9,257 matches
-
că nu vor fi vreodata strămutate precum sculpturile în muzee în barcă zâmbetul ademenire circe de vise inscripții de iubire pe poduri prescripții de amintiri soarele azi a fost blând reflectat pe chip mari iubiri în micul parc din marele trunchi de copac părinții încă îți cumpără alvițe și popcorn cu care ademeneai lebede albe frunze tremurând a toamnă la iesirea din parc amfore imense ... Citește mai mult cele mai crâncene lupteîn cele mai neînsemnate locurimangrove înghitând gânduri întâlnești iubireacând te
RADU LIVIU DAN [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
place să-i faci pozepe pietre ce crezi că nu vor fivreodata strămutateprecum sculpturile în muzeeîn barcă zâmbetul ademenire circe de viseinscripții de iubire pe poduri prescripții de amintirisoarele azi a fost blândreflectat pe chipmari iubiri în micul parcdin marele trunchi de copacpărinții încă îți cumpără alvițe șipopcorn cu care ademeneai lebede albefrunze tremurând a toamnăla iesirea din parcamfore imense... Abonare la articolele scrise de radu liviu dan
RADU LIVIU DAN [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
Cetatea se ridica maiestoasă pe culmea dealului, străjuind drumul ce vine de la cetatea Sucilor, Sucidava și urcă spre Sarmisegetusa, în inima munților. Cetatea, construită din valuri de pământ întărite cu piatră pe care au ridicat ziduri trainice de apărare din trunchiuri de stejari, în vremuri de restriște, adăpostea poporul frumoasei regine Hestia, până trecea pericolul. Hestia, prin venele căreia curgea sângele aprig al unor înaintași viteji ce străjuiseră culmea dealului de mai multe generații, nu reușise să-l convingă pe bătrânul
HESTIA DE ILIE FÎRTAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376471_a_377800]
-
umblat cât a umblat și, pe când își pierduse speranța că va găsi întocmai ceea ce căuta, pașii l-au purtat către lacul de la marginea unei păduri de mesteceni. De cum a dat cu ochii de apa liniștiră, verzui-albăstrie, în care se oglindeau trunchiurile albe și lungi ale copacilor, Bujor a simțit că acela era locul în care își dorea să trăiască. A prins deci să-și ridice casa plutitoare pe malul dinspre pădure al lacului, nerăbdător să plutească pe toată acea întindere de
BUJOR ŞI PRINŢESA FĂRĂ INIMĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375814_a_377143]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > TOTUL SE ÎNVÂRTE Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1443 din 13 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Lumina fulgerată prin fibrele nopții, își plimbă fotonii prin frunze, arborii prind în brațe stelele, diminețile curg prin trunchiuri. Forme de mișcare mută își caută Dumnezeul în univers, se simte cum răzbate iubirea și-n fiecare locuiește viața ori moartea ce dintru-nceput a fost pusă. Restul e o risipire de sfere care mențin echilibrul de care nu ne
TOTUL SE ÎNVÂRTE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376636_a_377965]
-
crește nici nu se vor împuțina mai mult decât le este firea noi știm ca nebunii un lucru - e seacă bucuria fără Dumnezeu, ca un soare golit de lumină e cel mai bun praznic acesta în care inima se face trunchi de ceară cu rădăcinile în cer, în care umerii te dor de atâta lumină. Citește mai mult e cel maibunpraznicsă plângemîmpreunălasă-le toate la locul lornici nu vor creștenici nu se vorîmpuțina mai mult decât le este fireanoi știm ca nebuniiun
ALEXANDRU MĂRCHIDAN [Corola-blog/BlogPost/376603_a_377932]
-
