15,306 matches
-
tresăriri enigmatice și ochii foarte alungiți și iscoditori mă... Vino, te conduc, i-am spus. Ca și ieri, Lola se retrase un pas Înapoi și Îmi făcu un semn discret cu mâna să o las să plece. Salută cu o tristă Înclinare a capului și se Îndepărtă sfidător, unduindu-se ca o felină printre mese, culegând privirile bărbaților tulburate de alcool și de dorință. La fel ca În ziua trecută, am plecat singur și intrigat. (Ce fel de bărbat ești? Cum
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
copiii grav bolnavi. Așa că au plecat toți într-acolo ca să fie vindecați în marea lor credință. Nimeni nu-și mai adusese aminte de promisiunea făcută cu două mii de ani în urmă, doar Dan și Corina. Și ei se întorceau acum triști și rușinați spre casă. Numai bretonul ei flutura vesel ori de câte ori Corina întorcea capul ca să mai vadă o dată piața pustie. PE MARA O DOARE RĂU CAPUL De câteva zile pe Mara o doare rău capul. La primele ore din zi nu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
motive sau dovezi, totul ar părea forțat. Își anunță echipa că va sista lucrările din motive morale și de fonduri, însă nimănui nu îi veni să creadă, toți erau convinși că glumește, dar nu și puteau explica figura serioasă, chiar tristă a criticului; apoi fiecare i-a întors spatele lăsându-l neînțeles în mijlocul glumelor lui nesărate. Situația îi scăpase lui Zara de sub control, poziția sa în echipă nu mai conta, oricine ar fi în stare să scrie acum biografia lui Raman
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și cum în drum spre ușă se apleacă să ridice o scamă de pe covor. Ne întoarcem din nou spre unchiul Traian. Pielea lui părea mai netedă fără boabele de transpirație. La capul lui, Cristi se juca cu lumânarea. Tăceam. Arătam triști. Am fi vrut să ieșim din cameră, dar ne era rușine. Am urmărit dezinteresați jocul lui Cristi până când cineva i-a smuls lumânarea din mână și a pus-o în sertar. Câteva minute Cristi a rămas nedumerit, degetele lui grăsuțe
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
întoarse într-o parte, cu genunchii adunați și cu cearșaful lipit de spate. Mătușa se duse după o pijama curată și alte cearșafuri, dar se întoarse repede fără nimic. — Până nu moare, nu pot. Așteptarea se prelungea. Arătam și mai triști. Unchiul Traian deschise ochii și privi în gol, ignorându-ne. Ochii lui nu clipeau, doar se umezeau în lumină. În aerul închis transpiram ca și el, iar ochii noștri se umezeau la fel ca și ai lui. Se apropia ora
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
nu știi cât de mult înseamnă legătura cu tine! Te rog din suflet, mă închin ca la o icoană, nu mă abandona, scrie-mi câteva rânduri despre tine, despre băiat, despre Alex. Te voi ține la curent privind viața mea, trista mea viață, numai așa vei prețui fericirea ce ți-a fost dată: să ai un soț ca Alex și un copil normal, ca Mihăiță. Te îmbrățișează cu toată căldura sufletului ei năpădit de atâtea încercări ale vieții, care nu știu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
masă pentru băiat mai multe bunătăți, dar ea nu se atinse de mâncare, pretextând că mâncase în oraș și nu-i era foame. Mihăiță, în timp ce mânca, urmărindu-i fiecare gest pe chipul ei întunecat, găsi că mama sa este foarte tristă, dar nu avu curajul să o întrebe. După ce spuse sărut-mâna pentru masă, ceru voie să intre în camera lui să-și facă lecțiile. - Vino mai întâi la mama să te sărute! Așa o să-ți meargă lecțiile șnur, o să vezi, încercă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
evenimente tragice, comice sau grotești, dincolo de personaje normale sau sucite, și, până la urmă, dincolo de cuvinte. Lumea lui Slavic este o lume concomitent reală și ficțională, dură și suavă, clocotitoare și senină, logică și absurdă, sacră și profană, buimacă și armonioasă, tristă și emoționantă. Detectăm aici aceeași frenetică trăire a oamenilor simpli, care, fără să-și pună abisale întrebări ontologice, vibrează plauzibil, palpită în acord cu ritmurile canonice ale existenței, în imediat, în biologic și mult mai puțin în transcendent. Când Nietzsche
