2,401 matches
-
că Ungaria, nedezarmată, nu oferea nicio garanție. Guvernul român constata intențiile agresive ale guvernelor sovietice ungar și rus, deplasările de forțe în regiunea frontului român, incursiunile peste Tisa. Ionel Brătianu a convins opinia publică internațională că amplasarea armatei române pe Tisa ferea de comunism statele democratice europene. De altfel, următoarele atacuri ale armatei bolșevice maghiare s-au desfașurat conform planurilor lui Lenin, care prevedeau declanșarea la scară europeană a unor mari demonstrații muncitorești pentru apărarea Ungariei bolșevice. La 19 spre 20
Gheorghe Mărdărescu () [Corola-website/Science/302701_a_304030]
-
1944 : o primă etapa o reprezintă cercetările în urma cărora această cultură a fost separată de celelalte culturi neolitice de pe teritoriul Ungariei. O a doua etapă o constituie contribuția adusă de J. Banner, care a încadrat inițial aceste descoperiri în cadrul culturii Tisa, iar o a treia etapă este reprezentată de cercetările făcute de F. Tompa care a precizat poziția cronologică a materialelor descoperite și denumirea culturii Körös pentru materialele descoperite în Ungaria dar și pentru o parte a celor din Serbia și
Cultura Starčevo-Criș () [Corola-website/Science/302737_a_304066]
-
identificate în Banat, Transilvania, în sudul României (Oltenia) și parțial la est de Munții Carpați în Moldova. Pe teritoriul Ungariei de astăzi descoperiri aparținând culturii Körös s-au făcut în estul Ungariei pe văile râurilor Criș, Mureș sau pe valea Tisei spre vest până la cursul Dunării. Așezările sunt dispuse în general de-a lungul râurilor sau pe terasele acestora. O mare parte dintre așezările descoperite până în prezent sunt dispuse în vecinătatea unor cursuri de apă în zone inundabile. Apar însă și
Cultura Starčevo-Criș () [Corola-website/Science/302737_a_304066]
-
Antanta a publicat Memorandum care în general să referă la "Vyx Ultimatum" Pe 20 martie 1919 Colonelul francez Ferdinand Vyx în mod personal i-a transmis lui Károlyi notă printr-o scrisoare în care îi cere retragerea armatei ungare de la Tisa, la budapesta s-a presupus că cu această scrisoare colonelul francez pretinde să schimbe granițe teritoriale, Károly pe 21 martie 1919 printr-o scrisoare a respins în mod categorig. Politica ungară a intrat într-o criză internă, pe 21 martie
Mihály Károlyi () [Corola-website/Science/302837_a_304166]
-
dac”. În traducerea pe care o propune autoarea este descrisă o țară condusă de un domn pe nume Vlad care poartă războaie împotriva uzilor, cumanilor, ungurilor sau goților. Apar toponime și hidronime ca Arad, Dridu, Olbia, Ineu, Rarău, Nistru sau Tisa. Mai sunt amintite și contacte diplomatice între Vlad și Alexie Comnenul, Constantin Dukas sau Robert de Flandra. La câteva luni după editarea cărții (mai 2003), paleograful Dan Ungureanu publică un articol în "Observatorul Cultural", unde critică vehement traducerea făcută de
Codex Rohonczi () [Corola-website/Science/302847_a_304176]
-
s-a destrămat în urmă dezintegrării Cehoslovaciei. În 1939, Hitler a invadat Cehoslovacia. Polonia a revenit la o politică intransigența față de Germania Nazistă refuzând să adere la Pactul Anticomintern. Pe 14 martie 1939, Slovacia și-a proclamat autonomia, condusă de Tiso susținut de germani. A două zi, trupele germane au ocupat Praga, iar Cehoslovacia a încetat să mai existe. În locul ei au apărut Slovacia și Protectoratul Bohemiei și Moraviei, iar Ungaria prelua Ruthenia subcarpatică. În aprilie 1939, Italia a anexat Albania
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
