul mai multor articole programatice pu blicate în revista Literatorul, precum „Poezia viitorului“, 1892), este o mișcare literară cu trăsături originale, pregnante. Reprezentat în etapa a doua - a cristalizărilor formale - de Ștefan Petică, Ion Minulescu, Dimitrie
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
culturală contemporană, conceptul de postmodernism relaționează cu modernismul, pe care îl asimilează dintro perspectivă ironică, parodică, ludică. În literatura română postmodernismul se afirmă insurgent prin generația ‘80. Unul dintre liderii acestei generații în blugi este Mircea Cărtărescu, poet, prozator și teoretician al curentului (Postmodernismul românesc). Poeziile sale au puternice note hiperrealiste, prin banalitatea voită a „obiectelor poetice“ selectate din câmpul automa tismelor existen țiale, din viața citadină sau rustică (Garofița, Poema chiuvetei, O motocicletă parcată sub stele etc.), prin limbajul poetic
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Comunismul nu avea o tradiție puternică în România. Își făcuse apariția pentru prima dată la sfîrșitul secolului al XIX-lea, prin persoana lui Mihail Katz, un emigrant evreu din Rusia. Cunoscut mai apoi sub numele Constantin Dobrogeanu-Gherea, acesta a devenit teoreticianul partidului, fără a avea, însă, prea mulți adepți. Internaționalismul marxismului sovietic nu prindea la românii naționaliști, care se temeau de Rusia. După spusele lui J.F. Brown, "e puțin probabil ca Partidul Comunist Român să fi avut vreodată mai mult de
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
a elabora o linie politică în corelație cu securitatea națională și cu afacerile externe și de a face recomandări președintelui în această privință. Inițial, CSN a încercat să elaboreze o politică menită să stopeze răspîndirea comunismului, mai ales în Europa de Vest. Teoreticianul sovietic Andrei Jdanov făcuse cunoscută în mod tranșant existența unei lumi bipolare, prin confruntarea celor "două tabere", pe care o ținuse în octombrie 1947. Prin această bifurcare, România își pierdea identitatea ca națiune independentă și devenea parte integrantă a "taberei
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
export. Economia țărilor-satelit suferea încă de pe urma războiului și Uniunea Sovietică nu era capabilă să livreze acestor state produsele necesare, căci nu le mai putea importa din Occident 581. La București, românii citau din recentele observații ale lui Hilary Minc, important teoretician și economist polonez. În articolul publicat în noiembrie 1949, în "Cominform Journal", Minc arăta că scopul comerțului exterior este acela de a face ca fiecare din țările est-europene să fie "mai independentă de economia capitalistă" și de a-i accelera
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
rolul lui în a atrage atenția Congresului. Încă de la vizita în Coreea de Nord, începuse să-și construiască o poziție omnipotentă în România. Cultul personalității sale era vizibil în 1974 și a continuat să ia amploare, fără a întîmpina vreo piedică. Asemeni teoreticianului fascist Giovanni Gentile, care spunea că omul nu poate exista decît în cadrul statului, președintele român nu concepea viața decît ca o identificare cu Ceaușescu. Cultul său îi forța să devină disidenți pe cei care nu-l acceptau și el nu
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
vom afirma că spiritul francez este singurul spirit clasic, dar vom susține ideea unei coagulări depline a clasicismului în Franța secolului al XVII-lea. Desigur, poetica clasicismului francez este, de fapt, poetica lui Aristotel și a lui Horațiu, preluată prin intermediul teoreticienilor italieni din secolul al XVI-lea, dar îmbunătățită și revigorată. Se poate susține, astfel, faptul că formidabila construcție a clasicismului francez prin forța și soliditatea sa, a avut totodată rolul de a redeschide drumul către spiritul clasic antic, de a
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
valoroase în planul operei, tocmai în Franța secolului al XVII-lea. I.2.2. Principii Consolidarea doctrinei clasicismului francez s-a produs într-o manieră gradată, în mai multe etape, ce au presupus mai întâi preluarea principiilor Antichității prin filiera teoreticienilor italieni, apoi prelucrarea acestora în variantă proprie și, în final, realizarea unui corpus de legi estetice, uimitor prin omogenitatea și forța lor, după cum sugera și Philippe van Tieghem: "De la un ansamblu adeseori confuz și totdeauna complex, ei (teoreticienii francezi n.n.
