17,002 matches
-
În anul “de grație” 1981, o grupa de zece studenți, proaspeți absolvenți ai cursurilor facultății de Ziaristica se întâlneau, la etajul 11 al turnului Televiziunii Române pentru a fi repartizați, de către președintele de atunci al Radioteleviziunii, în posturi de redactori specializați în audiovizual. Audiență a durat foarte puțin. Cărțile erau deja jucate la alt nivel de decizie. În final, din cei zece absolvenți de audio-vizual
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93407_a_94699]
-
mai mult pe alții de oriunde și de aiurea, căci ni se par a fi mai exotici, mai spectaculoși, mai senzaționali!... Însă, rămânem convinși de faptul că ce este nobil rămâne iar ce este ieftin, apune!... Așadar, cei alungați din turnurile babilonice pot bate la porțile cetății noului Ierusalim - cel bisericesc și ceresc ce „nu are trebuință de soare, nici de lună, ca să o lumineze, căci slava lui Dumnezeu a luminat-o, făclia ei fiind Mielul” (Apoc. 21, 23). Lucrarea aceasta
In memoriam: zece ani de la săvârşirea din această viaţă, pământească, a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa [Corola-blog/BlogPost/93415_a_94707]
-
Sfârlea vor prezenta Expoziția cu Stema Domnească a celor trei Țări Românești (Țara Românească Muntenia, Țara Românească Transilvania și Țara Românească Moldova), Steagul înălțat de Mihai Viteazul, la 11 august 1601, la locul unde eroul a fost tras în țeapă, Turnul Croitorilor, Piața Centrală a Clujului, Imaginea Clujului, Portretul Marelui Voievod Mihai Viteazul, portretul Eroului Martir, Baba Novac, portretul lui Gheorghe Basta. De asemenea, invităm pe dl. Prof .dr. Vasile Lechințan, să prezinte documente de epocă din vremea Voievodului Mihai Viteazul
La Cluj, CELEBRAREA EROULUI BABA NOVAC – CĂPITAN AL VOIEVODULUI MIHAI VITEAZUL [Corola-blog/BlogPost/93460_a_94752]
-
11 august 1601, un steag pe locul în care au fost trași în țeapă. Este o învățătură pentru felul în care trebuie să ne cinstim eroii, martirii, cărturarii, veteranii, vârstnicii! Propunem ca Troița și Steagul să-și regăsească locul lângă Turnul Croitorilor, iar pe soclul Statuii lui Baba Novac să fie înscris și numele duhovnicului său, Saski ( Sașcă)! În jurul moșiei dăruite lui Baba Novac, de către Mihai Viteazul, s-a dezvoltat cartierul craiovean Brazda lui Novac. ( Istoria locuitorilor Clujului (XI), “Gazeta de
La Cluj, CELEBRAREA EROULUI BABA NOVAC – CĂPITAN AL VOIEVODULUI MIHAI VITEAZUL [Corola-blog/BlogPost/93460_a_94752]
-
mai puțin compatibile unele cu celelalte în realitatea comună. Astfel, într-o parte a peretelui aceluia mi se părea că disting silueta unui cocoș de munte, iar alături - un pianist aplecat peste clapele instrumentului său. În apropierea lor se zărea Turnul Eiffel, puțin răsucit, aproape să fie atins în zbor de Victoria din Samotrake. Ceva mai la mijloc se zbenguia un căluț de mare, gata și el să dea peste nasul enorm al lui Cyrano de Bergerac. Deasupra flutura un pavilion
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
din Dacia Traiana. Cei care au înălțat în secolul XIII pe locul vechii colonii grecești cetatea au fost genovezii și se numea, după cum am spus, Maurocastro sau Moncastro. Acest edificiu cu un zid de doi chilometri lungime, cu 26 de turnuri și trei porți era înconjurat de un șanț de apărare foarte lat, cu o adîncime de 25 de metri. ‘’ Un moment important, atât pentru istoricul religios al orașului, cât și pentru înțelegerea mai nuanțată a laturii etnice a existenței acestuia
DOBROGEA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383128_a_384457]
-
Îngerii sunt triști, Au coborât pe pământ, Au coborât de-atâtea ori, Și-au obosit. Mona lisa este în doliu, Cu sufletu-n lacrimi ea plânge la Louvre, Gânditorul lui Rodin a plecat de pe soclu, E trist,tăcut și-abătut, Turnul Eiffel s-a aplecat, În semn de omagiu, Arcul de Triumf e pregătit de paradă, Să treacă pe sub el îngerii, Întreaga Franța e-n doliu acum. E frig peste tot si închis, Străzile-s goale și-s triste, E multă
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
encoreîngerii sunt triști,Au coborât pe pământ,Au coborât de-atâtea ori,Și-au obosit.Mona lisa este în doliu,Cu sufletu-n lacrimi ea plânge la Louvre,Gânditorul lui Rodin a plecat de pe soclu,E trist,tăcut și-abătut,Turnul Eiffel s-a aplecat,În semn de omagiu,Arcul de Triumf e pregătit de paradă,Să treacă pe sub el îngerii,Întreaga Franța e-n doliu acum.E frig peste tot si închis,Străzile-s goale și-s triste, E multă
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
