22,705 matches
-
S-atârni o rimă" (Balada unei stele mici); neliniștea că nu a fost premiat de Academie pentru că "printre dumneavoastră/ E unul cârn și idiot"; neliniștea privind cum vântul toamnei amenință gâzele și frunzele risipite. Dar diversele neliniști sunt risipite prin tonul luminos, afectiv, emblematic fiind în acest sens, finalul din Rapsodii de toamnă: Gâze, foi împrăștiate, Muza mea satirică V-a-nchinat cu drag la toate Câte-o strofă lirică. Dar când știu c-o să vă-nghețe Iarna mizerabilă, Mă cuprinde o tristețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Hei. Sunt la Alex. Aș vrea să vii până aici. Ea nu știe unde stă Alex. Îl întreabă multe lucruri, din care David nu reține nimic. Niiiiiiii-mic. Dictează adresa mașinal și închide telefonul. Îi aude o jumătate de respirație înainte de ton, nu și întrebarea. David ar zâmbi într-un acces de mulțumire pe care și-o intuiește sadică, dacă și-ar aduce aminte cum. David nu zâmbește. Afară plouă cumplit. Atipic pentru luna asta. Tot un clișeu, probabil... David se lasă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de hașură se întindea nu o grădină, ci un parc englezesc veritabil, într-o paragină (romantică și ea) aproape minerală. N-am știut, gândi el. Nu m-am gândit că o să te intereseze, articulă, tresă rind din nou la auzul tonului sigur, atât de rar și de exotic în preajma ei. O auzi râzând, îi simți răsuflarea caldă pe gât când se aplecă, din exterior, peste pervaz, să-l sărute și o strânse puțin de încheietura mâinii, ca într-o complicitate a
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nu-i timp de pierdut. Îl împinse delicat cu vîrful botului. Clătinîndu-se în toate direcțiile, puiul de căprioară se străduia să-și găsească echilibrul. Nu-i era deloc clar: cine-i străinul care a apărut din pădure?, dar pricepu, din tonul vocii lui, că n-are a se teme. Și se chinui să culce la pămînt ierburile înalte, așa cum văzuse că fac toate prietenele mamei lui, căprioarele. N-ar strica să te mai auzim puțin. Mămica ta ar putea să-ți
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ea folositoare națiunii, propășirii țării? - Ideea aceasta e un vierme de nebunie al întregii case regale, conchide, după o lungă perorație, bătrânul frizer Alexe, proprietar cinstit și venerabil al frizeriei „La Alexe” de pe strada Împăratul Traian. O spune cu un ton atât de înverșunat, încât clientul abia săpunit și-a dus instinctiv amândouă mâinile la gât. - Ba să am iertare, intervine pe un ton potolit, dar hotărât, avocatul Lascăr Dediu, uitând, se pare, că urmează la rând. Prin regi s-a
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Alexe, proprietar cinstit și venerabil al frizeriei „La Alexe” de pe strada Împăratul Traian. O spune cu un ton atât de înverșunat, încât clientul abia săpunit și-a dus instinctiv amândouă mâinile la gât. - Ba să am iertare, intervine pe un ton potolit, dar hotărât, avocatul Lascăr Dediu, uitând, se pare, că urmează la rând. Prin regi s-a pogorât aproape totdeauna harul dumnezeiesc asupra popoarelor. Mulțumesc Domnului că am ajuns să văd cum înalta dinastie se răscumpără în fața spiritului locului printr-
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Se părea că nu va scăpa nimeni din turn. Praful s-a ales din toate instalațiile. Culmea e că nimeni nu s-a gândit să cheme poliția. Regele interzisese asistența forțelor de ordine. „Arta nu suportă constrângerea!” - decretase pe un ton solemn chiar dimineață, fixându-l prelung pe secretar, care a înțeles că trebuie să noteze imediat această maximă. Acum însă nimeni nu mai știe unde se află înaltul emițător de maxime. Numai patefonul își face în continuare datoria, hârâind un
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
l-a aranjat peste tot, și mai ales unde trebuie. Așa că „dragii ascultători” se delectau de-acum numai cu vocea noului crainic, cam ascuțită, cam agresivă, mai cu seamă când transmitea cronica sportivă a orașului. Dar știa să adopte și tonul vătuit, modulația gravă, ușor sentimentală. Că material era din belșug! Mircea Căpuștean avea un „real talent” în a-l descoperi și pune în valoare. Iată și ceva din „sumarul emisiunilor noastre”: 500 de ani de la prima mențiune documentară privind localitatea
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
