8,428 matches
-
disperarea bieților prieteni ai lui Mărțișor. După ce străbătu și Țara Norilor, lăsând în urma ei troiene de zăpadă plutitoare, ajunse în creierul munților, la răscrucea vânturilor. Intră vijelioasă în chilia lui Moș Vreme, cu viscol și troiene spulberate. - De ce-mi tulburi lucrarea, blestemato? se răsti la ea Moș Vreme. Vai de viețile astea care se-nfiripă în viscolul tău! Nu-ți ajung urgia și nenorocirile pe care le-ai adus supușilor tăi? Nu mai sufla crivățul tău în sufletele astea chinuite
MĂRŢIŞOR-23 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350052_a_351381]
-
fac cu ei, că sunt din ce în ce mai mulți. -Dar noi nu ți-am spus să-i strângi pe toți, ci să ajuți pe cel din fața ta, care este atât de aproape de tine. Aproapele tău, aurolacul! Vă închipuiți că speranțele tânărului îmi tulburaseră conștiința și-mi blocaseră orice urmă de luciditate. Pe moment, mi-a venit stupida idee să-l ridic și să-l iau acasă la mine (eram cu mașina). Îmi ziceam că voi încerca să-l dezvăț ca să caute visele în
APROAPELE MEU, AUROLACUL de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350087_a_351416]
-
Acasă > Poeme > Devotament > REFREN ÎMPĂTIMIT Autor: Ines Vândă Popa Publicat în: Ediția nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Ursit pe veșnicie? Captivă? Nici nu știu! Mă tulbură adâncul în care-mi locuiești, Iubesc dumnezeiește! Mi-e cerul azuriu, Mă sărăcești de lacrimi, cănd uiți să îmi zâmbești. În zbateri pescărușii de dor au ostenit, Dar îngeri de matase le vor nunți lumină. De-ți sunt, de mi-
REFREN ÎMPĂTIMIT de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350123_a_351452]
-
o creionare afectivă a actriței Maia Morgenstern prin aceea că scapă cel puțin de sfială. Ceea ce depinde de rostire pentru aceasta, nu se poate realiza decât prin intonație, pe când scrisul are exclamații pornite din resorturi intime. Admirația față de cineva poate tulbura lăuntrul în singurătate cu sine, pe când glasul în rostirea admirației intimidează și invalidează ultima picătură de curaj! Actrița Maia Morgenstern este frumoasă, plăcută, inteligentă, iubită! Ca o bucurie, ca o căldură a nimbului inimii iubitorilor teatrului și cinema-ului! Născută
MAIA MORGENSTERN. UN CEVA CARE SUBLINIAZĂ NOBLEŢEA... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350131_a_351460]
-
Fundației „I.D.Sîrbu”, Petroșani, 2008 • 24-Cu inima în palmă, interviuri, editura Contrafort, Craiova, 2010 • 25-A șaptea zi după Artur,, poezii, Editura Semănătorul, București, 2009 • 26-Evadare în Cutia Pandorii, eseuri și interpretări filozofice, Editura Semănătorul, 2009. • 27-O stafie tulbură speranța, piesă de teatru într-un act, editura Semănătorul, 2010. • 28-Florile Sarmisegetusei, dramă istorică în versuri, Editura Semănătorul, 2010. • 29-Cozia, dramă istorică în versuri, Editura Semănătorul, 2010. • 30-Ochiul magic al metaforei, critică literară și eseuri, Editura Semănătorul, București, 2010. • 31-Sonată
O VIAŢĂ DE OM de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350115_a_351444]
-
pe sub caiși apăru o orchestră de greieri, toți în frac, scârțâindu-și instrumentele. Întrebai pe nea Martin: - Dumnealor vin de la câmp? - Da de unde! Vin de la bloc. - Bine, dar nu i-am auzit niciodată cântând în apartament. - Asta-i bună! Să tulbure liniștea locatarilor? Se face repetiție la Filarmonică și se cântă numai pe scenă, domnule! Suntem ființe civilizate! Am tăcut rușinat. Orchestra începu o tulburătoare uvertură cu scârțâieli sincopate și țârâituri prelungi. Vraja era deplină când apăru pe scenă trubadurul Zefir
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
