4,336 matches
-
singure raze de lumină polarizată în două raze care se află în fază (figura 23Ă. O rază trece apoi prin probă, iar cealaltă trece prin mediul de referință în care proba este scufundată. Cele două raze parcurg diferite lungimi de traiectorie optică din cauza diferenței de densitate optică dintre probă și mediul de referință. Cele două raze, acum în afara fazei, se recombină și interferă reciproc pentru a produce o imagine în contrast de culoare și intensitate dintre probă și mediu. Prin manipularea
LIGNINA – POLIMER NATURAL AROMATIC CU RIDICAT POTENȚIAL DE VALORIFICARE by ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1630_a_2976]
-
în Bretania. Se aruncă în lacul respectiv, de pe malurile oceanului, crăci de copaci care după câtva timp sunt încărcate cu stridii și scoase așa afară. Acesta ar fi rodul primei versiuni, care este făcută cu foarte multă neglijență, care reprezintă traiectoria cărții, din ea urmând să se ramifice incidentele care formează substanța cărții."55 Fragmentul, extras dintr-o conferință susținută de scriitor la Ateneul Român în 1943, este mai mult decât o confesiune, e o dezvăluire a laboratorului de creație. Chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
simțurilor de bază implicate în activitatea motrică și a coordonării generale să permită cunoașterea de către elevi a componentelor spațiului și timpului, orientarea lor în spațiu în condiții variate, cunoașterea și respectarea în timpul exersării motrice a componentelor de bază ale mișcării: traiectoria, direcția, amplitudinea, ritmul, viteza, forța de încordare, poziția corpului și a segmentelor sale; exercițiile fizice efectuate, priceperile și deprinderile formate să conducă la o largă coordonare motrică, evidențiată prin stăpânirea temeinică a deprinderilor cu caracter utilitar, a unor complexe de
Minte sănătoasă în corp sănătos by Maria Larisa Arseni () [Corola-publishinghouse/Science/1706_a_2942]
-
și în primul rând, dezvoltarea psihologiei speciale reprezintă o disciplină morală, venind în sprijinul celor năpăstuiți, care nu au altă vină decât că s-au născut altfel decât cei mulți ori că au dobândit un neajuns care le-a schimbat traiectoria firească atât a vieții lor, cât și a aparținătorilor lor. În finalul acestei prefețe, se impune o precizare: lucrarea de față este doar o introducere, cu intenția de a pune în temă cititorul cu principalele probleme cu care se confruntă
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
ca printr-un geam// În care răsuflarea li se-oprea/ Făcând dulci falduri grele de perdea// Ca să nu văd și să nu înțeleg/ Că fericirea nu-i un fluture întreg...". Referințe critice (selectiv): Paul Georgescu, Printre cărți, 1970; Mihai Petroveanu, Traiectorii lirice, 1974; Valeriu Cristea, Domeniul criticii, 1975; Marin Mincu, Poezie și generație, 1975; Petru Poantă, Radiografii, 1978; Ion Negoițescu, Alte însemnări critice, 1980; Ștefan Aug. Doinaș, Lectura poeziei urmată de Tragic și demonic, 1980; Costin Tuchilă, Cetățile poeziei, 1983; Al.
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în filigran întreaga lirică a lui Ioanid Romanescu: regretul marii treceri, ciuda nemascată pentru pierderea iubirii, a prietenilor, a cuvintelor ce parcă au început să se emancipeze și, mai ales, a posibilităților de-a mai putea opta pentru o altă traiectorie existențială: "Al dracului am fost, cu patimă în toate/ viața mea a curs întâmplătoare / atâtea drumuri am avut în față/ dar am ales mereu câte-o cărare". Referințe critice (selectiv): Eugen Barbu, O istorie polemică și antologică a literaturii române
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
caracteristici: 4. se desfășoară în spații închise/deschise, bine delimitate, care se configurează că un sistem în spațiul parizian; 5. se derulează într-o situație socială/intimă și constau din mai multe acțiuni, fiecare cu modul său constitutiv. Ciocnirea dintre traiectoria individuală a pasiunii și mecanismul social naște personaje de consistentă dramatică. Raportul variabil, pe care Pariziana îl are cu partenerii săi, relevă unele schimbări ale punctului de vedere asupra libertinajului, seducției, căsătoriei, divorțului, schimbări la nivel de societate, ce țin
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cheamă încet (idem, trad. MB). Aceste linii ce țin de un geometrism tipic quasimodian constituie un punct de originalitate și îl distanțează de poezia lui Leopardi din care preia contaminarea dintre motivul sunetului și cel al drumului, dar nu și traiectoria sinuoasa a vocii ce se pierde, pe cale. Ascultând chemarea glasului drumului, Quasimodo creează, s-a precizat, un spațiu intim ale cărui rezonante permit reconstituirea celuilalt timp: un război de țesut răsuna-n bătătura / iar noaptea se-auzea un scâncet / de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Bush nu este realist, nu are nici o șansă și nu aduce servicii Americii, ba chiar dimpotrivă. El propune o strategie alternativă bazată pe "democrația preventivă, pe diplomație și respectul diferenței". "Statele Unite, de multă vreme favoritele destinului, se află pe o traiectorie de coliziune cu istoria. Izolată de lumea veche prin două secole de independență aproape mitică, însă năucită astăzi de o conștientizare bruscă a vulnerabilității, America nu reușește să descifreze mesajul interdependenței obligatorii care definește lumea noului secol al XXI-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