fi ridicat capetele din nisipuri. Proiectilul scânteie În vârful parabolei, nemișcat pe cerul luminat de prima lucire a zorilor. Apoi, după o clipă ce părea să nu se mai sfârșească, Își reluă zborul și se zdrobi, cu un bubuit, de turnul cel mare de deasupra porții. Un roi de schije din piatră și cărămizi explodă de jur Împrejur, În timp ce zidurile cetății vibrau, zguduite din temelii de violența ciocnirii. Unghiul exterior al turnului, surpat pe o Înălțime de două etaje, se Înclină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
reluă zborul și se zdrobi, cu un bubuit, de turnul cel mare de deasupra porții. Un roi de schije din piatră și cărămizi explodă de jur Împrejur, În timp ce zidurile cetății vibrau, zguduite din temelii de violența ciocnirii. Unghiul exterior al turnului, surpat pe o Înălțime de două etaje, se Înclină Încetișor și Începu să se prăvălească, trăgând după sine grinzile tavanelor. Urletele de groază ale oamenilor care cădeau În abisul ce li se deschisese sub picioare acoperiră, pentru câteva momente, huruitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Străbătură o porțiune de ziduri, printre creneluri. Sub ochii lor, În valea nisipoasă, asediatorii Își reîncărcau cele două catapulte uriașe. Zeci de bărbați, biciuiți la sânge de eunucii din garda personală a sultanului, Încercau să Împingă mașinăriile Înalte ca niște turnuri spre o nouă linie de tragere. Cel mai vârstnic se opri o clipă, urmărind scena cu atenție. — Vor să lovească portul. Să ne grăbim. Totul se precipita Într-un haos de strigăte, comenzi și Înjurături. Grupuri jigărite de oameni Înarmați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
treizeci de ani, ruinele slujiseră drept carieră de piatră pentru edificarea noilor construcții din oraș. În fața lor, În penumbra abia Îmblânzită de lucirea lămpilor cu ulei care ardeau În partea dinspre Ponte Vecchio, din teren se Înălța contrafortul lateral al turnului lui Farinata, șeful casei. Ruinele răsăreau din pământ ca niște uriași dinți sfărâmați. Acea esplanadă răvășită urma să devină adevăratul centru al orașului, În proiectele administratorului drumurilor. Mai Încolo, se zărea masa Întunecată a noului Palat al priorilor, de acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
casei. Ruinele răsăreau din pământ ca niște uriași dinți sfărâmați. Acea esplanadă răvășită urma să devină adevăratul centru al orașului, În proiectele administratorului drumurilor. Mai Încolo, se zărea masa Întunecată a noului Palat al priorilor, de acum aproape finisat, cu turnul său nemăsurat. Un uriaș adormit, asemenea unui titan fulgerat de Jupiter, cu brațul Întins pentru a lovi cerul. Cine știe câte pietre ghibeline, Încă mânjite de sângele lor, nu fuseseră incorporate În zidurile sale. Oare nu aceeași mândrie ridicase turnul Babel? Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
finisat, cu turnul său nemăsurat. Un uriaș adormit, asemenea unui titan fulgerat de Jupiter, cu brațul Întins pentru a lovi cerul. Cine știe câte pietre ghibeline, Încă mânjite de sângele lor, nu fuseseră incorporate În zidurile sale. Oare nu aceeași mândrie ridicase turnul Babel? Tot orașul părea căzut pradă freneziei. Să distrugi și să reconstruiești. Să-l dobori pe cel ce urcă și apoi să Încerci să Îl domini cu o nouă Înfumurare, În vreme ce invidia se strecoară În inimi ca un șarpe. Dante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
parohie pe drumul spre Roma. Afară se găseau Îngrămădite materiale de construcție, unelte de tâmplărie și scânduri. O parte din absidă fusese Încorporată În zidul noului bastion, În timp ce vechea clopotniță fusese Întărită la bază printr-un contrafort și readaptată ca turn de observație. Edificiul purta semnele altor transformări, numeroase, suportate de-a lungul secolelor, care Îi confereau aspectul unui straniu complex, În același timp religios și militar. Un portal cu arc ogival era flancat, pe fațadă, de două ferestruici cruciforme, tipice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
vis și care simbolizează omenirea, În căderea ei de la vechea epocă de aur și până la cea prezentă, alcătuită nu din metal, ci din prea umila materie a ulcioarelor. De cele două părți ale colosului artistul trasase, În cărbune, profilurile unor turnuri, ziduri și temple, ca și când uriașul ar fi fost pe cale să părăsească cetatea aflată la stânga sa pentru a se duce Într-una mai mare, la dreapta. Dante se apropie de aceasta din urmă pentru a o ilumina mai bine, atras de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să părăsească cetatea aflată la stânga sa pentru a se duce Într-una mai mare, la dreapta. Dante se apropie de aceasta din urmă pentru a o ilumina mai bine, atras de un amănunt pe care Îl surprinsese prin pădurea de turnuri și cupole ce răsăreau din cuprinsul centurii de ziduri crenelate. Era imaginea unei mari fortărețe