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de alta, capacitatea de a construi personaje plauzibile, verosimile și autentice în hotarele înguste ale povestirilor sale. Imaginea de ansamblu se cristalizează prin însumare și devine convingătoare ca spațiu ficțional. 8 martie 2012 Teodor Pracsiu Nesăbuință Femeia din parc stă, tristă, pe banca din metal, și se gândește, cufundată în adânca tristețe, la ale ei, neluând în seamă nimic din marele vacarm al vieții, dimprejur. Aceeași bancă, dacă ar avea grai și memorie, ar spune lumii: uite, fa, nesimțitoare, fa surdă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
din toată fosta Epocă de Aur. Acum, însă, după ce, respectiva epocă s-a stins, clienții catedralei intră, câte unul, își sorb zeama cu care-i servește tanti Maria, ies, unul câte unul, și se pierd, asemeni unor umbre, în mulțimea tristă a străzii. Mă cutremur. Mai privesc odată, la cei de pe la, ori de printre, mesuțele tantei Maria. Îi privesc: triști, strâmbi, sfrijiți, rufoși, pe cap cu câte ceva, pe care, întorcându mi privirea, îmi vine ori să urlu de durere și de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
își sorb zeama cu care-i servește tanti Maria, ies, unul câte unul, și se pierd, asemeni unor umbre, în mulțimea tristă a străzii. Mă cutremur. Mai privesc odată, la cei de pe la, ori de printre, mesuțele tantei Maria. Îi privesc: triști, strâmbi, sfrijiți, rufoși, pe cap cu câte ceva, pe care, întorcându mi privirea, îmi vine ori să urlu de durere și de milă, ori, să pufnesc în nas. și, în clipa în care prind a mă îndepărta, repet, în sinea mea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Până să ajungă la ea, frumoasa ființă muri. O puse în tolbă și porni mai departe. Nu mai era mult până să se însereze. Numai ce auzi, la un timp: piu...piu...piu. și se depărtă, în auz, cu acel trist și repetat piuit. Îl cuprinse o tristețe amară. Biata potârniche! Își strigă perechea. Perechea pe care, eu, ca un criminal, i-am ucis-o! O, cumplită vânătoare! Cumplită îndeletnicire! și, în natură, piuitul nu se mai auzi. În sufletul său
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de aiurea, pentru ei, nu existau. Le cunoșteau numai din presă și din restul mijloacelor mas-media. Îi dureau și pe ei, sufereau și ei precum întreaga lume simțită, dar, neavând cum să intervină, spre a face viața altora mai puțin tristă și supusă umilințelor; trăiau modest, cinstit și corect; ca doi oameni, de sub treizeci de ani fiecare, hrănindu-se din propiile bucurii, făcându-și plapumă doar, din propria fericire. Le era suficient. și se simțeau atât de bine! Dar, zice o
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
fi vorbit, nu m-ar fi auzit, nu m-ar fi înțeles. Ar fi avut fizionomia unei vechi cunoștințe, dar n-aș fi fost eu, nici măcar o părticică din mine. În ochii mei, lumea lua aspectul unei case pustii și triste și eram răvășit de ideea că trebuia să străbat toate încăperile unui astfel de domiciliu. Treceam din una în alta, dar, ajuns în ultima, când m-am găsit față în față cu târfa, în spatele meu, ușile al căror prag îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
se puneau în mișcare și se strâmbau la mine. În colțul camerei, în spatele perdelei atârnând alături de ușă, erau o mulțime de idei și siluete informe și amenințătoare. Acolo, lângă perdea, stătea o nălucă înspăimântătoare. Nu se mișca; nu era nici tristă, nici veselă, de fiecare dată când mă întorceam spre ea, mă privea în albul ochilor. O cunoșteam. Mi se părea că o mai văzusem când eram copil, în a treisprezecea zi după Nouruz, pe malul apei Surenului, jucându-se de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
n-a fost o mare artistă; atunci de ce se scrie, Într-un ziar central, despre fericirea ei din ...China [ sic!], provocată de un negru? Naiba știe! Aflu că la BÎrlad s-a făcut o propunere care, dacă nar conține reflexe triste, ar putea părea salutară : cărți În rate. N-are omul azi 500.000 lei vechi, dar vrea volumul : plătește un avans de - să zicem - 200.000, și În alte două luni a achitat cartea. Era să zic : să dăm și
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
atîtea telenovele, Încît nu văd o moarte a sa prin inaniție, curîndă. În fine, o histrioancă autoexilată În provincie, Îi căina pe bieții Radu Beligan și Ion Lucian, care au niște pensii de mizerie... Rezerva mea vine dintr-o cunoaștere tristă, a realității foarte bunilor actori de provincie, condamnați să trăiască cu 7-800 de lei pe lună, după 15 ani de scenă, pe care nu-i compătimește nimeni. Cred că echilibrarea veniturilor, dacă e s-o facem justițiar, nu cabotin, trebuie