consumul și regăsit cultul muncii. Pentru Japonia, toate acestea reclamă o veritabilă revoluție culturală, schimbare de mentalitate, cu toate implicațiile, inclusiv riscurile, ce decurg de aici. O nouă eră Meiji stă să înceapă, ce poate înscrie "țara soarelui răsare" pe traiectoria unui nou ciclu de dezvoltare durabilă. Japonia are nevoie într-adevăr de o nouă eră Meiji pentru a reveni în prim-planul scenei internaționale. Această țară plină de simboluri, cu o cultură extrem de sofisticată, ce îmbină într-o manieră originală
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
textului (2002). La începuturile kristeviene și barthesiene ale noțiunii, se simțea teama de o ruptură drastică de critica surselor și de influențele care ajutau, până atunci, la studiul relațiilor dintre texte. Vechile instrumente ale comparatismului nu urmăreau întâlnirea textelor, nici traiectoria "sursei" până la textul de sosire, ci ele erau aplicate textului rezultat, solicitate numai să deceleze ideea străină din pagină (ca și cum am vorbi despre zmeul care simțea miros de om). Imaginea este justificată de "vânătoare de intertexte", pe care comparatismul o
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ființează prin/în sine. Din acest unghi, putem constata că o situație identică nu e neaparat tragică, simultan, pentru doi indivizi diferiți. Ea ajunge astfel cînd sistemul de valori (morale, intelectuale, culturale) al unuia dintre ei îi conferă o atare traiectorie. Vom înțelege de aceea tragedia ca pe un antagonism absolut, ca pe un război, un război, în mod necesar, cultural. Marile tragedii ale lui William Shakespeare, redactate la sfîrșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului alo XVII-lea, Hamlet
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
romanele importante, grupate într-o carte esențială, intitulată The Art of the Novel/Arta romanului), scriitorul răspunde implicit criticilor, sugerînd, cu insistență, faptul că "revelația absolută", nu ar avea nici un sens în construcția epică. Lumea nu "revelă" decît discontinuități și traiectorii suspendate. Cum ar putea atunci literatura să o contrazică? De altfel, pentru edificare, așa cum spuneam, el a mutat accentul, în roman, de pe "poveste" pe "percepție" sau, mai precis, de pe "narațiune" pe "narativitate". Naratorii sînt adevărații eroi ai prozei jamesiene. Ei
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
speranțe nu lasă, la prima vedere, impresia unei rupturi esențiale de formula melodramei inițiatice, care îl consacrase deja pe scriitor în creațiile anterioare, precum Oliver Twist și Nicholas Nickleby. Un orfan, Phillip Pirrip (prescurtat "Pip"), e urmărit narativ pe o traiectorie a formării excepționale de la vîrsta de cinci ani (cînd trăiește la marginea sistemului social victorian) și pînă la maturitate (cînd îl vedem, în postură de gentleman londonez, apt să pornească și să controleze afaceri personale tocmai la periferiile imperiului britanic
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
and the Godess/Geniul și zeița, tradus recent la noi, în colecția de carte străină a editurii Polirom. Asocierea celor două momente nu e întîmplătoare. Citită parabolic și intertextual, narațiunea lui Huxley trimite la ideea inițierii psihedelice, a schimbării de traiectorie existențială, prin traversarea unei experiențe halucinatorii, încărcate de semnificații. Înainte de a parcurge împreună sensurile în discuție, derulate, repet, atît în plan "parabolic", cît și "intertextual", să vedem cum decurg lucrurile la nivelul narativ propriu-zis. Acțiunea textului începe în anul 1951
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
identitate. Waugh însuși alcoolic suspectat de homosexualitate, în tinerețea studioasă de la Universitatea Oxford, ajuns, prin convertire, catolic fervent, cu șapte copii și un al doilea mariaj stabil și fericit, la maturitate se ascunde, în mod necondiționat, în spatele unor astfel de traiectorii epifanice. Pentru el, universul nu implică semnificații reale, în varianta unidirecționalității, ci, exclusiv, în structură tripartită, de prăbușire, ispășire și salvare. La finele traseului se află, de obicei, revelarea adevărului absolut. În toate capodoperele sale, autorul își articulează strategia narativă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
acum un an), în tra ducerea (ca de obicei) remarcabilă a anglistului bucureș tean George Volceanov (versiunea propusă de Volceanov a fost deja distinsă cu premiul revistei Manuscriptum), unește, în mai multe explorări epice de subtilitate, punctele cruciale dintr-o traiectorie existențială americană, cum spuneam, mai degrabă lipsită de stălucire. Primul volum Fugi, Rabbit (expresie preluată și de faimosul rapper Eminem într-un cîntec de-al său!) îl prezintă pe eroul epopeii ulterioare, Harry Angstrom (nume simbolic, alcătuit din cuvintele germane
