2,898 matches
-
la temelii. Adusese lucrurile în două camioane mari, se uitase la odăile spălate și dichisite, clătinase mulțumit din cap. Antreprenorul îi dăduse cheile, putea să se așeze cu preoteasa lui, cu copilul, că avea și o fată ce se uita uimită împrejur. Oamenii au sărit să-l ajute la descărcat. Veni Spiridon, veni frizerul, Stere își trimise băiatul de prăvălie. Au desfăcut frânghiile, au strigat la căruțași, împreună cu preoteasa. Fochistul a cărat dulapurile cu spinarea. Multe lucruri avea sfmția-sa: scrinuri grele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Se apropie de o oglindă mică, atârnată într-un colț al odăii, și se pieptănă îndelung, cu mișcări leneșe. Când termină, veni drept în fața lui și-i zise: - Acuma-ti plac? §i se învîrti pe un picior sub privirile lui uimite. Se opri deodată, aducîndu-și aminte: - N-ai adus patefonul! '■-* - Poimâine fl aduc, pe cuvânt... - Apăi cuvântul dumitale-i așa, o fudulie... - N-am avut bani. - Aha. Va să zică, și dumneata ești sărac... Păcat, un om așa de învățat și să n-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ba? - Iată ce zic, răspunse arătând pe a sa. - Fă ce vrei, dar astăzi vino-n atelierul meu, căci tabloul mi-e gata. {EminescuOpVII 126} Plecară și veniră - la Cezara acasă. - Domnișoara Cezara, recomandă Francesco când intrară. - Cezara? murmură Ieronim uimit și se uită lung, serios, în fața rușinoasă și roșie a bietei fete. Ieronim se așeză în colțul unui divan și părea rău dispus... Francesco ieși; iar Cezara... s-aruncă la picioarele tânărului cu mînile unite, tremurând și aproape plângând. - O
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ghicise ea caracterul? Poate. El stătea locului și se uita lung la ea cum s-- apropia încet, asemenea unei lunatice, ca-n somn. El..., rezămîndu-și cotul de spata bancei, își lăsă bărbia pe mână, mișcîndu-și încet degetele și se uita uimit, cu ochii strălucitori, la strălucitorul ei chip ce s-- apropia. Ea șăzu alături cu el, dar drept în lună. Nu-i atinse mâna - nimic. Luna o polia frumos și ea era îndestul de vicleană spre a se lăsa muiată-n
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-n mijlocul lor se adâncea o vale, o grădină de vale cu izvoare, în mijloc c-un lac și-n mijlocul lacului o insulă pe care stăteau în șiruri lungi stupii Unei prisăci mari. - E insula lui Euthanasius, gândi el uimit și pășea încet, minunîndu-se la fiecare pas. Până și insectele erau îmblînzite în acest rai. Fluturi curioși, albaștri, auriți, {EminescuOpVII 131} roșii îi acoperiră părul lui lung și negru, încît capul lui părea presărat cu flori. Aerul acestei insule era
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
abia ea cunoscuse natura * copilului ei. El stătu pe loc și se uită lung la ea cum s-- apropia încet, asemenea unei lunatece, ca-n somn, apoi șezu pe o bancă, plecă fața pe o mână și se uita ca uimit *, cu ochii strălucitori la strălucitorul ei chip ce s-- apropia. Ea șezu pe bancă asemenea, dar drept în lună. Nu-i atinse mâna - nimic. Luna o ilustra frumos, și ea era îndestul de șirată spre a se lăsa muiată-n
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-n] mijlocul [lor] se adâncea o grădină de vale cu izvoare sclipitoare, în mijloc un lac, și în mijlocul lacului o insulă pe [care] stăteau în șiruri lungi stupurile de albine a unei prisăci mari. E insula lui Euthanasius, gândi el uimit și pășea încet, încet, mirîndu-se la fiecare pas. Până și insectele erau îmblînzite în acest rai, fluturi curioși, albaștri, auriți, roșii îi acoperiră părul lui fin și negru, încît i părea parecă capul presărat cu flori. Aerul acestei insule era
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-și grăbi pasul. Îi ghicise ea caracterul? Poate. El stătea locului și se uita lung la ea cum s-- apropia încet, asemenea unei lunatice... ca-n somn. El, rezămîndu-se pe spata băncei, își lăsă bărbia pe mână și se uita uimit, cu ochii strălucitori, la strălucitorul ei chip ce s-- apropia. Ea șezu alături cu el. Nu-i atinse mâna - nimic. Luna o polia frumos și ea era îndestul de vicleană spre a se lăsa muiată-n întreg de această dulce
