KorAP: Find »[drukola/base=tovarășă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...80 81 82 ...97 >

2,402 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829

o pregătire literară demnă de toată invidia. A citit mult, chiar și teatru, ceea ce se întîmplă mai rar. La cei treizeci de ani ai mei, e timpul să mă gîndesc la căsătorie. Și, dacă e s-o fac, ce altă tovarășă mai bună decît Livia pot găsi?! Ești îngîndurat, iubitule. Mai vrei o felie de pîine cu unt? mă întreabă Livia, întinzînd mîna să-mi atingă obrazul. Nu, mulțumesc! Ești tare drăguță, dar mi-ajunge. Livia rîde, în timp ce cu piciorul, pe sub

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
foarte bun meseriaș, dar "rău" de gură; nu-i defect sau abatere în secție, pe care el, cunoscînd-o, să n-o îndrepte sau s-o facă cunoscută în prima ședință. În numele cui faceți dumneavoastră propunerea asta? o întreb eu pe tovarășa din prezidiu, izbucnind în sus de pe scaun. Am discutat înainte de ședință..., ne-am orientat... Foarte bine! zic eu, care încă nu mă așezasem. E foarte bine că se știe dinaintea ședinței cine va fi ales, dar dumneavoastră, care nu faceți

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
fost "învestită", scoate prompt cîteva fraze foarte frumoase, rostește cuvinte pe care ea le crede tabu, mai spune că săptămîna trecută a participat la ședința de la secția cutare, pînă cînd un muncitor de pe la mijlocul sălii se ridică: N-ai auzit, tovarășă, ce a spus tovarășul inginer Vlădeanu foarte clar, că nu ai nici un drept să faci propuneri?! Să facă unul din organizația noastră. Fac eu! sare Petrică Țapu, care stătea în prima bancă. Îl propun tot pe tovarășul Teodorescu. Cornea! strigă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
prezenți uitîndu-se pe furiș la ceas, cu gîndul la cursele care erau reținute la peronul combinatului pînă la o anumită oră. În încheierea ședinței, cel care o conducea a spus: Acum, vă rog să faceți două propuneri, doi tovarăși, sau tovarășe, care să fie aleși în comitetul de sindicat al combinatului. Fac eu! au strigat cîțiva. Tovarășul Vlădeanu! au strigat alții. Organizat, tovarăși, organizat, a insistat cel ce conducea ședința. Așa se face că, pentru comitetul sindicatului pe combinat am fost

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
industrială. Încerc din nou să dau de urma lotului care a preluat lucrarea la separator, dar nimeni nu știe nimic și-s plimbat de la un telefon la altul. Lucrarea asta, îmi spune într-un tîrziu un bărbat, a fost repartizată tovarășei inginere Oprișan; o găsiți la interior 80. La interior optzeci mi se spune să revin, că "tovarășa Oprișan a ieșit din birou". Închid și trag o înjurătură. Ori poate că, nervos cum sînt, întîi înjur și-apoi închid. Important e

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
nu știe nimic și-s plimbat de la un telefon la altul. Lucrarea asta, îmi spune într-un tîrziu un bărbat, a fost repartizată tovarășei inginere Oprișan; o găsiți la interior 80. La interior optzeci mi se spune să revin, că "tovarășa Oprișan a ieșit din birou". Închid și trag o înjurătură. Ori poate că, nervos cum sînt, întîi înjur și-apoi închid. Important e că am dat de urma șefei de lot care a primit comanda de lucru la stația de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
să-i vorbesc altcuiva, cînd nici eu, la distanță de zece ani, nu înțeleg încă ce-a fost?! Poate peste încă două-trei decenii..." Mă așez din nou pe scaun și formez la telefon numărul șantierului, cerîndu-i telefonistei interior 80. Cu tovarășa Oprișan, vă rog! spun celui care îmi răspunde. A ieșit din birou. Reveniți, mi se răspunde. Nu vă supărați, spun, încercînd să mă stăpînesc, sînt inginerul Vlădeanu, de la combinat. O caut de trei zile. Aștept la telefon pînă se întoarce

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
M-ai întrebat de mai multe ori de ce m-am retras din munca de cercetare. Știi de ce? Din orgoliu și furie. La începutul unui an, șefa madam Matei și cu Chirilă, amîndoi așezați în fotolii, mă cheamă și-mi spun: "Tovarășe doctor-inginer Petre Graur, anul acesta nu mai avem nici o temă de cercetare pentru dumneata. Dacă vrei, poți rămîne ca inginer de laborator la vreuna din teme..." Eu!, care eram doctor în știință... Le stăteam în gît. Și-atunci am zis

