3,448 matches
-
spre dudul cel negru. Burnița persistentă continua să cadă și nu se simțea nici un semn de viață în cușcă. O mai fi acolo, se întrebă olarul. Găsi un fals pretext ca să nu meargă să verifice, Asta mai lipsește, să mă ud la piele din pricina unui câine vagabond, o dată a fost de ajuns. Se retrase în camera lui și se culcă, mai citi jumătate de oră. Noaptea târziu se trezi, aprinse lumina, ceasul de pe noptieră arăta patru și jumătate. Se ridică, luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ce face. Marta s-a gândit puțin, apoi a fost nevoită să accepte inevitabilul, O să vin aici din când în când să deschid ferestrele, să aerisesc camerele, o casă închisă e ca o plantă pe care am uitat s-o udăm, moare, se usucă, se ofilește. Când au terminat de mâncat, și înainte ca Marta să se ridice pentru a strânge farfuriile, Cipriano Algor spuse, M-am gândit. Fiica lui și ginerele se uitară unul la celălalt transmițându-și parcă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
situată chiar în dreptul azilului. Nu era încă vremea pentru baie. M-am descălțat, mi-am răcorit picioarele trudite de drum, apoi m-am dezbrăcat de cămașă și m-am întins pe nisip, ceva mai departe de apă, ca să nu-mi ude pantalonii valurile care pătrundeau uneori peste o parte din mica plajă, spălând pietrele sau, dimpotrivă, acoperindu-le cu ghemotocuri de alge; spectacol care se joacă zilnic pe toate țărmurile din lume dar care atunci mă umplea de o încântare copilărească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
poate de aceea toți îl evitau și îi ziceau simplu Hingherul, alergase toată viața după câini să-i prindă și tocmai la picioare îl lovise blestemul câinilor capturați. I se umflau și, din pricina asta, avea mereu neplăceri. Își lărgise pantofii, udându-i cu apă și pe urmă purtându-i uzi, dar degeaba. Când picioarele i se făceau ca niște butii, nu se mai putea încălța. Trebuia să meargă cu picioarele goale. „Ai picioarele ca apostolii lui Caravaggio”, i-am zis într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fosforescenți au dispărut. Poate și fiindcă fulgerele începuseră să brăzdeze cerul. S-a pornit o ploaie torențială și rece care ne-a înghețat până la os, dar ne-a rezolvat problema apei. Am umplut toate recipientele pe care le-am găsit. Uzi leoarcă și înfrigurați ne-am înghesuit unii în alții, aruncând alte maldăre de crengi pe foc. Spre dimineață, întețindu-se vântul, flăcările au ajuns până la avion. Așteptam, încremeniți, explozia, cu gândul la aparatul de radio-emisie, unica noastră speranță. Dar flăcările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
prăpădit; de jos, s-a ridicat un om aproape necunoscut, cu părul atârnând în dezordine, cu bărbia tremurând și cu ochii plini de mânie, care te privește fără să zică nimic. A început să plouă mărunt, părul lui Vecu se udă, i se lipește de frunte, de ceafă, de urechi. Brusc, bătrânul se desprinde din împietrire, te scuipă, pentru că l-ai jignit? pentru că te disprețuiește?, și pleacă legănându-și în ploaie silueta deșirată. Scuipatul lui, cleios și galben, ți s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ne rugăm. Taci din gură, ascultă. Cel ce se ocupă de Tora menține lumea În mișcare și menține trupul său În mișcare În timp ce citește, sau rescrie, pentru că nu există parte a trupului care să nu aibă un echivalent În lume... Udă batista, mulțumesc. Dacă tu alterezi Cartea, alterezi lumea, dacă alterezi lumea, alterezi trupul. Asta n-am Înțeles noi. Tora lasă să iasă un cuvânt din lăcașul ei, apare la suprafață o clipă și apoi se ascunde imediat. Și se arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
În inteligență artificială Îl vede pe tatăl său Îngenunchind lîngă un pat, trăgînd ușor ciorapul de pe piciorul unei femei, Întins către el. Un analist În marketing stoarce furios ursulețul de pluș pe care fratele lui mai mare tocmai l-a udat cu o substanță de nenumit. O proiectantă de realitate virtuală scapă din mînă pocalul la prima Împărtășanie și vede stropi mari de vin roșu stînd În relief pe pantofii ei de lac alb. Un inginer rus vede o clătită Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