se maturizează sub apă. Semințele sunt numeroase și au o substanță cleioasă care servește la diseminare 3. "Nymphaea candida" — nufărul alb ca neaua. O plantă mai rară în România, răspândită în apele stagnante sau lin-curgătoare din Delta Dunării și șesul Tisei. Înflorește în lunile iulie-august. Florile sunt albe, plutitoare, cu un diametru de 6-13 cm. Frunzele sunt ovate, lungi până la 30 cm, late de 25 cm. Utilizat ornamental în înfrumusețarea luciurilor de apă din parcuri și grădini publice. 4. "Nuphar luteum
Nimfeacee () [Corola-website/Science/303327_a_304656]
-
existența lor este confirmată de menționarea zupanilor/jupanilor în documentele citate, precum și de faptul că ne aflăm într-o perioadă în care ungurii de-abia ajunseseră în Pannonia și nu-și începuseră expansiunea dominației politice la est de Dunăre și Tisa. Ca atare, vama târgurilor încă mai aparținea conducătorilor români de tipul zoapanilor.”" În continuare, Tonciulescu spune că inscripția este un document în limba română arhaică și consemnează un act de recunoaștere a puterii politice și militare din partea obștilor unui conducător
De la Țara Luanei la Ieud () [Corola-website/Science/303331_a_304660]
-
fauna, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. Floră este constituită din arbori și arbuști cu specii de: brad ("Abies albă"), molid ("Picea Abies"), pin ("Pinus"), larice ("Larix decidua"), zâmbru ("Pinus cembra"), zada ("Larix"), tisa ("Taxus baccata"), fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), tei ("Tilia cordata"), frasin ("Fraxinus excelsior"), jneapăn ("Pinus mugo"), ienupăr ("Juniperus communis"), păducel ("Crataegus monogyna"), șoc negru ("Sambucus nigra"), alun ("Corylus
Creasta Cocoșului () [Corola-website/Science/303376_a_304705]
-
Micia, Aradul Nou, Lipova, Olari, Aquincum (Budapesta) etc. Zona arădeană nu a fost parte integrantă a provinciei. Aici au continuat să locuiască, sub atenta supraveghere romană, comunitați de daci și sarmați. În epoca marilor migrații (sec. III - X), teritoriul dintre Tisa, Crișul Alb si Mureș a fost dominat succesiv de către sarmați, goți, huni, gepizi, avari și slavi. Vestigii aparținătoare acestor neamuri (ceramică, arme, accesorii vestimentare, podoabe) sunt expuse alături celor ale polulației romanice autohtone. Atrage atenția replica unui cuptor de ars
Complexul Muzeal Arad () [Corola-website/Science/302483_a_303812]
-
parțial din cauza lipsei de locuri de muncă din Cehoslovacia. În 1938 familia Dubček s-a întors în Cehoslovacia. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, s-a alăturat mișcării de rezistență împotriva statului slovac războinic și progerman condus de Jozef Tiso. În august 1944 Dubček a luptat în Revolta Națională Slovacă și a fost rănit. Fratele său, Július, a fost ucis. În timpul războiului, Alexander Dubček a aderat la Partidul Comunist din Slovacia (KSS), care a fost creat după formarea statului slovac
Alexander Dubček () [Corola-website/Science/302947_a_304276]
-
neamului românesc, s-a realizat epopeea Marii Uniri de la 1918. La Alba Iulia, în 15 octombrie 1922, după făurirea României Mari, regele Ferdinand împreună cu regina Maria au fost încoronați în Catedrala ortodoxă, ca Regi ai tuturor românilor de la Nistru la Tisa. Domnia regelui Ferdinand cu toate că a durat doar 13 ani, Întregitorul sau Fidelul, cum i s-a spus, a dus țara spre o nouă treaptă de prosperitate, România având la moartea sa 17 milioane de locuitori și o suprafață de 295
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
special așezarea germanilor, ca parte a politicii de germanizare. În secolul XVIII, Contele Antal Grassalkovich (care avea strămoși croați) a definit un plan de colonizare care intenționa să așeze coloniștii sârbi, rusini și unguri de-a lungul râurilor Dunărea și Tisa. Planul a fos respins de autoritățile austriece, dar a fost implementat parțial de către Grassalkovich care a așezat ungurii în zone din Bačka, inclusiv Kula (1749), Topola (1740), Miletić (1752), etc. Grassalkovich a dispus așezarea și a unor coloniști slovaci și