2012 Toate Articolele Autorului Se zbate versu-n inima-nserării Să cânte lumii-n picuri de lumină Presară taine peste flori de mină Când aștri se înfig în trupul zării. Nu lasă-n miezul slovei amorțeala Năluci de fum să-i tulbure popasul În pagini albe, când își află masul Și-un crin de foc își unduie petala Peste păienjeniș de triste umbre S-alunge-mbrățișarea lor păgână. Colindă ca un lup flămând la stână Săgeata lunii-n gândurile sumbre Tăceri înmănuncheate în cuvinte
CÂND VERSUL CREŞTE-N INIMA-NSERĂRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361848_a_363177]
-
mare. Păcat că sunt valuri, altfel l-ați fi observat mai bine cum apare în răcoroasa apă a mării. De altfel, puteți urmări Ursa Mare, Ursa Mică și celelalte constelații în liniște. Doar zgomotul valurilor sparte de dig vă va tulbura contemplarea. Este un cer superb pentru romantici ... Păcat că nu este marea liniștită să aveți un cadru demn de admirat, dar și aceasta are farmecul ei aparte, cu valurile înspumate spărgându-se de stabilopozi și pescărușii zburătăcind pe deasupra mării. Oricum
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361875_a_363204]
-
nave pe bucățica mea - instalațiile, cred că mă descurc binișor. Proiectez și elaborez tehnologii de execuție pentru secțiile de producție. Dar de ce trebuie să vorbim despre muncă în concediu și la cinci dimineața? Eu am să plec, să nu vă tulbur plimbarea și aștept un telefon, indiferent de oră. - Nu vă deranjez soția cu telefonul? - Nu aveți pe cine deranja. Sunt divorțat de 12 ani și nu am mai reușit să înnod firul rupt al iubirii și al vieții în comun
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361875_a_363204]
-
însă și în poeziile scrise mai târziu: „Freamăt de codru”, „Somnoroase păsărele”, „La mijloc de codru des”, la care se pot adăuga inegalabile versuri închinate iubirii și naturii din „Scrisoarea IV” și „Luceafărul”. Iubirea pentru femeie și natură luminează și tulbură, cele două sentimente însumându-se, ajung să aibă o energie cosmică care până la urmă, pare să scape de sub imperiul voinței, ca o explozie, determinând destinul ființei umane. Sentimentul iubirii este integral, fără limite; lumea sa de vis, aspirația spre o
EMINESCU ŞI DRAGOSTEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361862_a_363191]
-
E semn că vatra-ți este darâmată Și că țară nu mai ai. Oricât ai vrea să te prefaci, Că nu plângi și că nu-ți pasă, Ecoul inimii când taci, Trage clopotul de-acasă. Cauți aripi în sângele-ți tulburat, Știi că nu poți zbura, Vrei doar să ajungi la tine-n sat, La cei dragi din țara ta... (Cannes, 11 ianuarie 2011) Maria Cozma, Paris, 02 iunie 2012 Referință Bibliografică: Țară nu mai ai / Maria Cozma : Confluențe Literare, ISSN
ŢARĂ NU MAI AI de MARIA COZMA în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361952_a_363281]
-
Rostește-mă Învesmântata că o vestala Învăluita în speranța Sunt tot acolo, unde m-ai lăsat Aștept că o statuie Să-ți văd pasul încolțit lângă trepte. Fulgerele vremii, ninsorile mele dragi Te-aduc năluca sub aceeași copaci Aerul se tulbură, clipă lovită Aduce zvon de îmbrățișare. Aș zbura... -strigă-mă! ți-am spus, si a răsărit curcubeul lângă suflarea amiezii Tăcerea devenise o dunga subțire printre armonii jefuite de cântec Când ești departe Rostește-mă încet, tandru cu numele meu întreg
ROSTEŞTE-MĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362016_a_363345]
-
putea ascunde nici în crăpăturile pământului. Nu este ușor, sunt vremuri foarte grele. De exemplu, pe vremea marilor trăitori din Pustia Tebaidei, acolo nici miliția nu intra, nici control de stat, nici finanța nu intra, nici un control care să-i tulbure pe călugări. Erau de sine stătători și atât de liberi, încât ei într-adevăr puteau să-și ducă așa, cu toată dragostea, nevoința lor. Însă, la ora aceasta, trebuie să lupți, și cu cel văzut, și cu cel nevăzut; să