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
acum" (în romanul lui adică, n.m.). Acțiunea romanului Ragtime e plasată în prima jumă tate a secolului XX (mai precis, din 1902 pînă la intrarea Statelor Unite în primul război mondial, în 1917), în orașul New Rochelle (New York). Firul epic urmărește traiectoria a trei familii americane (simptomatice pentru societatea de peste Ocean a vremii respective), intersectate între ele, dar, totodată, intersectate și cu figuri istorice reale ale timpului, într-un joc narativ fascinant și enigmatic, întocmai ca ritmurile muzicii ragtime. Prima familie (formată
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
simpatie culminează cu regizarea, în 1999, a unui film (de către celebra Sofia Coppola) axat pe tragedia fetelor Lisbon (cu Kathleen Turner și Kirsten Dunst în rolurile principale), film care îl impune definitiv pe Jeffrey Eugenides pe scena culturală internațională. O traiectorie biografică neașteptată pentru cineva care, în studenție, nu știa încă foarte precis, după propriile mărturisiri, spre ce formulă identitară se îndrepta (scriitorul a cochetat cu ideea de a deveni preot și chiar călugăr, implicîndu-se, alături de Maica Tereza, în acțiuni caritabile
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Yale, model locativ și pentru alte romane faimoase, precum Numele trandafirului al lui Eco, și, totodată, școala unde a studiat Kostova însăși!) nu se compară cu munca în teren. Așadar, Helen și Paul pleacă pe urmele lui Rossi (stabilite de traiectoriile arheologice ale tinereții lui) și ajung mai întîi în Turcia. Aici, întîlnirea shakespearelogului Turgut Bora reprezintă un moment decisiv. Membru într-o stranie "gardă a semilunei" (fondată de sultanul Mahomed al II-lea și menită să protejeze țara de "mortul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
asupra cadavrului, dar, peste ani, craniul a fost dezgropat și supus analizelor. Astăzi, el se păstrează la muzeul de științe medicale al Universității Harvard. În 1994, doi neurologi de la Universitatea din Iowa, Hanna și Antonio Damasio, au reconstruit pe computer traiectoria barei de oțel în creierul lui Gage, publicînd o imagine grafică fidelă într-un număr al revistei Science din același an. Imaginea poate fi văzută astăzi și pe Internet. Celor care nu o cunosc, le confirm, cu mîna pe inimă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
academic, cu toate atributele istoricului neutru și impersonal) folosește un procedeu de caracterizare shakespeariană al "oglinzii răsturnate". Așa cum Hamlet "se vede" răsturnat în Fortinbras ("anti-eroismul" hamletian se citește, indirect, în "eroismul" prințului norvegian Fortinbras!), Joseph Knecht se reflectă "convers" în traiectoria prietenului și colegului Plinio Designori. Înzestrat intelectual ca și Joseph, acesta optează de timpuriu pentru vita activa, implicîndu-se plenar (și cu succes) în lumea reală și oferind "dublului" său castalian cufundat în vita contemplativa o variantă existențială antitetică. Exemplul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cu efecte letale. Pentru el, sens are numai spațiul mic, "profan", al propriei existențe. Acolo, "liderii maximi", "comandanții supremi" și "generalissimii" nu valorează nici măcar cît un abțibild ori o piatră colorată. Din nefericire însă, nu sensul este cel care direcționează traiectoria istoriei. Aceasta descoperă personajele lui Sofer la finalul inițierii lor. Bibliografie Dalia Sofer Septembrie în Shīrăz. Traducere de Ioana Văcărescu. București: Leda-Corint, 2008. CUPRINS Nota autorului 5 Tragedia ca război cultural 7 Două capodopere iacobite 20 Răzbunare și disimulare 27
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
marcat prin metafore cu alură mistică, înlocuiește frenezia de început a participării senzoriale la lume, instaurând "un anumit calm al resorbției, într-o interioritate, lipsită de interogații, sau o sensibilitate sacralizată, tulburătoare, totuși"56. Ar putea fi înțeleasă toată această traiectorie poetică drept o cădere, fără sfârșit a zborului, care, pe parcurs, se transformă în tăcere. O interiorizare a exteriorului, sau o formă de cenzură a emoției, o interiorizare a ei sau chiar o intelectualizare, însă una diferită, întrucâtva, de ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pregătit să izbucnească, și izbucnește, în interior, printr-o criză identitară prelungită, este, iată, cel al unei lumi prea absurde, prea dure, pentru poetă, cu reprecusiuni chiar asupra desfășurării biografiei interioare a sa, care este, de fapt, o permanentă căutare. Traiectoria poetică a Anei Blandiana aflată într-o permanentă evoluție interioară, spirituală și intelectuală este în strânsă legătură cu rănile provocate de ideologia vremii. Aflându-se într-o continuă căutare de resurse interioare, cu ajutorul cărora să lupte sau, cel puțin, să
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]