Mărchidan , publicat în Ediția nr. 2148 din 17 noiembrie 2016. nu sunt de prisos frunzele rătăcite prin noiembrie ne vom face din ele veșminte s-acoperim timpul pierdut tristețile adunate uitarea că pământul are lacrimi pe care le leagă de trunchiuri puternice și-apoi le risipește nu sunt de prisos frunzele înecate ca memoria în amintiri ne vom face din ele veșminte să le purtăm acolo unde nu se cunoaște destrămarea. Citește mai mult nu sunt de prisosfrunzele rătăciteprin noiembriene vom
ALEXANDRU MĂRCHIDAN [Corola-blog/BlogPost/376603_a_377932]
-
vom face din ele veșminte să le purtăm acolo unde nu se cunoaște destrămarea. Citește mai mult nu sunt de prisosfrunzele rătăciteprin noiembriene vom face din ele veșmintes-acoperim timpul pierdut tristețile adunateuitarea că pământul are lacrimi pe carele leagă de trunchiuri puterniceși-apoi le risipeștenu sunt de prisos frunzele înecateca memoria în amintirine vom face din ele veșmintesă le purtămacolo undenu se cunoaște destrămarea.... XXX. MIRACOLUL, de Alexandru Mărchidan , publicat în Ediția nr. 2141 din 10 noiembrie 2016. la noi a țâșnit
ALEXANDRU MĂRCHIDAN [Corola-blog/BlogPost/376603_a_377932]
-
te întâmpină atunci când vrei să-ți îndrepți pasul către sat. Acesta își arată podoaba și farmecul în tot timpul anului.Primavara,copacii în floare se prind într-o hora,ca niște mirese,cu rochie de dantelă,albă sau roz,cu trunchiurile albite pentru sărbătoare. Viile,așezate pe coasta și în curțile oamenilor,lăcrimează seva pământului acesta roditor.Cele din curțile oamenilor sunt împodobite cu flori de primăvară,narcise,zambile și lalele. Și ce forfota și zor e în fiecare casă și
SATUL MEU de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376797_a_378126]
-
străbuni, sclipiri în gând, Colț de rai ce sufletu-ți încântă. Luminat-ai, Doamne, cugetul Copt-ai grâul, frământat-ai pâine Alinat-ai, tandru, plânsetul În descântecul limbii române Nu-i în lumea ast-atâta foc Jar de maci în trunchiuri de cuvinte Auriu din lanuri prinse-n joc Cu albastrul cerului, cuminte, Ca-n tărâmul lui Zamolxe, vechi Unde spiritul în veci nu moare Limba noastră, giuvaer ... Citește mai mult LIMBA NOASTRĂ, GIUVAER STRĂVECHIDoamne, cât ai fost de-ndurătorCând ai
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
limba română sfântăDe la daci străbuni, sclipiri în gând,Colț de rai ce sufletu-ți încântă.Luminat-ai, Doamne, cugetulCopt-ai grâul, frământat-ai pâineAlinat-ai, tandru, plânsetulîn descântecul limbii româneNu-i în lumea ast-atâta focJar de maci în trunchiuri de cuvinteAuriu din lanuri prinse-n jocCu albastrul cerului, cuminte,Ca-n tărâmul lui Zamolxe, vechiUnde spiritul în veci nu moareLimba noastră, giuvaer ... VI. GEORGETA RESTEMAN - POEMELE AMURGULUI (1), de Georgeta Resteman , publicat în Ediția nr. 1321 din 13 august
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
sau noapte, este deosebit de incitator... Incită, suportă, rezistă și nu plesnește... Nici la lovituri de bici, nici la frecatul dușumelei sau al ringului de dans, nici la frecatul scăunelelor rotative de prin barurile de orice fel sau al băncilor, pereților, trunchiurilor de copaci, pe timpul cât pielea se scarmănă... Nici chiar la privirile dojenitoare ori vorbele de ocară a unor cucoane bătrâne, care fac ochii cât sarmaua la vederea sau ghicirea formelor ascunse de acest material rezistent la orice, mai puțin la
VĂ RECOMAND MATERIALUL REZISTENT! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375129_a_376458]
-
pe în nemișcare. Casele cu aspect prăfuit, patriarhal, ale periferii¬lor emană parcă o căldură omenească. Unele dintre ele au un aer mis¬terios, năpădite fiind pînă la acoperiș de iederă verde, cățărătoare. Umbrite de oțetari sau salcîmi bătrîni, cu trunchiuri groase, strîmbate de vreme și cu coroane stufoase, încremenire, străzile tăcute sunt adesea denivelate de rădăcinile vieții lor vegetale, înverșuna¬te, învîrtoșate, urmîndu-și cu încăpățînare calea spre pînzele de apă freatică. Peste tot, garduri de lemn pe care se întind