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și-n mijlocul lor se adâncea o vale, o grădină de vale cu izvoare, în mijloc c-un lac și-n mijlocul lacului o altă insulă pe care stăteau în șiruri stupii unei prisăci. - E insula lui Euthanasius, gândi el uimit, și pășea încet, minunîndu-se la fiecare pas. Până și insectele erau îmblînzite în acest rai. Fluturii, albaștri, auriți, roșii îi acoperiră părul lung și negru, încît capul lui părea presărat cu flori. Aerul acestei insule era plin de sărbători murmuitoare
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ba? - Iată ce zic - răspunse, arătând pe a [scrisoarea] sa. - Fă ce vrei - dar astăzi vino-n atelierul meu, căci tabloul mi-e [i] gata. Plecară și veniră - la Cezara acasă. - Domnișoara Cezara, recomandă Francesco când intrară. Cezara? murmură Ieronim uimit și se uită lung, serios în fața rușinoasă și roșie a bietei fete. Ieronim se așeză în colțul unui divan și părea rău dispus... Francesco ieși, iar Cezara,.. s-aruncă la picioarele tânărului [, ] cu mînile unite, tremurând și aproape plângând. - O
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ea caracterul? Poate. El stătea locului și se uita lung la ea cum s-- apropia încet, asemenea unei lunatice, ca-n somn. El rezămîndu-și cotul [-se] pe spata bancei, își lăsă bărbia pe mână (, mișcîndu-și încet degetele) și se uita uimit, cu ochi strălucitori, la strălucitorul ei chip ce s-- apropia. Ea șăzu [șezu] alături cu el, dar drept în lună. Nu-i atinse mâna - nimic. Luna o polia frumos și ea era îndestul de vicleană spre a se lăsa muiată
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-n mijlocul lor se adâncea o vale, o grădină de vale cu izvoare, în mijloc c-un lac și-n mijlocul lacului o insulă pe care stăteau în șiruri lungi stupii unei prisăci mari. - E insula lui Euthanasius, gândi el uimit, și pășea încet, minunîndu-se la fiecare pas. Până și insectele erau îmblînzite în acest rai. Fluturii curioși, albaștri, auriți, roșii îi acoperiră părul lui lung și negru, încît capul lui părea presărat cu flori. Aerul acestei insule era plin de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
luceau ca aurul, și de jur împrejur sânți în haine albe ca și mama și împregiurul capului lor strălucea de raze. Ei povesteau, cântau cântece de prin vremile de pe când nu era încă lume, neci oameni, și eu îi ascultam uimit... Când deodată un întuneric rece izbi obrazul și ochii mei ce-i deschisesem. M-am pomenit tot pe mormanul de hlei și o ploaie amestecată cu piatră îmi izbea fața, pe când norii cei negri ai ceriului se sfârtica în mii
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Altădată limbele mi se păreau neroade, vorbele fără înțeles... orce vorbă ce nu o puteam referi la ea îmi părea o nerozie, și o nerozie să cuget asupră-le... mintea mea {EminescuOpVII 197} încetase de a-mi interpreta înțelesul vorbelor... uimit și nebun, vedeam în închipuința fiecărui concept numai palidele conture a divinei sale umbre. Dar acest amor timid ca al columbilor de argint cade în anul durerei 48. La ce trebuia să cadă atuncea? La ce? Oare [nu] putea anul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
era Sofia... în toată frumusețea ei cea originală... blondă, pe care numai Sudul o cunoaște... Ioan își împreună mînile și se uită în estaz la acel portret mare ca-n viață... Ochii săi ardeau, buzele lui tremurau, eu stam speriat, uimit și mă uitam nencrezut de realitate la această scenă în care portretul părea viu, real, și Ioan numai o umbră moartă în care trăia doar ochii cei înfocați. - Sărman cadru viu, sărmană opera a imaginațiunei mele! Ce greu a fost
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
amorțiți de iarnă, stelele și luna erau mai palide-n cer, cerul însuși părea mai sur. Era unul din acele spectacole mărețe, din acele tablouri uriașe pe care numai Dumnezeu le poate zugrăfi pe tabla întinsă* a lumei înaintea ochilor uimiți și a inimei înfrînte. Revoluțiunea pătrunsese-n munți. La noi, cari eram mai în poalele munților, veneau honvezii ca să recruteze oameni tineri, însă aceștia o apucase de mult la Iancu. Oamenii mai maturi așteptau ca eu să mă fac pribunul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