pe care o văzuse pe timpul călătoriei sale În capitala creștinătății: Castelul Îngerului, clădit peste rămășițele gigantice ale mormântului lui Hadrian. Profilul său nu lăsă loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu torțele ridicate, conduși de Bargello, care era fericit că se Îndepărtase de viul care vorbea cu morții. Între timp, poetul se apucase din nou de studiat peisajul dindărătul picioarelor figurii. Mica cetate din stânga părea unul din numeroasele orășele cu turnuri din reprezentările peisagistice ce Împodobeau toate bisericile din Italia, de când moda frescelor prinsese rădăcini. Îi lipsea orice amănunt care să o facă de recunoscut. Numai o poartă, aflată pe mijlocul scurtei Împrejmuiri zidite, se deosebea prin cele patru capete de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de susținere a unui mare edificiu datând din epoca romană. Undeva deasupra, zidurile, care la origine trebuie că fuseseră impunătoare, apăreau Înjumătățite de o prăbușire străveche. Numai un colț al fostei construcții, rămas În picioare și transformat Într-un masiv turn crenelat, mai oferea o idee asupra Înălțimii inițiale. Restul era În ruină, iar peste acele rămășițe, ca peste un trunchi veștejit, Își făcuse cuibul acel fragment de Răsărit sub semnul cetății sfinte. Era ceva sordid În acea clădire și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a pune frâu acelei decadențe. Se ridicase iarăși ceața, sufocantă. Când ajunse la biserică, se simțea obosit, cu hainele Îmbibate de sudoare. Edificiul era cufundat În noapte, o mare masă Întunecată ce abia se distingea prin Întunericul de la țară. Doar turnul se deslușea, lămurit, peste discul lunar. Își deschise drum printre dărâmăturile de dinaintea pragului. Înainta pe bâjbâite, prin bezna abia sfâșiată de lumina ce pătrundea prin ferestruici, mângâind cu mâna pietrele peretelui. Își amintea bine prăpastia din mijlocul naosului și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
repunându-se pe picioare. — Arta secretă? — Da. Arta Ciompilor, a ultimilor. Nu a fost Înregistrată nicăieri, nici măcar pe lista Artelor minore ale Comunei. Și totuși te asigur că există, precum vezi. Poporul gras al Florenței locuiește În palatele și În turnurile lui. Dar pe străzi există o altă curte care trăiește În umbra sa. Noi, care ne ducem zilele cerând de pomană, avem nevoie să simțim lumina harului divin. Dante mai privi o dată În jur. De multă vreme Florența fusese invadată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ca să ca să fii de față În noaptea crimei, se gândi Dante scrutându-și interlocutorul, care continua să sporovăiască privind În jur. De pe terasa cu portic se zărea În perspectivă Piazza Maggiore: vederea spre Arno era Împiedicată de temelia impunătoare a turnului clopotniței, pe care Giotto Îl ridica. — Se pare că orașul vostru capătă proporții uriașe, messer Alighieri, odată cu Înfumurarea voastră, a florentinilor. Dar și la Siena, concetățenii mei au așezat fundația celui mai mare dom al creștinătății. De pe acoperișul lui o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de rocă și de pământ. N-am văzut niciodată... — Dar cum Îți explici această ciudățenie? Îl Întrerupse poetul. — Nu mi-o explic. Ar putea fi primul act al transformării. Se pare că muntele științei crește În chip vertiginos, la Florența. Turnuri infinite se Înalță către cer. Bolți de temple atât de Întinse Încât ar putea acoperi o câmpie se Înmulțesc peste capetele noastre. Mașinării nemaivăzute sunt ridicate ca să Îl ajute pe om În aceste construcții. Poate că cineva a smuls fructul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ca să o vadă mai bine, surprinzând la interlocutorul său un gest de mânie. Ba chiar i se păru că ar fi vrut să i-o smulgă din mână, dar mai apoi se reținuse. — Recunosc cetatea Parisului, cu insula sa cu turnuri. Îți slujește și ea la lucru? Întrebă poetul pe un ton indiferent. — Cunoașterea principiilor geometrice face parte din competențele mele. Este unul din felurile În care Îi pot fi de folos Artei. Înregistrarea exactă a străzilor și a hotarelor e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
venit la Florența? — Ți-am mai spus. Erau vremuri grele pentru mine la Siena. Trebuia să mă Îndepărtez cât mai grabnic. Dar de ce tocmai la Florența? — Nu aici vine toată lumea? Nu e cetatea unde totul crește? Florinii În sipet, vârfurile turnurilor, pântecele femeilor? Unde totul se adună și se Înmulțește mai abitir decât pâinile și peștii Domnului nostru? Dacă Hristos ar fi fost pe malurile Arnului, În loc de balta aceea de Tiberiada, le-ar fi preparat discipolilor săi fazani și limbi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]