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
nume-n teatru...Îl știu pe T. care se mulțumește cu o emisiune tv aducătoare de bani... Mai cunosc cel puțin zece tipi de care nu se mai aude nimic, de peste un deceniu...Și-n plus, am citit o confesiune tristă a lui Radu Penciulescu (din 2004) :” Nu vreau să mai montez nimic - nici În România, nici În Franța, nici În Suedia. Am grijă de copil, mă uit la televizor, Îmi place să gătesc...” Acum un an nu-nțelegeam ce spune
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
firma de cablu). Mda... În Noua Guinee există un trib numit Foru. Membrii lui suferă de cea mai rară boală din lume : boala rîsului. Maladie nevindecabilă. Vă dați seama că ei nu au deloc umor și sunt printre cei mai triști oameni din lume. Seara, În Paralia (Grecia), un amic ungur povestește o fabulă. Povestește prost. Singurul lucru amuzant e că nu poate zice Vulpoiul, ci ...Vulpele Am avut cinstea să-l cunosc pe Dan Jitianu, marele nostru scenograf, trecut În
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
și azi, chiar sînul lor e mai lăsat! Baletistele albe lunecă, nu core grafiază . Dar or fi balerine adevărate? Iele? Himere? Greu de spus! În lipsa lui Hamlet (plecat În turneu), becul ago nizează :” Există? Nu există?”. Iară poetul trece piața tristă... Am participat, nu de mult, În sala Symposion a Universității de Arte „ G.Enescu”, la lansarea unor volume de și despre teatru. Cum bunul meu amic Faifer era la un parastas, mi-a revenit mie plăcuta sarcină a prezentării volumelor
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Privi iarăși în jur, cu un soi de neliniște: Că până mâine, s-o mai lămuri trebile", decise ea. Urmă ferm: "Hai, iubi, hai, nu mai sta, că-ți stă norocu'!" Rămăsesem din nou singur. Singur, dar în niciun caz trist. Va să zică cu de-astea îmi umbla onorabila tanti Cateluța. Cucoana nu pierdea nicio o ocazie când mai observam, până și eu, că anumite lucruri detergent, ciocolată, alune și alte asemenea se terminau cam rapid, ori dispăreau pur și simplu din
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Și uite că așa i-a rămas numele. M-am întrebat de câteva ori așa, în momente de plictiseală cumplită, spre exemplu la cursurile de desen tehnic sau de socialism științific cum și-ar fi numit voievodul țara dacă acest trist accident nu s-ar fi produs. Având în vedere pasiunile cinegetice ale domnitorului și puzderia de bouri ce se buluceau pe vremurile acelea prin codrii și pe pășunile Moldovei, aș spune că, vorba cronicarului, "să sparie gândul" de ce variantă ar
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pripit, fără să mă gândesc, cât de cât, la repercursiuni. Tot așa mi se întâmpla deseori să jignesc pe cineva neintenționat, vorbind de dragul logicii sau de dragul argumentării. Îmi răsuna în gând remarca naratorului când se referea la Mihai: subțirele și tristul umor acid al cancelarului... sau la meditația gravă în care era adâncit... purtându-și povară cu melancolică răbdare. 10. Odată ajunși la Comitetul de Cultură, imediat sunt invitat în biroul Contabilitate, fără Valy. Da.-îmi ziceamtoată mișcarea aceasta miroase a
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
joacă același joc, cu regulile lui aparent complicate. Te va ajuta tot timpul prin intermediari. Doar atât. Te va sprijini din umbră. Nu uita, până una alta următoarele: Siguranța de sine a cancelarului, glasul său înalt, fals îndurerat, subțirele și tristul umor acid; tapiseria cu uciderea licornului și că totul poate deveni posibil... Da, poate deveni posibil... Aș fi dorit ca mirosul amar al frunzelor să-mi umple din nou nările, aș fi dorit ca ceața subțire să nu se disipeze
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
prin ciorapul rupt, rana sângerândă. Tremura de durere icnind cu lacrimi în ochii roșii, iar obrajii îi ardeau. Îi dictez o replica din ultima scenă: < Mihai (în timp ce cornul sună prelung și din depărtare îi răspunde altul): Domnii mei, e un trist și stupid accident. Mâhnirea de abia mi-a lăsat glas să vorbesc și cuvintele sunt greu de găsit. Alteța sa Principele va fi, asemenea, adânc mâhnit, pentru că tocmai acum, cu greu s-a așezat pacea în principat dar adevăratul semn al
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]