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
pe Brîndușa: e cam de aceeași vîrstă cu ea; blondă, cu părul tăiat scurt, frumos buclat; are o ținută dreaptă, impunătoare și un surîs grav, ironic, în colțul stîng al gurii. Tovarășe Vlădeanu, mi se adresează Brîndușa, întinzîndu-mi o hîrtie, tovarășa este delegata Cooperativei Invalizilor, cu care avem relații strînse de colaborare. Dorește, urgent!, două tone de filamente de treizeci. Ocupați-vă dumneavoastră de problema asta. Eu trebuie să intru într-un sfat tehnic peste cîteva minute. Se întoarce spre femeia

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
mea. Mihai, adaug eu. Dumitriu, completează prezentarea femeia blondă. Așadar, zic, mă cheamă Mihai Vlădeanu, iar pe dumneavoastră, Cristina Dumitriu. Ador numele care pot fi rostite clar, cu toată gura. Problema, deci, e ca și rezolvată. Rămîne să mai aprobe tovarășa care se ocupă cu desfacerea filamentelor. Tocmai voiam să merg, împreună cu Brîndușa Roman, la Serviciul desfacere... Ați fost colege? Da, de facultate. De-aceea am și venit eu: să obțin cele două tone. Și dacă nu le obțineți? Vă rog

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
în scrumieră, apoi se ridică. Eu am să..., începe ea, vrînd să spună, probabil, că va merge s-o aștepte pe Brîndușa, să insiste. Vă rog, vă rog! îi spun, făcîndu-i semn să rămînă pe scaun. Degeaba vă duceți la tovarășa Roman, zice Liliana, eu nu am de unde să vă dau. Iar acum, instalația produce doar filamente de șaizeci. Lasă, Liliana, zic eu, se rezolvă. Iau telefonul din fața Lilianei și formez numărul instalației de filamente. Îmi răspunde Chiriac. Salut! îi spun

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Don Șef, că pe mine abia mă cunoaște, nu țin minte să fi discutat de multe ori cu el. Oricum, nu-mi fac griji: se spune că e un tip principial. Bat la ușă, apoi intru. Bună ziua! Mi-a spus tovarășa secretară... Da-da, te-am căutat, îmi taie vorba inginerul-șef al Zonei Întîi, din care face parte și secția unde lucrez eu. Ia ascultă, zice el, îndreptîndu-și spatele, la ce oră vii tu la serviciu? " Iartă-l, Doamne, că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
care vreau să-l dau mecanicului Crețu. E cel mai bun mecanic al meu, e prezent la orice intervenție, iar uneori, noaptea, îl aduc și de acasă. Nu dau eu categoria specială unuia pe care nici nu l-am văzut... Tovarășe Cornea..., începe Don Șef. Tovarășe inginer, i-o retează Cornea, eu am spus-o mai de multe ori: nu vreau să fiu complice la ratarea unui om. Înțeleg că uzina susține mișcarea sportivă, mai înțeleg că ăstuia îi place să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
directorului economic, directorului comercial și directorului mecano-energetic. Bat la ușa Brîndușei și intru. Înăuntru nu e nimeni. Ies pe culoar și încep să mă plimb. Îl întîlnesc pe directorul economic, îl salut și-l întreb dacă știe pe unde e tovarășa Roman. Am fost împreună la un sfat tehnico-economic, îmi răspunde. Trebuie să sosească. Într-adevăr, peste cîteva minute, Brîndușa iese din lift, cu agenda și cîteva dosare în mîna stingă, în timp ce cu dreapta își aranjează din mers cîteva fire de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
telefon. Chemați-l pe tovarășul Petran. Așteaptă cu telefonul la ureche, privind pe fereastră munții din zare, pe culmile cărora încă mai stăruie zăpada. Eu, rămas lîngă ușă, stau în poziție de repaus. Tovarășul Petran? întreabă Brîndușa la telefon. Sînt tovarășa Roman. Vreau, pînă mîine la zece, planul reviziei de vară. Închide telefonul și-și reia poziția normală în fotoliu. Contracte pentru munca în acord la filamente ai spus? mă întreabă. Da, răspund eu. Mda, mormăie ea, continuînd să privească foile

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Mda, mormăie ea, continuînd să privească foile din fața sa, întinzînd mîna stîngă spre mine. Dacă astăzi, în fața inginerului-șef al Zonei Întîi am reușit să devin insensibil, acum, în fața sictirului cu care mă tratează Brîndușa, această femeie care se recomandă "tovarășa Roman", nu mai pot să devin insensibil. Pentru a doua oară astăzi mă simt ca un rahat bătut de ploaie, dar de data asta, pe deasupra, mă simt rănit adînc. Tovarășe fizician, strigă la mine Brîndușa, accentuînd și mai puternic pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
depus armele, mă văd nevoit să le depun și eu: îmi scot casca, îmi reiau aerul modest și-i întind dosarul spunîndu-i ce vreau. Materia primă o luați de aici din combinat, îmi spune șeful Aprovizionării, nu trebuie semnătura mea. Tovarășa Roman m-a trimis, zic eu. Tovarășa Roman trebuia să știe asta. Totuși, ca să nu vă mai poarte pe drum, vă voi scrie pe primul exemplar că materia primă v-o asigură combinatul. Scrie cîteva cuvinte pe primul exemplar, semnează