șîșÎindu-și copiii să tacă din gură, Închinînd toasturi, rîzÎnd În gura mare. Lui Wakefield Îi este o foame de lup. Manîncă o farfurie mare de chili verde, fasole, orez și un maldăr de trotillas de porumb, pe care le udă cu un Dos Equis. E Însetat, Însetat rău, mai bea o bere rece și lustruiește farfuria cu Încă o tortilla. Sunetul spaniolei și sanglezei se amestecă cu muzica frontierei ce se revarsă dintr-un tonomat și Wakefield se simte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
industriei tradițiilor culturale. Bârne înnegrite de vreme, șemineu rustic, potcoave, jilțuri de stejar și o podea înclinată, din piatră. Singura diferență dintre Cathedral Arms și majoritatea cârciumilor consta în faptul că aceasta era cu adevărat veche și că aici își udaseră gâtlejul tăietori în piatră, cărăuși și negustori de grâne încă din Evul Mediu. Gurile rele spuneau că nici instalația sanitară nu se schimbase prea mult de-atunci. Singura diferență dintre mușteriii de-atunci și cei de-acum era că, în loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Allen avea tupeu, nu glumă. Cum îndrăznea să sugereze că e o ipocrită? Avusese noroc că scăpase fără să-i toarne ceva în cap. Imaginea fugară a lui Jack Allen, cu stropi de bere neagră scurgându-i-se din păr, udând haina lui caraghioasă de tweed cu întărituri de piele la coate de care făcea atâta paradă, când probabil că și le cosea special, în timpurile astea, o înveseli așa tare, încât își dădu seama deodată că uitase să ia curba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Al căzut pe un... Sticla asta dintr-o dată Se topește la căldură, Ca un cub de ciocolată Pe care îl ții în gură. Ce să fie, ce să fie Sticla asta străvezie? Nu e dușul tău din baie, Dar te udă pân-la piele Cu puzderii de mărgele. E un nouraș de... Uneori se tânguiește, Cum ar cere găzduire; Alteori se îndârjește, Parcă și-ar ieși din fire. Vă întreb ceva ușor: E prezentă numai vara Și ne arde precum para. Este
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
conversația lor că aceasta fusese ofensa. A, deci asta era! Fața i s-a luminat într-un zâmbet și a dat din cap, înțelegător. Ca și bărbatul de alături, femeia avusese nevoie la toaletă, dar neputând să se mai abțină, udase așternutul. Asta-i mare rușine pentru o femeie. Și-a amintit că și el pățise la fel, în copilărie, atrăgându-și disprețul fraților săi. Gaston înțelegea acum groaza de pe chipul femeii și disperarea din priviri. — Pe acolo. Și-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
că se afla tocmai în Yamagata. „Unde o fi Gaston?“ se întrebă el. „E pe undeva prin oraș și ascultă ploaia liniștită, fără îndoială. Sau, poate chiar se plimbă prin ploaie, arătând ca un câine vagabond.“ Ploaia măruntă ca ceața uda străzile orașului. Pentru că orașul fusese cruțat de raidurile aeriene din timpul războiului, multe dintre case mai păstrau încă aerul vechilor conace. Gaston se plimba prin ploaie, pe una din străzile dosnice ale orașului. Liniștea din jur era brăzdată doar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
din tablă de zinc sau chiar pietre ansamblate în stil vechi. Sărăcia apăsătoare a regiunii Tōhoku era impresionantă. Dar chiar și căsuțele acestea, atât de primitiv construite, aveau, spre deosebire de casele din Tokyo, propria lor grădină. Frunzele verzi ale copacilor erau ude de ploaie și reflectau orice rază de lumină ajungea până la ele. Flori mari de culoare roz, al căror nume nu-l știa, înfloriseră în gardurile vii ce împrejmuiau casele. Cu o mână și-a șters fruntea de ploaie, cu cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
urmele țânțarilor striviți pe pereți. Endō stătea întins și privea în tavan, umezindu-și buzele uscate cu limba. Umbra lămpii semăna cu un liliac. Gaston își scosese și el haina și stătea lângă Endō, în cămașă. Din când în când uda o cârpă la chiuvetă și ștergea fața bolnavului. După ce simțise că-și dă duhul în fața porții templului Senshō-ji, asasinul a reușit să se întoarcă la hotel, cu ajutorul lui Gaston. Constatând că are temperatură mare, s-a băgat în pat. Căldura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
facă un singur pas. Și-a cuprins capul în mâini și respira greu. Ploaia măruntă, purtată de vânt dinspre munte, a ajuns și în crângul de cedri în care se opriseră ei. Le-a trecut prin haine și i-a udat până la piele. Kobayashi avea pelerină cu glugă. În plus, datorită antrenamentului din armată, era încă neașteptat de rezistent. I-a reapărut pe chip zâmbetul straniu când l-a văzut pe Endō prăbușit pe bolovan, sleit de puteri. Părea că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
