3,521 matches
-
se întorcea de la operă, mama n-avea voie să facă nici o mișcare decât în pauzele dintre emisiuni și, fiindcă știa dinainte ce-o așteaptă, își pregătea toate la îndemână, încă de după-amiază. Marțea și vinerea, eu aveam voie să stau treaz până mai târziu, iar atunci se transmitea emisiunea politică și vocile din văzduh spuneau că iubitul conducător era rău și recolta la fel și aproape toate lucrurile despre care noi învățam la școală ce bune sunt. Tata încuviința, dând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
la televizor. Singurul strop de amărăciune în toată întâmplarea e că mă numea întruna Marcello. Dar acum du-te să te culci, altfel vine mama acasă și trebuie să născocim la repezeală niște minciuni, ca să-i explicăm de ce mai ești treaz la asemenea oră. Doar nu-i putem spune că din cauza Anitei Eckberg nu dormi. Cândva, mai târziu, oricum ai să faci tu nopți albe din pricina unei femei, fie pentru că te iubește, fie pentru că nu te iubește. Iar minciunile vor veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ca și cum ar fi nemuritor pentru că această moarte care Îl privește nu știe cum să-l omoare. Bărbatul Își schimbă poziția, Întoarse spatele șifonierului care bloca ușa și lăsă să-i alunece brațul drept Înspre câine. Un minut după aceea era treaz. Îi era sete. Aprinse veioza de pe noptieră, se ridică, Își băgă picioarele În papucii care, ca Întotdeauna, se aflau sub capul câinelui, și se duse la bucătărie. Moartea Îl urmă. Bărbatul puse apă Într-un pahar și bău. Câinele apăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
nu vrei să fii absolut invizibilă. Te-ai Întors În dormitor, l-ai urmărit pe violoncelist când s-a dus la bucătărie să bea apă și să deschidă ușa câinelui, mai Întâi Îl văzuseși culcat și dormind, acum Îl vedeai treaz și În picioare, poate, datorită unei iluzii optice cauzată de dungile verticale ale pijamalei, părea mult mai Înalt decât tine, dar nu putea fi, a fost doar o eroare a ochilor, o distorsionare a perspectivei, logica faptelor ne spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
eu că, într-adevăr, toți ceilalți dorm, fetița ei, copila mea și Udi, ca într-o vrajă aruncată asupra casei, deja nu mai este atât de devreme, aproape șapte dimineața, dar părea că întreg orașul doarme, doar noi două eram treze, o întreb din nou surprinsă, ce este atât de urgent în ceea ce mă privește, doar ai venit să îl vindeci pe el, iar ea spune, dacă aș vedea pe cineva întins pe trotuar gemând de durere, nu l-aș atinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
atât de mulți ani am crezut că trebuie să fac ceea ce este necesar să fac, dar se pare că nu, tăcerea noastră îmi face bine, și deocamdată lucrul acesta îmi este de ajuns; totuși într-o noapte o găsesc șezând trează pe patul ei, ținând pe genunchi o bucată șifonată de hârtie. Ce ai acolo, Noghi, întreb eu, scrisoarea pe care mi-a lăsat-o tati înainte să plece, iar eu tac imediat, în urmă cu multă vreme aproape că dădusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
așternutul din dulap și am învelit-o. Am fumat o țigară, privind pe fereastră la ploaia neîntrerupt\ de aprilie. Ploaia s-a oprit spre dimineață. Naoko dormea cu spatele la mine... sau poate nu dormise deloc. Fie că dormea, fie că era trează, cuvintele dispăruseră de pe buzele ei și trupul era țeapăn de parcă înghețase. Am încercat de câteva ori să-i vorbesc, dar n-am primit nici un răspuns. Am rămas multă vreme cu privirile ațintite pe umerii ei goi, dar până la urmă mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să mă conducă Watanabe. — Cum dorești, spuse iar Nagasawa, dar să știi că Watanabe seamănă cu mine. O fi el un individ blând și amabil, dar în străfundul inimii lui e incapabil să iubească pe cineva. Mintea sa e mereu trează și e foarte detașat... doar poftele acelea îi mai dau târcoale din când în când. Crede-mă, știu ce vorbesc. Am oprit un taxi și am lăsat-o pe Hatsumi să urce prima. Stai liniștit, o s\ am grij\ s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Înainte să vină mașinile cu gheață pentru baruri, cînd vagabonzii mai dorm Încă sprijiniți