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA UNUI AN DE CÂND PĂRINTELE ARHIM. IUSTIN PÂRVU S-A NĂSCUT ÎN VIAŢA CEA VEŞNICĂ, MUTÂNDU-SE LA CEREŞTILE LĂCAŞURI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361997_a_363326]
-
plus, de nuanțe ascetice: individul uman ce se întreabă asupra viețuirii sale și care află ecou în cugetarea profundă, în scrutarea onestă a temerilor ancestrale. Autorul român găsește răspuns în seninătate, în acceptare, scriind o poezie sugestivă și tăioasă, ce tulbură spiritul și nu-l lasă indiferent pe cititor. Eugen Dorcescu, poet imprescindibil și necesar, deschide, cu această carte, porțile introspecției. Trebuie doar să trecem dincolo de ele și să călătorim alături de Bătrân. *Comentariu tradus din limba spaniolă. Textul original a apărut
CORIOLANO GONZÁLEZ MONTAÑEZ, POEZIA METAFIZICĂ A LUI EUGEN DORCESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362073_a_363402]
-
privit în jur. Mâna stângă mi-era prinsă de pat în venele căreia, patru furtunuri, de diferite diametre, introduceau în trupul meu lichidele pungilor fixate pe stativul special confecționat. Era liniște, niciunul dintre cei care mă încadrau nu îndrăzneau să tulbure tăcerea, care domnea în salon. Tot ceea ce am să vă povestesc în rândurile care urmează au fost fapte care s-au întâmplat cu adevărat și care mi-au schimbat, la un moment dat al existenței mele, tot cursul fiindului, întrupându
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
la normal, lasă-i pe nepricepuții ăia în plata lor, nu fac de tine. - Dar ce au, sunt prietenii mei, le place viața, sexul ... și mie-mi place. Mă împinse de la pieptul lui, își luă mâinile de pe umerii mei și tulburat de ceea ce auzise, îmi spuse: - Tu nu mai ești sănătos la cap. Ce se întâmplă cu tine? Te-am lăsat prea mult liber și, uite. Cum crezi că acele greșeli genetice îți sunt prieteni. Cum poți să trăiești în mârșăvie
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
apuseană, monahismul a rămas una din dimensiunile centrale ale vieții creștine. Unii cercetători consideră că epoca de aur a monahismului creștin a durat din secolul VIII până în secolul XII când monahii au luat parte la toate disputele doctrinare care au tulburat viața Bisericii. În spațiul românesc monahismul a fost cunoscut de timpuriu, Academicianul Pr. Prof. Univ. Dr. Mircea Păcurariu afirmând că monahismul nostru este mult mai vechi decât al popoarelor slave învecinate. Sunt bine cunoscute bisericuțele de la Basarabi, peștera Sfântului Nicodim
PĂRINTELE ARHIM. DR. MACARIE MOTOGNA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362079_a_363408]
-
timpul când iubirea înmugurea în fiecare zâmbet, în fiecare ticăit al inimii.. când „cărările neumblate” o ademeneau să-și încerce pasul prin hățișul necunoscut al vieții. Ce vremuri minunate! Nici fulgerul care își făcea apariția pe cerul speranței nu putea tulbura încrederea în ziua de mâine. Asfințitul se „tăvălea” în așternuturi neasemuit de frumoase, iar gândul „feciorelnic” rămânea vrăjit și captiv în culorile timpului trăit. Era doar un joc! Cine își imagina că „amurgul” se va strecura discret - cu fiecare ceas
RECENZIE. VOLUMUL DE POEZIE „VIAŢA LA IMPERFECT”(BILINGV – ÎN ROMÂNĂ ŞI ENGLEZĂ), AUTOR ELEONORA STAMATE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365813_a_367142]
-
nu mă satur. Ce împăcat Ce împăcat privesc cum lunecă și se întunecă ce mi s-a dat. Ce dacă-i scris c-o să mă lepede viața, prea repede, ca pe un vis? Tot ce-am greșit nu-i așa tulbure ca să mă spulbere un biet sfârșit. Ochii mei vii prind iar să scapere ca să mă apere de ce va fi. Nu în zadar sufletu-mi buciumă, în ce se zbuciumă ningând cu clar. Nu am să plâng chiar dacă-n clipele ce