o deplasare pe o săptămână? La întoarcere se și repezea să taie câte o zi așa, retroactiv, magazionerului, că avea grijă contabila să-i spună tot... O grăsană spălăcită, Cernevschi Ilenuța, care debita incoerent, abia trăgându-și sufletul, pe un ton plângăreț, tot ce a făcut ea „în absența dumneavoastră”, pe când alții... „Care alții, tovarășa?” Și îi era de-ajuns ca să tragă concluziile, să recunoască din nou, cu năduf, că, vezi bine! ăștia-s oamenii, cu ăștia defilăm, că asta-i
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
rămână un meteorolog realist... EU ȘI OCHIALBI Îmi merge totul din plin! Cel puțin, așa cred vecinii și cunoștințele mai apropiate. Nu mi-au zis-o în față, dar parcă-i aud mormăind cu invidie abia mascată sau pe un ton condescendent: „prost să fii, noroc să ai”, „a mâncat rahat de mic!”, „a călcat într-un c... etc.”, ori aspru-acuzator: „are neamuri la Ierusalim!”, „și-a dat dosarul la curățat!” și altele asemenea. Gura lumii slobodă! Eu n-am timp
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
acum (rămâne consecvent!) să mă prevalez, eventual, de faptul că am fost colegi de clasă, ca să nu-i știrbesc în vreun fel autoritatea. Banalul apelativ îl scoate din jocul obișnuit, uneori neplăcut, al prieteniei, compătimirii. A exersat ani în șir tonul alb al conversației. Ar trebui să-i spun ceva, indiferent ce, ori măcar să-l întreb de sănătate. Dar tac. Nu mai sunt la vârsta ... întrebărilor, interogațiilor, da, a interogațiilor retorice, ce presupun un răspuns dinainte cunoscut. Am întâlnit, adică ei
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Nu știu de ce, a ținut mereu să concurăm, încă din școală. Numai că mie mi-a plăcut totdeauna să mă întrec numai cu mine însumi. „Ai fost mereu plin de tine” mi-a reproșat mai zilele trecute. Dar nu cu tonul sever-dezaprobator de altădată. „Ai făcut mereu paradă de principii... Când știi bine că viața le contrazice tot timpul! Eu prefer să-mi direcționez viața după împrejurări. Știi: viața e numai a mea, principiile - ale oricui!” „Bravo, Pandelică! O dai și
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
mai puternic a biruit pe altul mai slab, o specie s-a înmulțit în locul alteia, care, la rându-i, îl răpise și ea hăt! cândva?... Oare toate acestea se întâmplă în vederea atingerii unui anumit echilibru? - Voi, ne spune pe un ton îngăduitor, nu ați fost părtași la nici o mare vânătoare. Habar nu aveți de larma dezlănțuită de întreaga zoologie a pădurii, când și tu nu mai ești decât o forță ce vrea să curme o luptă veche, stârnită din vremuri imemoriale
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
auzi la el, comerț ilicit! — Auzi la el, zise și Florica țipând. Da’ nu ți-e așa nițel rușine obrazului? Babele păreau pălite de nebunie subită. Strigau cât le ținea gura și gesticulau cu andrelele și, ca la comandă, plu tonul de mămăici se repezi șontorog, dar hotărât, să-i dea polițistului o lecție. Cu o forță nebănuită, căpșoarele roz începură să se agite, să-i care frenetic andrele pe spinare polițistului și să-l facă albie de porci. — Na, mă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
făcut proastă. Nu e suficient că m-ai făcut să plâng? Nu e, nu? Nu m-ai jignit destul, nu? Acum mă mai faci și nebună! Ești un porc. Aia ești. Un porc! — Dragă, potolește-te..., încercă el să îndulcească tonul conversației. Să fim raționali... țI-auzi ce prostie ai zis... E destul de îndulcită conversația acum? Este! Exact bomboana pe colivă. Ce vrei mai dulce decât atât?!) — Tu să nu mă faci pe mine isterică! Ai auzit? Eu nu sunt isterică
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
dădeau prin cap astfel de întrebări, Melania putea să citească liniștită pagină după pagină și să sublinieze studențește cu marker galben câte pasaje îi poftea inima, zăcând în fotoliul preferat țdat fiind că oricum era și singurul), cu tapițerie în ton cu șosetele ei bej, de lână, făcute anume de bunica aproape oarbă, dar cu mintea încă întreagă și cu o viață socială cu siguranță mult mai interesantă decât a nepoatei. Dar, spre deosebire de veșnic neîmplinitul ei amorez, barmanul Florin, cu un
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
care conținea, pe lângă coloritul dezordonat și pitoresc al Bucureștilor, veșnica femeie întreprinzătoare, trecută de cea de-a doua tinerețe de ceva anișori și cu mult peste greutatea admisă atât de sistemul ei osos, cât și de bunul-simț) o priveliște în tonurile de gri-șoarece ale ușilor de fier puse sub un lacăt ce putea să taie pofta oricui nu ar fi fost dispus să și-o pună singur în cui. Trecând cu greu peste fireasca chemare de a încropi ceva întru potolirea