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
prin filiera teoreticienilor italieni, apoi prelucrarea acestora în variantă proprie și, în final, realizarea unui corpus de legi estetice, uimitor prin omogenitatea și forța lor, după cum sugera și Philippe van Tieghem: "De la un ansamblu adeseori confuz și totdeauna complex, ei (teoreticienii francezi n.n.) ajung, în vreo trei decenii, aproximativ de la 1630 la 1660, să alcătuiască un corp de doctrină destul de omogen ca să poată da răspuns tuturor problemelor și să se raporteze la un principiu unic: rațiunea."16 O listă prescurtată a
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Relația clasicismului francez cu Antichitatea nu este însă una lipsită de complexitate, iar o subordonare a acesteia ideii de epigonism sau reproducere servilă, ar reprezenta o simplificare neconformă cu realitățile timpului și, mai ales, cu modul în care scriitorii și teoreticienii veacului al XVII-lea au perceput-o. Astfel, pentru clasicii francezi, asumarea modelului antic este justificată prin prisma unei duble motivări, ce ține atât de planul estetic, cât și de cel ontologic, fiind asociată unui alt principiu important și anume
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
vom acorda câteva rânduri, datorită importanței sale în ceea ce privește evidențierea unor raporturi între asumarea rigidă a principiilor clasicismului și neregularitatea creatoare. Cearta din jurul piesei lui Corneille se naște imediat după primele reprezentații ale acesteia, prin intervenția critică a unor scriitori și teoreticieni ai vremii, dintre care putem menționa pe Georges de Scudéry, care văd în text o încălcare a doctrinei clasice în câteva puncte esențiale. Pe de altă parte însă, numeroasele pamflete, foi volante, articole, stihuri, epigrame etc., care concretizează atacuri din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
27 Oficializarea conflictului se face prin intervenția Academiei franceze, căreia Richelieu îi ceruse să facă o analiză și să dea un verdict în ceea ce privește aspectele dezbătute. Acestea se concretizează prin textul Sentimentele Academiei Franceze asupra Cidului, scris de Chapelain, poet și teoretician. Înainte însă de a dezvolta concluziile acestuia, trebuie făcute câteva precizări privitoare la Academia Franceză, instituția care își asuma rolul de control al destinului literar și lingvistic al epocii. Originile Academiei țin de reuniunile particulare sub forma saloanelor literare ale
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
ce tinde către un absolutism despotic. Aceasta din urmă este tendința în care se înscriu poeticile clasicismului francez, subsumându-se unei tonalități prescriptive, care face din recomandările oferite adevărate legi. De altfel, clasicismul francez își stabilește mai întâi regulile prin teoreticienii săi din prima jumătate a secolului al XVII-lea pentru ca, mai apoi, să producă adevăratele capodopere ce au marcat mai mult a doua jumătate a veacului. Boileau, prin Arta sa poetică, apărută în 1674, reprezintă o încununare a ideilor epocii
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
mult a doua jumătate a veacului. Boileau, prin Arta sa poetică, apărută în 1674, reprezintă o încununare a ideilor epocii, nu un punct de plecare. Aceste aspecte le vom cerceta pe scurt în subcapitolul următor dedicat celui mai faimos dintre teoreticienii clasicismului. Revenind la nevoia de ordine care definește dimensiunea clasică, aceasta a fost accentuată și prin interrelaționarea cu noua dominantă a epocii rațiunea. Descartes e cel care concretizează mai pregnant acest concept, care își avusese admiratori încă din veacul precedent
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Revenind la nevoia de ordine care definește dimensiunea clasică, aceasta a fost accentuată și prin interrelaționarea cu noua dominantă a epocii rațiunea. Descartes e cel care concretizează mai pregnant acest concept, care își avusese admiratori încă din veacul precedent prin teoreticienii italieni, prin faimosul său eseu filosofic Discurs asupra metodei, apărut în anul 1637. Deși s-a afirmat în nenumărate rânduri că estetica clasică a fost derivată din filosofia lui Descartes, totuși influența acesteia asupra literaturii epocii nu este nici atât de
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
nu poate duce la crearea unor capodopere. Este, de fapt, maniera apolinică de a privi existența și, implicit, creația ca un rezultat al organizării raționale, al planificării detaliate și al ordonării atente. I.2.3. Boileau Cel mai faimos dintre teoreticienii clasicismului francez al secolului al XVII-lea, Nicolas Boileau sau Boileau-Despréaux, își tipărește Arta poetică în anul 1674, într-o perioadă de deplină maturitate a curentului ale cărui principii le-a versificat cu atât de mult talent. Aceasta nu este
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
sensul unui cenaclu literar extins, care ascultă docil de instrucțiunile lui Boileau.38 Dimpotrivă, fiecare din acești autori își are individualitatea sa, prelucrând în manieră originală principiile clasice, care fuseseră deja formulate, e drept, nu cu atâta farmec, de către numeroșii teoreticieni, care au prelucrat ideile antice în prima jumătate a secolului al XVII-lea. Din acest punct de vedere, trebuie subliniat faptul că Boileau nu este creatorul doctrinei clasice, ci doar autorul care a știut să o reformuleze într-o manieră
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
principii deja cunoscute. Însă chiar dacă în plan sincronic, textul lui Boileau nu influențează decisiv istoria clasicismului francez, care deja fusese în mare parte scrisă, în plan diacronic raporturile sunt cu totul altele, Arta sa poetică devenind un reper fundamental pentru teoreticienii neoclasicismelor. În acest sens, se poate afirma că substanța clasicismului s-a putut regenera în secolele următoare mai ales datorită coerenței și forței persuasive prin care a fost coagulată la nivelul poeticilor sale, dintre care cea mai importantă rămâne desigur
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]