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365868_a_367197]
-
Nicu, bunul său prieten, să iasă din letargia provocată de situațiile neplăcute din viața sa. (o căsătorie în grabă, un divorț zgomotos și alte circumstanțe) Întâmplător sau nu, la o petrecere de prieteni, cunoaște o... umbră, o femeie care îi tulbură existența. Anna îi invadează gândurile, sufletul nu numai prin frumusețe, ci și prin complexitatea, profunzimea trăirilor. Încet și elegant, Helene Pflitsch, transferă toate obligațiile autorului către Victor, nepărăsindu-l însă total, care, ca un perspicace detectiv, dar și discret psiholog
UMBRE ÎNDRĂGOSTITE SAU O INCURSIUNE ÎN NOAPTEA FĂRĂ LUNĂ, FĂRĂ STELE de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/365927_a_367256]
-
cuculușit sub toate cârpele din portbagaj deoarece frigul și disperarea care-i cuprindea din ce în ce mai perfid în ghearele ei ascuțite îi adusese în pragul hipotermiei. Cu fesurile adânc îndesate pe cap au și adormit... Nici un clichet de clopoțel nu le-a tulburat somnul greu... *** Melu văzu un crap mai mare decât o balenă care se apropie de fața lui și începu să latre. Ciudat! Nu aflase că peștii, fie ei și crapi, latră. Privea destul de uimit și cam înfricoșat gura plină de
HOBBY de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365899_a_367228]
-
deodată, una din acele izbucniri violente de sevă ca o dorință înflăcărată de a renaște pe care natura o are uneori și care‑l face pe om - omul-pământ cu aspirație către cer - să creadă în învierea veșnică. Maria se simțea tulburată în chip nedeslușit de această fermentație a vieții, deși avea lâncezeli neașteptate în fața unui firicel de iarbă, melancolii dulci și ceasuri de adâncă tristețe și durere pentru ceea ce se petrecuse. Nu‑i venea să creadă ochilor, cum El, care făcuse
FEMEIE, PENTRU CE PLÂNGI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365952_a_367281]
-
cum El, care făcuse atâtea și atâtea minuni, s‑a lăsat prins, chinuit, osândit și răstignit. Deodată se simți năpădită de amintiri înduioșătoare din clipa întâlnirii cu Domnul. Tot trupul ei mângâiat de adieri și pătruns de miresmele primăverii se tulbura, ca sub semnul unei nevăzute și dulci chemări. Într‑o dimineață, în timp ce dormita așa, o vedenie îi trecu pe dinaintea ochilor, vedenia fugară a mormântului Domnului. Acolo, pentru întâia oară, își simțise trupul sfârtecat de durere și sufletul plin de întristare
FEMEIE, PENTRU CE PLÂNGI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365952_a_367281]
-
care împovăra trupul pentru a-și elibera sufletul din chingile dorințelor. A făcut față mai greu la început ispitirilor de tot felul, diavolii momindu-l sub chip de femeie, de câini sau animale înfiorătoare care sunt gata să-l atace, tulburându-i somnul cu multe zgomote sau chiar vătămându-l. Ba încă și sperând într-o reacție contrară de respingere, atunci când îl vedeau mai extenuat, îl trezeau noaptea din scurta lui ațipeală ca să se roage! În unele nopți i se arătau
SF. ANTONIE CEL MARE de ION UNTARU în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365965_a_367294]
-
O comoară tainică pentru urmașii poporului care viețuia pe aceste sfinte meleaguri - dacii. Trecuseră câteva zile de la Sărbătoarea Iubirii, sărbătoarea închinată ție, Dragobete. Înserarea învăluise pe nesimțite pădurea, zăpada începea să se topească, iar miresmele pădurii îi fermecau și-i tulburau pe cei cu inima sensibilă. Întreaga suflare era în așteptare, chiar și eu simțeam un freamăt în adâncuri. Dragobete asculta vrăjit. Avea ochii închiși pe jumătate, iar inima îi bătea nebunește.Ca prin vis, el auzea povestea ce curgea lin
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366017_a_367346]