de ziduri? Ei bine, veneam dinspre docuri și ajunseserăm În piață - mergeam la cafeneaua Pearl of San Francisco să ne bem cafeaua - și În piață era treaz doar un cerșetor care sorbea o gură de apă din fîntînĂ. Dar cînd ne-am așezat la masă În cafenea i-am găsit acolo pe toți trei, așteptîndu-ne. Ne-am așezat și unul dintre ei a venit la noi. — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Dar sînt beat. Și mi-ar plăcea ca voi toți, domnilor tovarăși, să vă alăturați beției mele, chiar dacă am fost insultat de un tanchist ignorant care m-a făcut copie bețivă a lui Moș Crăciun. — Ce bine era dacă erai treaz. Și cum ai ajuns Înapoi În cazarmă? — Nu mă-ntrebați, spuse Cheliuță foarte demn. M-am Întors cu o mașină a brigăzii a douășpea. După descinderea efectuată cu pa-ra-șu-ta-mi de Încredere, printre cei de la sol exista tedința de a mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
spuse unul dintre bărbați. — Ți-am zis eu că n-o să ne-ajungă. Tu nu, că-i destulă. — Adu niște apă. Vezi că-i un urcior În bucătĂrie. Nu mai beau. MĂ duc să mă culc. Nu vrei să stai treaz, să vedem dac-apare puștiu’? — Nu. MĂ duc să mă culc. Stai tu. Crezi că apare-n seara asta? Nu știu. Eu mă duc să mă culc. Trezește-mă cînd ți se face somn. Eu pot să stau toată noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
sus, pe cer, dincolo de unde-ar fi trebuit să fie un braț al lacului, văzu un șoim. Se apropie foarte Încet de adăpost și soră-sa nu-l auzi. Stătea Întinsă pe-o parte și citea. CÎnd văzu că-i trează Îi spuse cu blîndețe, ca să n-o sperie: Ce-ai făcut, maimuțică? Ea se Întoarse, Îl privi și zîmbi scuturîndu-și capul: — L-am tuns. — Cum? — Cu o foarfecă, cu ce crezi? — Și cum ai văzut ce faci acolo? — Îl țineam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
s-ar fi descurcat mult mai bine fărĂ el. De multe ori, În timpul zilei care trecuse, Își dorise să nu-l fi trădat și Își aminti că pe la amiază Își dorise chiar să nu-l fi văzut vreodată. Dar acum, treaz În lumina lunii, știa că nu-și dorea asta cu adevărat. A doua zi dimineață merseră pe urma elefantului pe o cărare, un drum vechi prin pădure. PĂrea că elefanții urmaseră drumul Ăsta Încă de cînd se răcise lava cursă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
celor ca Cincizeci de bătrîne sau Campionul. Un drum cu trenul CÎnd m-a atins taică-meu, m-am trezit. Stătea În picioare lîngă pat, În Întuneric. Am simțit cînd a pus mîna pe mine, și-n capul meu eram treaz de-a binelea, vedeam și simțeam lucruri, dar restul corpului era adormit. — Jimmy, spuse, te-ai trezit? — Da. Atunci Îmbracă-te. — Bine. El stătea-n picioare și eu voiam să mă mișc, dar eram Încă adormit. — Jimmy, treci și-mbracă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
buzunar. Încuie valiza și plecarăm spre vagonul pentru fumători. Cum mergeam pe culoar, i-am văzut. Stăteau pe scaune În tăcere. Ne-am așezat În fața lor. Basca micuțului Îi căzuse peste bandajul de pe frunte și buzele i se umflaseră. Era treaz, se uita pe geam. Sergentului Îi era somn, i se tot Închideau ochii, apoi și-i deschidea, reușea să stea așa o vreme, după care i se Închideau din nou. Avea o față foarte adormită și Împovărată. Ceilalți doi aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Helena dormea Încă și o privi un timp dormind - părul era Întins pe pernă, dat la o parte de pe gît și ochii Închiși, ca și buzele, făceau ca fața ei bronzată să fie și mai frumoasă decît atunci cînd era trează. Observă că pleoapele erau mai pale decît restul chipului, Îi privi genele lungi, buzele dulci, calme, ca ale unui copil care doarme, sînii, așa cum se Întrezăreau pe sub cearșaful cu care se-nvelise peste noapte. Nu voia s-o trezească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fărĂ să știu ce marcă e. — Da, dar am fi ținut minte și ne-am fi luat și altă dată. — Las’ că descoperim noi altă bere nouă. — Roger, chiar nu te superi dacă mă culc? — Nu, frumusețe. — Pot să stau trează, dacă vrei. — Culcă-te, te rog, și vorbim după ce te trezești. — Noapte bună, dragul meu Roger. Mulțumesc mult pentru călĂtoria asta și pentru băuturile alea două și pentru