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
depun și eu: îmi scot casca, îmi reiau aerul modest și-i întind dosarul spunîndu-i ce vreau. Materia primă o luați de aici din combinat, îmi spune șeful Aprovizionării, nu trebuie semnătura mea. Tovarășa Roman m-a trimis, zic eu. Tovarășa Roman trebuia să știe asta. Totuși, ca să nu vă mai poarte pe drum, vă voi scrie pe primul exemplar că materia primă v-o asigură combinatul. Scrie cîteva cuvinte pe primul exemplar, semnează, pune ștampila de certificare, închide dosarul și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
o garsonieră la blocul-turn. Te bucuri de simpatii și sprijin, precum fotbaliștii și eventualele dame de consumație ale șefilor, dacă or mai fi din astea, că-n literatura ta n-am văzut decît femei serioase, în stare să-ți spună "tovarășe" chiar și-n pat. Limitează-te la inginerie, Vlade! M-ai căutat să-mi spui că nu te simți bine? M-aș simți și mai bine dacă te-aș ști plecat din blocul ăla de confort cinci. Pariez că, odată

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
fost rostit de blond, care mi-a spus și numele complet: Mihai Vlădeanu, deși eu nu spusesem decît Vlădeanu. Apoi, șeful Spațiului locativ și-a schimbat imediat comportarea cînd mi-a auzit numele, trecînd de la "tu" la "dumneavoastră" și la "tovarășe inginer". Deci ei știau dinainte de mine... Acesta e tabelul venit pe 10 ianuarie, îmi arată blondul blajin. Numele dumneavoastră nu apare. Care e numele meu? întreb prompt. Mihai Vlădeanu, răspunde blondul. Eu am spus doar Vlădeanu cînd am intrat în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
mulțumindu-i, apoi trec strada, spre clădirea Comitetului Județean P.C.R. Intru la portar și-i spun că vreau să merg la tovarășul Amariei. Portarul bate două clape la interfon și așteaptă. Da, vă rog! se aude o voce de femeie. Tovarășă secretară, sînt portarul. Un tovarăș insistă să vorbească cu tovarășul Amariei. Sînt Mihai Vlădeanu, de la combinat, intru eu în vorbă înainte ca secretara să dea un răspuns, e vorba de ceva urgent... Sînteți tovarășul fizician Vlădeanu? se aude întrebarea în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
de rău, m-am simțit de parcă ai fi vorbit despre mine... Se aude un țiuit continuu în receptor și Cristina formează numărul centralei combinatului. Ți-am spus să iei ioc, să auzi! îmi indică din nou marginea patului. Alo, cu tovarășa ingineră-șefă Roman, vă rog! Siguranța și furia doamnei Cristina au început deja să mă irite. "Îți place a naibii să pălmuiești", îi spun în gînd, așezîndu-mă pe marginea patului, lîngă ea, auzind în receptor țîrîitul mărunt al centralei pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
căprioară speriată, gata s-o ia la fugă. Nu-i în birou, se aude vocea centralistei. Cereți dispeceratul central, îi șoptesc. Dispeceratul central, repetă Cristina. În receptor se aud cîteva sunete scurte, apoi vocea tehnicienei de la pupitrul-dispecer: Da, dispecerul... Cu tovarășa Roman Brîndușa, vă rog! spune pe un ton grav, autoritar, Cristina. E într-o ședință. E ceva urgent? întreabă tehniciana. Foarte urgent! răspunde sec doamna Cristina. Să văd... dacă o pot scoate din ședință. Doamna Cristina rămîne cu receptorul la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
aș bucura să nu fie cum zici tu..., murmură ea într-un tîrziu. Ca să-mi puteți da palme, o completez eu, pufnind în rîs. Nu, Mihai... Ca să nu primesc eu o palmă, precizează ea pe un ton amar. Alo, da! Tovarășa Roman la telefon! se aude vocea Brîndușei în receptor. Doamna Cristina tresare, depărtează receptorul de la ureche și-l privește lung, mirîndu-se de vocea aceea rece: "tovarășa Roman la telefon!" Ce faci?! îi spun, lovind-o ușor cu palma peste umăr

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Ca să nu primesc eu o palmă, precizează ea pe un ton amar. Alo, da! Tovarășa Roman la telefon! se aude vocea Brîndușei în receptor. Doamna Cristina tresare, depărtează receptorul de la ureche și-l privește lung, mirîndu-se de vocea aceea rece: "tovarășa Roman la telefon!" Ce faci?! îi spun, lovind-o ușor cu palma peste umăr, făcînd-o atentă să răspundă. Alo! Alo!... strigă Cristina în receptor, apropiindu-l de ureche. Brîndușa, sînt eu, Cristina; scuză-mă că te deranjez, dar voiam să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]