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
adică 6,5% din populația României. Este limba majoritară în județul Harghita și în județul Covasna, iar în județele Mureș și Satu Mare este utilizată de aproximativ 50% din populația acestor județe. Este vorbită în șase graiuri: sudic (în Timiș), de la Tisa (în Arad), de nord-est (în Crișana), ardelenesc (în Transilvania și Maramureș), secuiesc (în Harghita, Covasna, Mureș) și ceangăiesc (în Moldova). Limba romani este utilizată de 1,2% din populația țării (273.500 de persoane). O mare parte a rromilor nu
Demografia României () [Corola-website/Science/304682_a_306011]
-
o rară sălbăticie: stânci înalte și abrupte, creste ascuțite, turnuri de piatră, vâlcele pietroase, grohotișuri, arcade etc. Conține peste 1.000 de specii de plante, animale, fluturi unele reprezentând elemente rare ca usturoiul sălbatic, acvila de stâncă, șogârțul de baltă, tisa, scorușul, garofița albă, fluturașul de stâncă. Peste apa văii Hășdate există 4 punți. Prima punte (I) (numită și "Podul Peșterilor") este amplasată nu departe de intrarea văii Hășdate în Chei, ultima punte (IV) aproape de ieșirea din Chei, în direcția de
Cheile Turzii () [Corola-website/Science/303634_a_304963]
-
o perioadă de dominație a francilor, a regatului slav Moravia Mare și a principatelor slave ale Balatonului până la sfârșitul secolului al IX-lea, când maghiarii (ungurii) au pătruns în Europa Centrală, în principal prin Pasul Verețki, pe văile Nistrului și Tisei mijlocii. Urmele cele mai depărtate ale triburilor maghiare ne duc în epoca străveche, în mileniile dintre anii 10.000 și 4.000 î.e.n., în "țara de baștină" din zona munților Urali. În jurul anului 4.000 î.e.n. această comunitate uraliană se
Istoria Ungariei () [Corola-website/Science/303690_a_305019]
-
vest, și la îndemnul bulgarilor, au atacat restul triburilor maghiare din nordul Mării Negre. Sub amenințarea pecenegilor, singurul mijloc pentru maghiari a fost să treacă Carpații în Bazinul Panonic, prin Transilvania și prin Pasul Verețki, urmând cursul râurilor (văile) Nistru și Tisa. Ocuparea integrală a Câmpiei Panonice nu a fost un proces complet pașnic, părțile Transdanubiene (la vest de Dunăre) fiind stăpânite de principatul bavarez, iar cele nord-estice de imperiul morav. În Câmpia Panonică și în nord-vestul Transilvania triburile migratoare maghiare se
Istoria Ungariei () [Corola-website/Science/303690_a_305019]
-
circa 4 km în amonte de municipiul Dej, a râului Someșul Mare cu Someșul Mic. Someșul Mic (format prin confluența Someșului Rece cu Someșul Cald) are izvorul în Munții Apuseni, iar Someșul Mare izvorăște din Munții Rodnei. Se varsă în Tisa, pe teritoriul Ungariei. drenează un bazin hidrografic de 15740 km², cuprinzând 403 cursuri de apă cu o lungime totală de 5528 km, adică 7% din lungimea totală pe țară. Afluenții cu aport hidrologic semnificativ sunt: Șieu, Someșul Mic, Almaș, Lăpuș
Râul Someș () [Corola-website/Science/304113_a_305442]
-
prinse —, Cehoslovacia a acceptat să înceapă negocierile, care au avut loc între 9 și 13 octombrie 1938, la Komárno, pe malul nordic (slovac) al Dunării, mal opus celui unguresc. Delegația cehoslovacă era condusă de primul ministru al Slovaciei autonome, Jozef Tiso, și îi avea în compunere pe Ferdinand Durčanský, ministru de Justiție în cabinetul slovac, și pe generalul Rudolf Viest. Guvernul de la Praga (guvernul central al Cehoslovaciei) era reprezentat de către Dr. Ivan Krno, director politic în Ministerul Cehoslovac al Afacerilor Externe