prins și v-aș fi condamnat la moarte, dar, cel puțin, v-aș fi respectat. Și, cu o clipă înainte de a vă arunca fiarelor sau chiar în clipa când ați fi fost sfâșiați în arenă și sângele vostru ar fi udat nisipul, v-aș fi iertat. Așa, veți muri disprețuiți. Nu meritați decât dispreț. De aceea, după ce Roma va arde până la temelii, voi porunci să fie adunată cenușa și aruncată în Tibru, ca un lucru rușinos. Nici măcar cenușa nu merită să
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
de apă de toate mărimile se lipeau de noi. Calea pe care o străbăteam era un amestec de râulețe, mocirle, stufăriș și izvoare gâlgâitoare. Se înainta cu greu, cu apa până la brâu și cu desagii ținuți deasupra, ca să nu se ude. Urmăream linia dată de o seamă de copaci paluștri, de ramurile cărora ne agățam ca să ne smulgem picioarele din mâl. Chinul a durat cel puțin patru ceasuri. - Suntem aproape ajunși, l-am auzit pe neașteptate pe Bovo, care ne arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nou brunetă. Poate că voia să-l urmeze, să fie aprobată, susținută, lăudată. Voia să fie femeia pe care el dorea s-o aibă. Ce ți s-a Întâmplat, ce ți-au făcut, unde a dispărut femeia aceea, femeia mea? Ud de transpirație, Antonio se Întinse pe banca pentru abdominale. Împreună de optzeci de ori picioarele Încleștate În greutăți de inox din ce În ce mai grele. Apoi ridică halterele. La urma urmelor, Încă mai era În formă. Dar mușchii Îl dureau ca și cum i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mării, la Castelfusano, În sâmbăta Paștelui când, printre bidoane goale și cutii de bere, Își goleau buzunarele și papucii de nisip. Emma Buonocore sau Tempesta Își scosese nepăsătoare bluza și Își Îmbrăcase băiețelul care era Înțepenit de frig, căci se udase pe faleză. Pusese la uscat pulovărul copilului sub jetul de aer cald pentru uscarea mâinilor, iar Sasha observase dunele roșiatice care răsăreau de sub dantela sutienului ei negru, dar, mai ales, observase marele A azuriu tatuat pe pielea albă a umărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu stele-ncununat. A fi copil e o poveste Copilăria e un basm Ce în cuprins îți dă de veste Că tu tot stai și timpul trece... Copilăria-i o petală Din floarea vieții pe pământ S-o îngrijești, s-o uzi la vară Căci de o pierzi poate să doară Maturitatea-i prea amară Nu-ți forța anii, stai la rând!!! Copilăria-i o decizie A fi sau a nu fi tu alegi Copilăria-i cu precizie Tot ce e magic
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
suflet pustiu, E mică, dar puternic strălucește, O, al meu suflet chinuit, eu știu Ce-nseamnă tot ce-acum te stăpânește! Pădure Andreea, clasa a VIII-a Școala Gimnazială Nr.6 ”Nicolae Titulescu” Constanța profesor coordonator Anișoara Iordache Haiku 1 udând brândușele pisica se scutură evantai din stropi. Haiku 2 în fața blocului, lalele; popas de suflet acorduri. Haiku 3 urcând spre Babele... ceața învăluie drumul. Haiku 4 citind poezii sub castanii înfloriți în jur, numai îndrăgostiți... Haiku 5 la Dervent, troiță
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
O așteaptă pe Maria Ce-a plecat la Slobozia Și tot bate vântu-n stele Iar Ionel se uită la ele. O floare-n glastră Când viața e mai frumoasă? Când ai o floare în glastră. Să ai grijă să o uzi, S-o-ngrijești și să îi cânți. Și atunci când crește mare Să nu uiți să ai răbdare, S-o iubești cum o iubeai, S-o-ngrijești cum o îngrijeai Și atunci când va pieri Să nu uiți a o jeli, Că
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
moștenit averea vreunei rude îndepărtate, răutăcioase, pentru care ei au rupt periodic câteva minute din timpul lor. Prea puțin contează cum. Cât despre timpul liber, știu doar că nu le lipsea. Zis și făcut. Două vorbe cu vecina ca să le ude florile, un telefon la Ionică, nepotul preferat al doamnei Kely, ca să le hrănească și să plimbe câinele și numeroasa familie se pregătește de plecare, mai puțin Violetta. Elevă pasionată de istorie și lectură, fata a preferat să rămână în oraș
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]