POPULAŢIA FLĂMÂNDĂ, ZIARISTUL ŞI ACTRIŢA de ION HOLBAN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375147_a_376476]
-
s-alerge după hoți, Căci vechiul lor stăpân lovește cu piciorul, doar vreun bătrân pribeag să le mai ducă dorul... Sunt blânzi cu toții, nu atacă și nici nu latră către om, îl recunosc și nu-l confundă-n drum cu trunchi uscat de pom... Ei legea lor o fac și-o apără cu vehemență, că-n lumea lor, câinoasă, nici nu primesc clemență... Ei lesă n-au, nici zgardă, nu recunosc pe cei ce-s slugă la stăpân și stau ca
SUPĂRAREA LUI BOSCHITO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375284_a_376613]
-
nu este agreată) obișnuiau să pună foc intenționat, controlând astfel procesul de regenerare a naturii. Din nefericire, incendiile devastatoare cauzate de unii turiști imprudenți distrug adesea zone mult prea extinse, lăsând în urmă un peisaj ireal: vaste întinderi acoperite de trunchiuri carbonizate, ca o aliniere de scobitori negre, o adevărată apocalipsă. Coșmarul se încheie odată cu intrarea în limitele Parcului Național, unde natura debordantă se revarsă peste noi în toate nuanțele de verde. În parcările special amenajate pentru a beneficia de cele
YOSEMITE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375251_a_376580]
-
la vale, pe râpa tăieturii abrupte de dinsus de Cibin. Știam prea bine că nu se putea coborî dealul pe partea aceea decât pe o potecă secretă care ducea spre puntea țuțuită, un pod de stabilitate incertă, suspendat între două trunchiuri de copaci seculari, singura posibilitate de a traversa râul către parcelele roditoare din câmpia hampina, spre fântânița rece. Interdicția de a ne apropia de puntea țuțuită o respectam oricum cu toții fără restricții. Nebun trebuia să fii - sau poate un haiduc
POIANA A TREIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375280_a_376609]
-
Ediția nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului nu sunt de prisos frunzele rătăcite prin noiembrie ne vom face din ele veșminte s-acoperim timpul pierdut tristețile adunate uitarea că pământul are lacrimi pe care le leagă de trunchiuri puternice și-apoi le risipește nu sunt de prisos frunzele înecate ca memoria în amintiri ne vom face din ele veșminte să le purtăm acolo unde nu se cunoaște destrămarea. Referință Bibliografică: Simplitate / Alexandru Mărchidan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
SIMPLITATE de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372706_a_374035]
-
un dulce parfum: „Mă arde-un dor tainic dor, mă viscolește Cu fulgi de foc și străluciri de stele Și cu smarald privirea-mi dăruiește Mireasma dulce-a lacrimilor mele ‘ (Dorul) „Poetul este artizanul care plăsmuiește și dăltuiește cuvântul în trunchiul sufletului său, cu degetele sale de lumină modelându-l în funcție de trăirile care-l animă”, susține poeta.Satul său natal, Săcuieu, din județul Cluj, este adesea cântat în versul poetei cu dor nespus. Legătura puternică față de acest ținut este conturată în
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
casă. Gândea că poate vreo căprioară sau un purceluș pierdut îi vor apărea în drum. Cum coborau, un trosnet puternic se auzi și un copac se frânse chiar peste tatăl băiatului, prăbușindu-se peste el. Îi prinsese amândouă picioarele sub trunchiul gros. Băiatul scăpase pentru că omul apucase să îl împingă puternic în dreapta lui, copacul alunecând pe zăpada care scrâșnea de gerul care se coborâse peste așezare. Copilul începuse să plângă. Încerca să rupă ramurile, să dea zăpada cu mâinile înghețate pentru