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]
-
acestei linii, Ribbentrop a contactat Italia și i-a spus să renunțe la planurile de conferință, deoarece Germania prefera să acționeze "în spatele cortinei". În Praga, ministrul de externe cehoslovac a recomandat acceptarea liniei Ribbentrop. Pe 19 octombrie, însă, reprezentanții slovaci Tiso și Ďurčanský s-au întâlnit cu Ribbentrop la München și — arătându-i statistici care demonstrau puternica maghiarizare din Regatul Ungariei în secolul al XIX-lea (care îi îngrijora și pe germani) — au reușit să-l convingă să lase orașul Košice
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]
-
Pál Teleki, ministrul educației . Delegația cehoslovacă a fost condusă de ministrul de externe František Chvalkovský și Ivan Krno. Printre membrii importanți ai delegației cehoslovace s-au numărat reprezentanții Ruteniei Subcarpatice (primul ministru Avhustyn Voloshyn) și al Slovaciei (primul ministru Jozef Tiso și Ministrul Justiției Ferdinand Ďurčanský. Arbitrajul a început la Palatul Belvedere din Viena, în 2 noiembrie 1938, la orele prânzului. Era prezent și Hermann Göring. Delegațiilor cehoslovacă și ungară li s-a permis să-și susțină argumentațiile. Kanya a fost
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]
-
Kanya a fost "amar și argumentativ," Teleki a fost "calm și mai bine documentat." Chvalkovsky a fost succint și a lăsat misiunea de a prezenta cauza cehoslovacă în seama ministrului Krno. Ribbentrop, apoi, i-a împiedicat pe primul ministru slovac Tiso și pe primul ministru rutean Voloșin să-și prezinte, oficial, opiniile. Cei doi arbitri, Ribbentrop și Ciano, și-au continuat conversațiile cu delegații la masa de prânz și, apoi, s-au retras în camere separate, unde au polemizat asupra unei
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]
-
căutat să o mute în direcția opusă. Datorită nepregătirii și indolenței lui Ribbentrop, ministrul de externe italian a avut câștig de cauză. Când actul a fost anunțat în jurul orei 7 p.m., delegația cehoslovacă a fost atât de șocată încât Jozef Tiso a trebuit să fie convins de Ribbentrop și Chvalkovský să semneze documentul. Cehoslovacia se obliga să cedeze teritoriile din sudul Slovaciei și sudul Ruteniei de la sud de linia (și inclusiv orașele) Senec - Galanta - Vráble - Levice - Lučenec - Rimavská Sobota - Jelšava -Rožnava
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]
-
în imperiu (la sud de Dunăre). Valens accepta și vizigoții trec Dunărea înaintea hunilor. Hunii își continuă drumul pustiitor spre vest. Armatele lor intra în Muntenia, trec Carpații Meridionali, traversează Podișul Transilvaniei, trec Carpații Apuseni și ajung în pe valea Tisei. Traversează râul Tisa intrând în câmpia Panoniei, ce le amintea că relief geografic de locurile de baștină din Asia Centrală. Hanul lor își așază tabăra acolo și toți hunii se opresc în Pannonia. La sfârșitul secolului al IV-lea, în 395
Listă de invazii () [Corola-website/Science/304225_a_305554]
-
sud de Dunăre). Valens accepta și vizigoții trec Dunărea înaintea hunilor. Hunii își continuă drumul pustiitor spre vest. Armatele lor intra în Muntenia, trec Carpații Meridionali, traversează Podișul Transilvaniei, trec Carpații Apuseni și ajung în pe valea Tisei. Traversează râul Tisa intrând în câmpia Panoniei, ce le amintea că relief geografic de locurile de baștină din Asia Centrală. Hanul lor își așază tabăra acolo și toți hunii se opresc în Pannonia. La sfârșitul secolului al IV-lea, în 395, moare împăratul român
Listă de invazii () [Corola-website/Science/304225_a_305554]