40,073 matches
-
măcar oamenilor obișnuiți care, cel puțin, știu să se exprime corect în limba română? Despre raportul cu propriul trecut Reținem o observație a lui Daniel Cristea-Enache despre Andrei Pleșu: „Mai întâi, e vorba de a gestiona corect raportul cu propriul trecut de cobai al socialismului real și de a nu uita, sub nicio formă, experiențele umilitoare de control, ingerință, abuz, nivelare. Intelectualul cu memorie și caracter nu ține minte și nu relatează exclusiv propriile probleme din lagărul socialist. Pleșu evită de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2402_a_3727]
-
GSM pentru înșelătorii prin care ar iniția apeluri și mesaje către servicii cu tarife ridicate, a declarat șeful firmei germane Security Research Labs, Karsten Nohl, citat de . Atacuri similare asupra unui număr restrâns de smartphone-uri au mai avut loc în trecut, însă acum ar putea fi expsuse toate telefoanele mobile care folosesc tehnologia GSM
Din cauza unei erori la reţeaua GSM, hackerii pot controla 80% dintre telefoanele lumii () [Corola-journal/Journalistic/24079_a_25404]
-
a literară”. opera scrisă de Cioran în Franța nu criteriilor și argumentelor invocate. În continuare, scrie George este decât un truc „strategic pentru a Tot așa, într-un incipit de retorică, Apostoiu, participant la acea distinsă face să se uite trecutul lui legionar”, afirmativ, calm, textul se deschide cu ceremonie, „Mircea Eliade s-a folosit George Apostoiu l-aduce-n scenă pe o constatare obișnuită; „În aprilie de volumul Marthei Bibescu Izvor, țara Gabriel Liiceanu. 2007, s-au împlinit 20 de ani de la
Reevaluările post-decembriste, încotro? - marginalii critice -. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
unic, ușor cea crudă și nedreaptă”, retorica traductibil, din ultima strofă a poeziei “Scrisorilor” s-a manifestat ca bun tratat “Peste vârfuri”. Armonia perfectă, vraja de morală și educație prin servirea în stelară, mistuitorul dor, nepământescul subsidiar ca model, a “trecutului dor, de altfel, a și pregătit sufletul călător glorios”, anume livrat în aur și catifele în stele peste vârfuri... și deodată regale; dar ceea ce rămâne peste toate tăcerea magnanimă și răspunsul care aces tea d in Eminescu , “poe tu l
In memoriam Mihai Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]
-
cuvinte, oarecum anacronica"), acuzînd elită conducătoare a partidelor de străinism ("clasa conducătoare are în amintirea ei stigmatele străinismului"). Prin 1933-1934 declară unei grupări studențești care îl invitase: "Am crezut că războiul a lichidat în mine toate rezidiile de ură ale trecutului. Văd astăzi însă că nu pot fi liniștit pentru că opera de dreptate nu este făcută iar ideea de dominație națională asupra acestui pămînt nu este îndeplinită". Ideea pe care o vehiculă constant, în sens naționalist, retrograd era aceea că orașele
Publicistica lui Goga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18181_a_19506]
-
și violențe, înzestrate cu un memorabil relief fizic și moral". După cum e adevărat că sloganele exclusiviste ale lui N. Iorga au avut de la început o notă de falsitate ("superioritatea culturii române asupra celei străine, a satului asupra orașului și a trecutului asupra prezentului"), iar propagandă comunistă a urmărit a discredita definitiv o miscare literară axată pe valorile seculare ale satului românesc pe care s-a străduit a le anihila. Mai puțin credibilă e imaginea unui sămănătorism transistoric, bazat pe ipostaze prea
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
mină de emigranți ruși, ca în multe dintre cărțile lui Nabokov, poposiți la o pensiune berlineza, de unde fiecare așteaptă, mai mult sau mai putin conștient, o schimbare a norocului. O pensiune sărăcăcioasa, locuită de înși amărîți și jerpeliți, cu un trecut vag sau pur și simplu complet uitat chiar de ei înșiși. Tema e banală: emigrantul captiv într-o lume străină, pe care nu vrea să o părăsească pentru cea odinioară familiară, căci nu poate, dar în care greu izbutese să
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
o săptămînă în care tot fragilul sau echilibru de nesimțit deliberat, de insensibil cu ștaif, se dărîma. La cîteva ore înainte de sosirea ei, profesorașul e o epavă: speriat, fericit, tulburat, panicat. El e pe cale de a-si întîmpină în Masenka trecutul, pe care se străduise atît să îl uite, dosindu-l în caragialești politicarde comentarii despre maica Rusie aflată pe moarte, despre soarta rusului în exil etc. Dar tot pe Masenka o așteaptă, cu amestec de bucurie stupefiata, oroare și melancolie
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
și melancolie contemplativa, un alt pesonaj al cărții, care ipostaziază intelectualul, aflat în cele mai multe dintre cărțile lui Nabokov. Ganin, pe numele lui, este singurul ins lucid din sărăcăciosa pensiune a doamnei Dorn, refugiul emigranților; singurul care nu și-a uitat trecutul și nu are vise, ci trăiește din cinismul exploatării altora (a unei femei pe nume Liudmila, cu care are o aventură ce îl plictisește peste măsură) și a propriei sale persoane. Dintre locatarii pensiunii, Alfiorov este cel pe care il
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
marea iubire a vieții sale. Ceea ce urmează este o așteptare în paralel, ca la un circuit electric, numai că firele conectate funcționează într-atît de diferit încît rezultatul este un soi de implozie a întregului circuit. În așteptarea Masenkăi, adică a trecutului și a unei stări de fericire trăite cîndva, Ganin și Alfiorov devin amîndoi bolnavi de nostalgie, fiecare în felul său, declarat, inconștient, resemnat sau nu. Dar ei contaminează întreaga pensiune, fără să o știe. , ca durere în sens etimologic, și
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
ori pentru că misterul căsătoriei ei cu mediocrul Alfiorov rămîne o piedică în priceperea unei logici a personajului, ci mai ales pentru că e esențial că ea să fie absența, să nu știm cu adevărat cum a fost. În măsura în care Masenka simbolizează acel trecut care le lipsește tutoror membrilor pensiunii, făcînd din toți mai mult sau mai putin niște infirmi, e important că ea să rămînă o proiecție. Nostalgia înseamnă durere după ceva ce și-a pierdut conturul inițial, după o năluca, iar nostalgicul
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
și fără concluzie. Există multe spații goale în povestea lor de dragoste (războiul, despărțiri oarecum aleatorii, scrisori rămase fără răspuns etc.), pe care nu vrea și nici nu ar putea să le umple. Nostalgicul din el nu caută să structureze trecutul, ci-l contemplă, ca dintr-un scaun de cinema, cînd plîngînd soarta eroilor, cînd amuzat, cînd mirat, cînd pur și simplu indiferent. Există, de altfel, o scenă extrem de impresionantă, și totodată relevanță din acest punct de vedere în român: cînd
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
de nevoie. Din scaunul său de privitor, Ganin își contemplă umbră înciudat, pentru că știe că acea aparentă coerentă de identitate pe care i-o conferă filmul nu e adevărată. Faptul că Ganin e un nostalgic resemnat să iși mestece cumva trecutul că pe o grămăjoara de tutun, fără să îl înghită, fără să îl mai asimileze, o dovedește plecarea lui, cu cîteva ore înainte de sosirea Masenkăi. Pe care nu vrea să o vadă. Ganin scăpa din sanatoriu, cu alte cuvinte. El
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
intereselor puterii a fost pur și simplu eliminat din viața publică. Din cultura nu se poate elimina nimic, se știe, dar toate valorile ne-convenabile au fost eliminate din viața publică, din circuitul real al informației. De aceea bătălia cu trecutul s-a dat prin eliminare, prin "ștergerea numelor" și prin distrugerea fizică a cărților, manuscriselor, prin scoaterea din circuitul public al informațiilor bibliografice, iar bătălia pentru viitor s-a dat prin impunerea prin măsuri administrative a unor nume și a
Chiar trebuie să descoperim apa caldă? by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/18178_a_19503]
-
încă majoritar. Conspirativismul este la el acasă în România, kitsch-ul este în floare, morală uitată, limba română împărăginită, credința pierdută, "toți ne urăsc" și de aceea îi urîm pe toți! Din cauza atîtor necazuri care ne vin din propriul nostru trecut sîntem tentați să credem că "nașterea din nou" ar fi o soluție, ba chiar una foarte convenabilă și mai ales una foarte comoda, față în față cu conștiința noastră. Această soluție ar fi una dintre cele mai teribile "momeli" ale
Chiar trebuie să descoperim apa caldă? by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/18178_a_19503]
-
Doar tabula rasa creează condițiile impunerii pe criterii administrative a unei "noi ordini" în cultura. Doar pe această cale este posibilă victoria definitivă a "revoluției culturale", dorită de orice grup terorist, de orice dictatură. De fapt, ce apar? Apar cumva trecutul? Nicidecum. Încerc să apăr viitorul pentru că o cultură cu un trecut falsificat sau ignorat, oricît de neplăcut ar fi acel trecut, nu are nici un viitor. Nu doresc decît o legalitate legitimă!
Chiar trebuie să descoperim apa caldă? by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/18178_a_19503]
-
noi ordini" în cultura. Doar pe această cale este posibilă victoria definitivă a "revoluției culturale", dorită de orice grup terorist, de orice dictatură. De fapt, ce apar? Apar cumva trecutul? Nicidecum. Încerc să apăr viitorul pentru că o cultură cu un trecut falsificat sau ignorat, oricît de neplăcut ar fi acel trecut, nu are nici un viitor. Nu doresc decît o legalitate legitimă!
Chiar trebuie să descoperim apa caldă? by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/18178_a_19503]
-
victoria definitivă a "revoluției culturale", dorită de orice grup terorist, de orice dictatură. De fapt, ce apar? Apar cumva trecutul? Nicidecum. Încerc să apăr viitorul pentru că o cultură cu un trecut falsificat sau ignorat, oricît de neplăcut ar fi acel trecut, nu are nici un viitor. Nu doresc decît o legalitate legitimă!
Chiar trebuie să descoperim apa caldă? by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/18178_a_19503]
-
luate pe jumătate. O părere greșită, iscodita de o ideologie politică superficială, susținea pînă de curînd că destinul popoarelor este asigurat prin instinctul lor de conservare; și, în consecință, ca hotărîrile supreme se pot lua prin sufragiul universal. Nimic din trecutul istoric al omenirii nu vine să confirme această părere. Hotărîrile supreme care au determinat asigurarea sau distrugerea vieții popoarelor au fost totdeauna opera conducătorilor". Există aci și o cîrtire împotriva democrației, inevitabilă oricărui elitism, de la "cultul eroilor" al lui Thomas
Rădulescu-Motru a avut dreptate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18194_a_19519]
-
de conservație, el se dezvăluia sentimentului și realizarea lui era lăsată tot inspirației sentimentului; era impulsiv și subiectiv. Naționalismul cel nou, cel al viitorului, va fi o armă ofensiva: va fi calculat și obiectiv. Cel dintîi ia ființă din venerarea trecutului; cel de-al doilea, din inteligență celor ce conduc treburile publice; cel dintîi se întreabă de unde sîntem; cel de al doilea: încotro mergem". O conexiune cu incomoda scriere, din 1907, a lui Dimitrie Drăghicescu, Din psihologia poporului român, e plauzibilă
Rădulescu-Motru a avut dreptate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18194_a_19519]
-
care o traversam și pentru o conștiință de intelectual ce înțelege să rămînă lucid-interogativ în față provocărilor istoriei. (I.P.) - Aș dori să începem dialogul nostru cu o întrebare privind evoluția scrisului Dv. din ultimii vreo douăzeci de ani. Aveți un trecut prestigios de teoretician al literaturii, de poetician, - dar, începînd cu un anumit moment, spuneți că "literatura nu e făcută numai din structuri, ci și din idei și din istorie", - și aceasta implică, desigur, o judecată privind marea epoca a structuralismului
În exclusivitate, un dialog cu TZVETAN TODOROV "NU SUNT FOARTE OPTIMIST PENTRU VIITORUL IMEDIAT" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/18183_a_19508]
-
putem întreba dacă aceste "morale ale istoriei" există... Aș spune că ține de condiția umană faptul de a căuta un sens desfășurării evenimentelor, istoriei. Poate că nu există nici unul, dar noi, ființele omenești, sîntem o specie care încearcă să organizeze trecutul, să vadă în el ceva mai mult decît simpla acumulare a unor fapte haotice. Noi nu acceptăm haosul, ființa umană caută mereu să treacă de la haos la cosmos, la organizare, și își pune, deci, această întrebare. Eu particip la o
În exclusivitate, un dialog cu TZVETAN TODOROV "NU SUNT FOARTE OPTIMIST PENTRU VIITORUL IMEDIAT" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/18183_a_19508]
-
asemenea tendința, am scris o carte cu acest titlu, pentru că toate cărțile de istorie pe care le scriu sînt în același timp cărți orientate spre tentativă de a degajă o anumita "morală" politica sau individuală, de a reflecta, pornind de la trecut, asupra comportamentului pe care l-am putea avea astăzi. Această atitudine nu e deloc nouă, în Antichitate se vorbea despre o "historia magister vitae", care ne spunea, deci, că istoria trebuie să ne dea lecții despre felul cum să ne
În exclusivitate, un dialog cu TZVETAN TODOROV "NU SUNT FOARTE OPTIMIST PENTRU VIITORUL IMEDIAT" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/18183_a_19508]
-
ziar de stînga, nu s-a opus deloc, ci, dimpotrivă, a mers în întregime în acest sens. Ca să nu mai vorbim de Le Figaro... Cred că acest lucru se explică mai puțin prin dificultatea de a te despărți de propriul trecut, căci cei ce se manifestă în felul acesta sînt oameni tineri, care s-au născut la multă vreme după război, la douăzeci de ani de la război; e mai degrabă din nevoia, ce poate fi înțeleasă, de a se lega de
În exclusivitate, un dialog cu TZVETAN TODOROV "NU SUNT FOARTE OPTIMIST PENTRU VIITORUL IMEDIAT" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/18183_a_19508]
-
greu, căci cum poți alege să-i judeci pe cei care făceau ceea ce statul le spunea să facă; nu cred că un fel de eroism retrospectiv ar trebui să ne permită să-i judecăm în mod excesiv pe oamenii din trecut, la urma urmei pe părinții mei, sau ceea ce aș fi făcut eu insumi dacă aș fi rămas să trăiesc în Bulgaria, - căci ar fi trebuit să mă supun și eu, la rîndul meu, - nu-mi fac nici o iluzie în privința asta
În exclusivitate, un dialog cu TZVETAN TODOROV "NU SUNT FOARTE OPTIMIST PENTRU VIITORUL IMEDIAT" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/18183_a_19508]