OBICEI ŞI SENS ÎN RITUALUL DE ÎMPODOBIRE A BRADULUI ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372750_a_374079]
-
grăbit spre el. Un tânăr, cu pletele în vânt, se apropie și îi puse mâna pe frunte, privindu-l cu ochii lui albaștri, pătrunzători. Nu vorbea, dar el îi auzea vocea în mintea lui: - Când voi pleca, vei ieși de sub trunchiul copacului și te vei rezema de sacul acesta. Vei adormi, dar somnul tău va fi veghe și vis. Băiatul tău și oamenii din sat vor fi aici din clipă în clipă. A trecut mult timp, omule al lui Dumnezeu. Sătenii
OBICEI ŞI SENS ÎN RITUALUL DE ÎMPODOBIRE A BRADULUI ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372750_a_374079]
-
locul lor, doar nu degeaba fusese de patru ori Analist Integral. Într-un târziu, apăru și pădurea. Înaltă, întinsă de-a lungul unei coaste abrupte și întunecoasă ca noaptea. Schimbă fazele și reglă din nou viteza, cu privirile încordate asupra trunchiurilor noduroase și cioturilor de stâncă. Sildivele erau bune cățărătoare, degetele lor lungi, aveau în vârfuri butoni sensibili care acționau ca niște ventuze. Se făceau nevăzute printre crengi într-o clipită. Puteai crede chiar că ai vedenii! Trupurile le străluceau în
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373036_a_374365]
-
care acționau ca niște ventuze. Se făceau nevăzute printre crengi într-o clipită. Puteai crede chiar că ai vedenii! Trupurile le străluceau în penumbră ca niște săgeți luminoase care tăiau pădurea. - O platformă suspendată, cu puncte de susținere ancorate în trunchiurile groase ar putea să asigure o bună bază... Se opri. Nu era treaba lui, bineînțeles! Iar îl luase gura pe dinainte. Văzuse în cele din urmă colonia, iar casele suspendate i se păruseră mult prea instabile și rudimentare pentru nevoile
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373036_a_374365]
-
emisiune cerebrală. Pupilele dilatate i se fixară în ochii imenși de culoarea pădurii, în care i se păru că citește dorința de a-l reține, iar fericirea îl inundă în valuri inegale, necontrolabile. Înainte ca sildiva să își apropie întregul trunchi de al său, se simți grozav de bun, de apreciat și de perfect, ca și când își găsise locul ideal, în care voia să trăiască pentru tot restul vieții sale. Și de ce nu? Sentimentul de împlinire care îi inundă venele era tot
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373036_a_374365]
-
fie mai în larg, fie la cheu, legate de niște pontoane. Tot la capătul unui ponton au mers și ei. Era cu podeaua din și balustrada confecționate din dulapi groși din lemn de esență tare, fixate pe bile groase din trunchiuri înfipte adânc în apă. Aici desigur că puteau ancora diferite ambarcațiuni pentru a urca echipajul sau pasagerii în vederea unor plimbări de agrement pe lac. Lacul era o întindere liniștită de apă, pe care pluteau grațioase lebede, lișițe, rațe sălbatice sau
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373018_a_374347]
-
viselor. Abia spre zori răcoarea din munți le pătrunse în mădulare și-i trezi din somn. Își înviorară chipurile cu apă rece de izvor, gustară câteva merinde din traistă și în cele din urmă încălecară. Se strecurară fără grabă printre trunchiurile brazilor pe piatra dură a muntelui din care ieșeau scântei la contactul cu potcoavele copitelor. Pe alocuri, grohotișul se pogora la vale, iar în altele pintenii de stâncă le încetinea înaintarea. Zările se deschideau din nou. Ieșiră din pădurea de
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]