sendvișuri și berea asta, de care o fi ea, și pentru rîul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să-l fac să vorbească despre el. Am comandat un pahar cu vin alb, dar nu mă grăbesc să-l termin, pentru că Jake nu bea deloc și nu am chef să încep să râd ca o gâscă, în timp ce el e treaz și stăpân pe situație. Spune-mi ceva despre tine! îl provoc. Ai pe cineva? Cum se împacă cu statutul tău de membru în AA? Nu pare prea încântat, dar dă din cap aprobator. Mi se pare corect, afirmă el, înțelegând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Domnul și doamna Falkland-Smythe ciocnesc și ei un pahar. Câțiva dintre tinerii de pe marginea piscinei par pe jumătate beți și se cam clatină unul spre altul; ori poate că așa se mișcă ei în mod obișnuit, chiar și când sunt treji. Sunt toți copii de bani gata. Au studiat la școli de care n-a auzit nimeni și unde, în comparație cu numele de familie, coeficientul de inteligență nu face două parale; și-au petrecut anii de facultate prostind secretare care le spălau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nu puteam să mergem la un pahar, ce tot vorbesc eu aici, cum să te duci la un pahar cu cineva care nu bea? Ție nu ți-a fost greu cu Jake? Nu, zic eu, pentru că eu nu eram prea trează. Așa că a fost în regulă pentru mine. Dar încercam într-adevăr să beau mai puțin când ieșeam cu el, fiindcă nu voiam să mă creadă o bețivă nenorocită. —Vai, dragă, eu nu știu dacă sunt în stare de asemenea abstinență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ce chin: „Ei trebuie să vină...” Cu toate astea, colina e atât de calmă În noaptea asta de Început de vară. Fusese cu mult mai aventuroasă, nesigură, dementă reconstituirea pe care o Încercam, ca să păcălesc timpul și să mă țin treaz, alaltăieri seară, de la cinci la zece, stând drept, În picioare, În periscop, În timp ce, pentru a-mi pune sângele În circulație, mișcam Încet și lin picioarele, ca și cum aș fi urmat un ritm afro-brazilian. Să mă gândesc iarăși la anii din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
trompetă și zic că or să aibă ei grijă, a doua zi aveam să mergem la Upim, la magazin, unde era un raion Întreg de jucării, o minunăție, și aveam să găsesc trompeta pe care o voiam. Am petrecut noaptea treaz și am tropăit din picioare toată dimineața următoare. După-amiază ne ducem noi la Upim, și erau trompete de cel puțin trei feluri, fie că erau ele niște chestii de tinichea, dar mie mi se păreau alămuri demne de o fosă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
kilograme. Exact când simțeam că sunt pe punctul de a o lua razna, intra în joc o luciditate diabolică, miștocărească. Ceva din mijlocul creierului râdea de mine și, cu cât eram eu mai delirant, cu atât acel ceva era mai treaz. Degeaba, nu oricui îi este dat să înnebunească, nu oricine are talentul ăsta. Singura consolare care-mi rămânea, era să iau parte la mișcările de stradă puse la cale de sindicate. O mare manifestație avu loc în Piața Palatului. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
oamenilor, dar și a prostiei din capu' tont al ăluia! și Fratele îl ațintește acuzator, cu degetul, pe nefericitul de Vierme. Ăsta delirează! Își bate joc! Halal, fost magistrat! Bețivan nenorocit! pufnește disprețuitor Mânecuță. Ba sunt cât se poate de treaz! Dacă doriți, poftim, testați-mă cu alcoolscopul...! Sau, mai bine, nu! Pot să continuu? Da? Mersi... Pentru botez, am mers la Sfântu' Filimon. Popa Costică era la domiciliu, bineînțeles, dar a refuzat să oficieze. Să se implice. Preot modern și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
odaia ca niște amintiri împietrite. Din când în când, cu coada ochiului, se uita la Nadina, care surâdea în ramă, încîntată de ea însăși. ― Câte ceasuri să fie?... Două! murmură dânsul amărât. La nouă mă așteaptă Dumescu și eu visez treaz la Nadina!... Doamne, Doamne, cât sunt de idiot! 6 A doua zi, până la prânz, Grigore a isprăvit cu bine toate afacerile. (Dumescu a fost amabil, ca totdeauna, a scontat polița armeanului și a reținut pentru amortizarea datoriei numai cât i
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]