gât cu o cordeluță roșie. Femeia răzimată de stâlp era atât de albă încît părea o statuă și una cu stâlpul. Apoi deodată șezu. Luă copilul în poală și buzele ei vinete surâseră - ea [îi] vorbea lin cu glasul încet, uimit și nebun: - O, steaua mea, îngerul meu, frumosul meu înger, ascultă, ascultă. Pentru templul Sionului căzut în ruină, pentru zidirile Ierusalimului p[e] cari le-au dărâmat, pentru mărirea poporului lui Israil, pentru regii lui pe cari - i desprețuiră - stau
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lângă el și-i sărută mînile. Fetele cele tinere aduseră o cunună de laur și i-o așezară pe frunte, ea-l luă de mâni și-l duse în capul mesei, unde șezu de-a stânga lui. - Angela! murmură el uimit. Oricât de-ncet ar fi spus-o, ea auzi, își plecă ochii cuvioși și surâse. {EminescuOpVII 244} Servitorii intrară spre a servi la masă - o muzică fermecătoare le mângâia auzul. El era mut de mirare și răspundea prin înclinări * și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
sală mare: Memfis era la picioarele lui... orașul infinit cu cupolele albe... a cărui ocean de palate urieșești, a cărui strade largi pavate cu pietre lungi și albe, a cărui grădini de palmieri forma un tablou la care se uita uimit și {EminescuOpVII 247} adânc... I se părea că spiritul Universului visează - el, căruia un pământ cu imperii i-e un grăunte - și că visul său măreț e pentru asta moment Memfis... Bolțile ferestrelor i se arcau înalt deasupra frunței... Bolta
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
un covor moale... intră într-o sală splendidă... a cărei tablouri pe pereți se zugrăveau șters și neclar în semiîntunericul luminei de lună. Pe-un jeț lângă fereastă ședea o fata naltă și palidă, care la intrarea lui își întoarse uimită* capul... El s-apropie de ea... - Voi sînteți, Signor? zise ea încet... ședeți în fața mea... am să vă istorisesc multe... Ochii ei mari și întunecați purtau în ei o durere fără de lacrimi... Uscăciunea lor teribilă trada disperarea. - Vorbește, copila mea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
douăzeci. Venisem în acest oraș mare... Câte - a trecut de atunci peste capul meu!... Când, într-o noapte, tot de vară, trec pe-o stradă pustie... și... aud deodată dintr-o fereastră glasul de porumb al Mariei... Dacă * am rămas uimit... mi-am răzimat fața de zidul acelei case... gândeam că-nnebunesc... Toată feeria nopții de pe lac, toată durerea copilăriei se nfățișară deodată înainte-mi... Eram beat... eram nebun... eram mărmurit * de acest glas. - Și-ai făcut cunoștință cu ea... - Dac
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
are un gânsac. Și dacă-ți spune vo anecdotă or vo istorie, ea se-ntîmplă totdeuna pe terenul naturei minime. Dacă o foaie de trandafir a căzut pe un gândăcel smălțuit, a fost cu intenție... regina a aruncat batista, în taină, uimitului ei servitor... dacă painjeni încunjură c-un voal diamantin capul unei flori pe cari cad apoi mărgăritărele de rouă, el zice: vezi ce frumoasă mireasă. Și painjeni țes de la o tufă de flori la cealaltă un pod de diamant la
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
un manager care crede În ideea de a-și face angajații și clienții să se simtă deosebiți. Înainte de surprinzătoarea sa retragere din showbiz, mi-am luat familia și am mers să-l vedem În concert În Cincinnati, unde am rămas uimit văzând că și-a prezentat nu numai formația, ci și personalul de la lumini și cel tehnic. Șoferul camionului său chiar a primit urale când Brooks l-a adus pe scenă pentru a fi prezentat publicului. Ce credeți, a fost un
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
identificat acum În datele lui concrete, „pulsul epocii” va căpăta atunci Înfățișări mai degrabă fantasmatice, regăsindu-se deopotrivă În fervorile „iluminatului” și angoasele făpturii hăituite. Însă la 75 H.P., Punct și Integral, Voronca privește spectacolul timpului său doar cu ochii uimiți și Încîntați ai descoperitorului de aspecte inedite și strălucitoare ale universului. