6,656 matches
-
de autoritățile germane. Bilunară până în 1984, lunară după acest an, D. a avut la început un caracter „mai mult parohial” (Ion Solacolu), înscriindu-se pe un declarat „drum nou” în aprilie 1982, când „își propune să devină nu numai o tribună liberă pentru exprimarea năzuințelor celor din țară, ce astăzi sunt în imposibilitate de a o face, ci și un sprijin pentru cei care, părăsind totul în urmă și pornind pe calea anevoioasă a exilului, reîncep o viață nouă în libertate
DIALOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286757_a_288086]
-
care a determinat realizarea, la Editura Paralela 45, a colecției „Scriitorii orașului Pitești” și apariția revistei „Cafeneaua literară”, al cărei redactor-șef adjunct este. A debutat cu poezie în revista „Argeș” (1968). A colaborat la „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Calende”, „Echinox”, „Tribuna”, „Familia”, „Argeș”, „Reflex” ș.a. Debutul în volum l-a constituit placheta de versuri Departele Epimenides (1976); au urmat alte cărți de poezie: Depărtarea lăuntrică (1980), Călătorie spre sine (1984), Discurs despre liniște (1989), Deasupra tenebrelor (2001), Opium (2002). În volumul
DIACONU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
Virus, Critic etc., D., poligraf școlit și gazetar de oarecare notorietate, colaborează, rutinier, la ziare și reviste dintre cele mai diverse din primele decade ale veacului trecut: „Moș Teacă”, „Foaia populară”, „Moda ilustrată”, „Apărarea națională”, „Epoca”, „Patriotul”, „Zeflemeaua”, „Forța morală”, „Tribuna literară”, „Cronica”, „Tribuna familiei”, „Observatorul”, „Duminica”, „Românul literar și politic”, „Revista albă”, „Țara”, „Biruința”, „Universul literar”, „Ileana”, „Dunărea de Jos”, „Gurița”, „Viitorul”, „Alandala”, „Versuri și proză”, „Săptămâna politică și culturală”, „Drepturile femeii”, „Noi pagini literare”, „Universul”, „România de mâine”, „Naționalul
DIMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
D., poligraf școlit și gazetar de oarecare notorietate, colaborează, rutinier, la ziare și reviste dintre cele mai diverse din primele decade ale veacului trecut: „Moș Teacă”, „Foaia populară”, „Moda ilustrată”, „Apărarea națională”, „Epoca”, „Patriotul”, „Zeflemeaua”, „Forța morală”, „Tribuna literară”, „Cronica”, „Tribuna familiei”, „Observatorul”, „Duminica”, „Românul literar și politic”, „Revista albă”, „Țara”, „Biruința”, „Universul literar”, „Ileana”, „Dunărea de Jos”, „Gurița”, „Viitorul”, „Alandala”, „Versuri și proză”, „Săptămâna politică și culturală”, „Drepturile femeii”, „Noi pagini literare”, „Universul”, „România de mâine”, „Naționalul”, „Palatul de Justiție
DIMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
traduse în engleză. Debutul în limba română are loc în 1982, cu volumul Călătorii de recunoaștere. Colaborează la revistele „Ramuri”, „România literară”, „Luceafărul”, „Vatra”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Steaua”, „Calende”, „Orizont”. A fost distinsă cu premii de revistele „Luceafărul” (1980) și „Tribuna” (1981), de Filiala Craiova a Uniunii Scriitorilor din România (1996). În prezent este realizator de programe culturale la Radio Oltenia din Craiova. În cartea de debut, Călătorii de recunoaștere (1982), poate fi surprinsă o blândă exaltare a „demiurgului adolescent”, pentru
DINULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286787_a_288116]
-
Junimea al Muzeului Literaturii Române din Iași. Din 1992 este lector, apoi conferențiar la Catedra de literatură română și comparată a Universității ieșene. A colaborat la „Iașul literar”, „România literară”, „Cronica”, „Ateneu”, „Luceafărul, „Revista de istorie și teorie literară”, „Tomis”, „Tribuna”, „Odglosy” (Polonia) ș.a. Volumul de debut al lui D., Ares și Eros (1978; Premiul Uniunii Scriitorilor), folosește simbolistica dragostei și războiului pentru evidențierea celor două sfere tematice majore ale poeziei române contemporane: lirica insurgentă, cu tonalitățile sale dinamice (și nu
DIMITRIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286782_a_288111]
-
Herald” și „Datina”, semnând Ilariu Dobridor (dar și Ilie Constantin, N.D. Tomcea). Colaborează la „Curentul”, „Facla”, „Gândirea”, „Secolul”, „Floarea de foc”, „Azi”, „Viața românească”, „Convorbiri literare”, „Conștiința națională”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Sfarmă-Piatră”, „Gând românesc”, „Gazeta”, „Familia”, „Universul literar”, „Porunca vremii”, „Tribuna” ș.a. A fost redactor la „Dreptatea” (1934-1936, 1944), „Flamura verde” (1936) și „Poporul” (1943) și director la „Presa” (1939). În 1941 se afla pe front, soldat și reporter de război. Pentru atitudinea sa de dreapta, în 1945 este exclus din
DOBRIDOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286802_a_288131]
-
Este președintele Fundației „Octavian Doclin” din Reșița, redactor-șef al revistei „Reflex”, care apare la Reșița din anul 2000. Colaborează la „Arca” (Arad), „Contemporanul”, „Convorbiri literare”, „Discobolul” (Alba Iulia), „Familia”, „Knijevni Jivot”, „Luceafărul”, „Meridianul Timișoara”, „Orizont”, „Poesis”, „Semenicul” (Reșița), „Transilvania”, „Tribuna”, „Vatra”, „Viața românească”. Este deținătorul mai multor premii literare pentru volumele de poeme A te bucura de eroare (1992), Agresiunea literei pe hârtie (1996), 47 Poeme despre Viață, Dragoste și Moarte (1998), Urma pașilor în vale (2001). În 1999, i
DOCLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286808_a_288137]
-
Artă Dramatică (1945- 1948) și la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. A fost actor la Teatrul Mic din București până în 1975. Debutează cu proză poetică în 1940, în revista „Crenguța” din Bălți. Colaborează la „Raza”, „Basarabia literară”, „Tribuna poporului”, „Familia”, „România literară”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „Săptămâna” ș.a. Poezia din volumele Sunete arse (1972), Cântarea verbului a fi (1979), Cetățile de rouă (1985), Și punctum... (1989) se înscrie în registrul retoric al unei convorbiri evlavioase cu Dumnezeu, în care sunt
DONOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286831_a_288160]
-
Donna și, mai rar, Serafitus și Seraphitius, colaborează la reviste patronate de Al. Macedonski - „Vieața nouă”, „Literatorul”, „Carmen”, „Ileana”, „Hermes”, dar și la „Foaia populară”, „Epoca”, „Noua revistă română”, „Convorbiri critice”, precum și la unele dintre periodicele conduse de Victor Anestin - „Tribuna familiei”, „Țara literară și populară”, „Orion”, „Tribuna” ș.a. Placheta de debut, Câteva strofe, apărută în 1898, este urmată de Sonetele Uraniei (1902) și de Marginalia (1911). Anunța tot atunci alte volume de versuri (Ad Coelum, Pensieri prohibiti) și de schițe
DONNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286830_a_288159]
-
colaborează la reviste patronate de Al. Macedonski - „Vieața nouă”, „Literatorul”, „Carmen”, „Ileana”, „Hermes”, dar și la „Foaia populară”, „Epoca”, „Noua revistă română”, „Convorbiri critice”, precum și la unele dintre periodicele conduse de Victor Anestin - „Tribuna familiei”, „Țara literară și populară”, „Orion”, „Tribuna” ș.a. Placheta de debut, Câteva strofe, apărută în 1898, este urmată de Sonetele Uraniei (1902) și de Marginalia (1911). Anunța tot atunci alte volume de versuri (Ad Coelum, Pensieri prohibiti) și de schițe (Peisagii sufletești), un roman (Confesiunea lui Cantemir
DONNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286830_a_288159]
-
onoare al acestuia. S-a numărat, de asemenea, printre membrii Consiliului Național Român din 1918. D. a colaborat la „Familia” (semnând unele contribuții cu pseudonimul Moise), la „Minerva” din Bistrița, la „Vatra”, „Cultura creștină”, „Calendarul revistei «Lumea ilustrată»”, „Calendarul «Unirii»”, „Tribuna” din Sibiu ș.a. Publicistica lui, alcătuită din articole politice și culturale și destinată să susțină în termeni ponderați, cu argumentare pertinentă, drepturile românilor transilvăneni, nu și-a păstrat, cu trecerea timpului, interesul pe care îl trezea în anii de la începutul
DOMSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286824_a_288153]
-
Sciences Sociales din Paris și altul în știință religiilor (1996-2000) la École Pratique des Hautes Études, tot la Paris, susținut cu teza La Pierre Dieu. Espace et matière dans leș traités alchimiques de la fin de la Renaissance. Colaborează la „Dilemă”, „Contrapunct”, „Tribuna”, „Cotidianul” ș.a. Din 1990 este colaborator permanent la „Jurnalul literar”, unde publică articole în marginea actualității. Voce sigură, echilibrată, formată în contactul cu istoria culturii, D. nu cade niciodată în entuziasmele colective conjuncturale, relevând mai degrabă reflexele trecutului asupra epocii
DRAGAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286844_a_288173]
-
Analele științifice ale Universității «Al. I. Cuza»”, seria literatură (1972 și 1989). A debutat în „Iașul literar” (1958), colaborând apoi cu studii, articole și cronici literare la „Convorbiri literare”, „Cronica”, „România literară”, „Luceafărul”, „Manuscriptum”, „Revue roumaine”, „Steaua”, „Viața românească”, „Literatorul”, „Tribuna” ș.a. Istoric literar prin formație și structură, D. își concepe prima carte, monografia B.P. Hasdeu (1972; Premiul Uniunii Scriitorilor), după dihotomia tradițională viață-operă. Reprezentând cea dintâi cercetare amplă în domeniu, lucrarea beneficiază de o documentare deosebit de serioasă, iar concluziile la
DRAGAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286843_a_288172]
-
mai întâi, ca asistent la Institutul de Teatru din Târgu Mureș, va fi și cercetător în cadrul Centrului de Cercetări al Academiei, din același oraș. Debutează în 1961, în „Luceafărul”, colaborând la numeroase publicații din țară („România literară”, „Steaua”, „Echinox”, „Familia”, „Tribuna”, „Viața românească” ș.a.), dar și din Ungaria, Polonia, Iugoslavia etc. În 1971 devine, alături de Romulus Guga, Mihai Sin ș.a., redactor-fondator al revistei „Vatra”. În 1987, urmându-și soția, prozatoarea Maria Mailat, se stabilește în Franța. La Paris face diverse meserii
CULCER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286566_a_287895]
-
ca serie a doua, din mai 1937 până în august 1940, sub îngrijirea lui Horia Carp (care la un moment dat figurează ca director). Revistă ilustrată „pentru literatura și arta renașterii evreiești”, C. are un profil enciclopedic și se consideră „o tribună” de dezbatere, „tribună de cercetare și de muncă culturală constructivă”. La reapariție, într-un timp istoric dramatic, revista reia ideea neangajării politice, aducând câteva nuanțări: „Nu va face politică, dar își va spune cuvântul ori de câte ori se vor discuta și vor
CULTURA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286578_a_287907]
-
doua, din mai 1937 până în august 1940, sub îngrijirea lui Horia Carp (care la un moment dat figurează ca director). Revistă ilustrată „pentru literatura și arta renașterii evreiești”, C. are un profil enciclopedic și se consideră „o tribună” de dezbatere, „tribună de cercetare și de muncă culturală constructivă”. La reapariție, într-un timp istoric dramatic, revista reia ideea neangajării politice, aducând câteva nuanțări: „Nu va face politică, dar își va spune cuvântul ori de câte ori se vor discuta și vor fi în cumpănă
CULTURA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286578_a_287907]
-
de Filologie a Universității din Cluj, secția română-rusă. Frecventează Cenaclul Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor, condus de A. E. Baconsky, și debutează în 1956, cu poezia Fluviul, în ziarul local „Făclia”. Semnează apoi mai ales articole de critică literară în „Tribuna”, „Steaua”, „Luceafărul”, „România literară”, „Contemporanul”, „Scrisul bănățean”, „Ateneu”, iar după 1989 și în „Gazeta de Cluj-Napoca”, „Unitatea națională”, „Curierul”, „Cetatea culturală”, toate din Cluj-Napoca, în „Unu” și „Al cincilea anotimp” (Oradea), „Poesis” (Satu Mare), „Semne” și „Ardealul literar și artistic” (Deva
CUBLESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286544_a_287873]
-
culturală”, toate din Cluj-Napoca, în „Unu” și „Al cincilea anotimp” (Oradea), „Poesis” (Satu Mare), „Semne” și „Ardealul literar și artistic” (Deva) ș.a. Între 1959 și 1962 activează ca reporter la Radio Cluj, apoi ca redactor și secretar general de redacție la „Tribuna” (1962-1974), redactor-șef al Editurii Dacia (1972-1980), director al Teatrului Național din Cluj-Napoca (1980-1988), redactor-șef adjunct al revistei „Steaua” (1988-1999). Din 1991 este și profesor-asociat la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca, secția teatru, precum și profesor la Universitatea „1 Decembrie
CUBLESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286544_a_287873]
-
1862, Sibiu - 23.XI.1935, București), poetă. Fiică a lui Dimitrie Cunțan, preot, compozitor și profesor de muzică la Seminarul Andreian, C. urmează școala primară și un „institut” de limbi străine în orașul natal. Debutează relativ târziu, în 1891, în „Tribuna”. Ulterior, până la intrarea României în războiul mondial, este prezentă frecvent, iscălind uneori și Liliac ori Rim, cu versuri, proză scurtă, drame și traduceri din poeți germani și francezi, în numeroase periodice din Transilvania și din Regat, precum „Foaia poporului”, „Vatra
CUNŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286583_a_287912]
-
României în războiul mondial, este prezentă frecvent, iscălind uneori și Liliac ori Rim, cu versuri, proză scurtă, drame și traduceri din poeți germani și francezi, în numeroase periodice din Transilvania și din Regat, precum „Foaia poporului”, „Vatra”, „Familia”, „Telegraful român”, „Tribuna poporului”, „Sămănătorul”, „Luceafărul”, „Foaia interesantă”, „Revista noastră”, „Revista politică și literară”, „Viața literară și artistică”, „Țara noastră”, „Viața românească”, „Junimea”, „Viitorul româncelor”, „Flacăra” ș.a. O parte din versuri este strânsă în plachetele Poezii (1901), Poezii (1905) și în cele două
CUNŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286583_a_287912]
-
După debutul din „Cronica” (1906), a colaborat cu proză, însemnări culturale, sociale, politice și mai ales vizând probleme ale învățământului primar, cu note de drum și amintiri în „Neamul românesc” și „Neamul românesc literar”, „Drum drept”, „Ramuri”, „Învățătorul român”, „Roma”, „Tribuna”, „România”, „Cuvântul”, „Universul”, „Graiul românesc”, „Nădejdea”, „Curierul”, „Satul”, „Pământul”, „Credință și muncă”, „Poșta țăranului”, „România satelor”, „Viața Basarabiei”, „Revista Asociației învățătorilor mehedințeni”, „Poporul român”, „Gazeta de Transilvania” și în numeroase alte periodice. A tradus și a prelucrat din Jean Aicard
CULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286567_a_287896]
-
Comarnescu își revendică această concepție (la fel alegerea termenului symposion „în cinstea lui Plato” și numele asociației). Modalitatea devine suspectă într-un mediu social ce se radicalizează politic. Fără longevitate în atare condiții, tânăra asociație e îndeobște apreciată ca „ultima tribună liberă” dinaintea scindării ireconciliable a vieții publice românești. Anecdotica legată de simpozioanele de la Fundație relevă cu precădere carențele de mentalitate ale publicului, ale presei și oficialităților. Turbulență și fanatisme la unii, măsuri de forță și cenzură la ceilalți. De două
CRITERION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286517_a_287846]
-
își începe activitatea didactică în învățământul superior, fiind conferențiar și apoi profesor la universitățile din Bacău și Iași. Debutează cu recenzii în „Iașul literar” (1963) și colaborează cu cronici literare, articole și studii în revistele „Cronica”, „România literară”, „Iașul literar”, „Tribuna”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Orizont” ș. a. Semnează volumele Cărți și idei (1972), Spații (1981), Metamorfozele lui Hyperion (1983; Premiul Asociației Scriitorilor din Iași) și Eminescu despre sine (1997). În comentariile sale critice C. nu urmărește să traseze contururi definitive, să dea verdicte
CUŢITARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286612_a_287941]
-
dinamic acestei publicații bine gândite și inteligent scrise. Deși nu se indică nicăieri în cuprinsul numerelor apărute numele redactorului responsabil, acuratețea precizărilor juridice duce la ideea că acesta nu era altul decât Leonida Constantinescu. În articolul-program al C.r., periodic subintitulat „Tribună de luptă românească pentru eliberarea și unitatea națională”, se spune: „Născut în vremuri de restriște, el vine să răspundă unei chemări de firească solidaritate, adresându-se tuturor românilor ce rătăcesc pe drumul lung și anevoios al pribegiei [...] Așezându-se pe
CURIERUL ROMAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286600_a_287929]