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
nu-și mai dorească să afle cine e? Karina se rătăcea din ce în ce mai mult în labirintul întrebărilor. Putea doar intui, putea presupune, presupuneri care la fel de bine puteau fi greșite. Se ridică din fotoliu îndreptându-se spre fereastră. Perdeaua de mătase în tonuri de gri o ținu la distanță. Totul în jurul ei avea culoarea aceea. Viața ei era lipsită de culoare. Pe unde rătăcea soarele de întârzia să-i ofere din culoarea lui veselă, din lumina lui? Se ascundea după norii cenușii ca
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
înaltă a bărbatului care era cu spatele la ea, încercând să explice ceva femeii care se strâmba mereu la fiecare argument adus de el. Nimic nu-i convenea. Nu-i putea auzi pentru că erau la o distanță considerabilă și discutau pe un ton scăzut, dar le ghicea contradicțiile din gesturi și mimica feței. Karinei îi atrase atenția o perdea albă cu trandafiri mici, grena. Se potrivea perfect în bucătăria ei, dându-i un aer de sărbătoare, de veselie. Se apropie pentru a o
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
-mi dai o mână de ajutor în loc de „îmi cer scuze că nu v-am văzut și v-am trântit la pământ!”? se adresă puștiului care o ascultase atent neînțelegând însă nimic din tot ce spusese Karina enervată și pe un ton ridicat. - Da, cu tine vorbesc! Nu tu mi-ai testat echilibrul? Acum hai de-l restabilește! îi spuse copilului văzând că acesta rămăsese nemișcat neîndrăznind să se apropie. Sfios, se apropie și-i întinse mâna pentru a o ajuta să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
în literatura pentru copii, a urmat o „liniște”, care, evident, nu avea cum să dureze prea mult, pentru că Mihaela Alexa dădea deja semne vădite de continuitate. Despre „păcatele” debutului am vorbit și am scris la vremea potrivită. Chiar cu un ton mai exigent decât mi-aș fi dorit. Și nu neapărat exigent cât sincer. Asta a făcut-o, probabil, pe autoare să îmi pună în față o continuare. Nu prea mare ca dimensiuni și în siajul precedentei. Mi s-a confesat
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
natural. Desigur că nu vorbim despre o carte capabilă să dea piept cu critica de specialitate, matură și convingătoare in integrum. Este în schimb o carte care reprezintă un real salt, o creștere a acurateței stilistice și eliminării timpilor morți. Tonul inițial, de dramoletă desprinsă din cărțile de succes efemer ale unor autoare din zona de consum a lecturii se modifică vizibil în a doua parte, mai densă și mai articulată. Inclusiv stilistic. Nu știu cât va dura această luptă a autoarei cu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
a făcut, fii atent bine, s-a făcut și nu a fost făcut, nici nu l-au făcut, Universul s-a făcut pentru a fi explicat de om. Și când rămâne explicat... Iradiază fulguranții ochi ai filosofului și cu un ton profetic continuă: Știința! Va ajunge întreaga știință să se facă, datorită omului, un catalog rezonabil, un vast dicționar în care să fie definite bine numele tuturor, să fie ordonate genetic și ideologic, ordini care vor ajunge să coincidă. Când se
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
este oare acesta o emanație a căminului? Ceva presimte, fără îndoială, tânăra, căci ochii săi privesc mai adânc și buzele sale se întredeschid văzându-l pe Apolodoro. Și don Epifanio? Ceva trebuie să știe de asemenea, pentru că, nu dă alt ton placidelor sale sentințe? Ce sentințe! Ce talent de om! A știut să facă această fată! Un talent inconștient, adică genial! Cum poate să i se compare don Fulgencio? Pentru aforisme și Ars magna și filosofia ritmică, superumana Clarita, Clarita! "Acestea
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
dumneata ceva de-al dumitate. Hai să vedem, de ce nu ai face-o cu acel: "Liberalismul este un păcat" pe care odată mi l-ai citit? Eu vreau, i-am spus, ca într-un volum să fie o unitate de ton, continuu; în cârnat se pune carne de vacă, carne de porc, dar nu sardele, nici prune. Unitate de ton... unitate de ton...! Mereu veniți dumneavoastră cu aceste așteptări de altădată, care în realitate nu are cine să le înțeleagă. Și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]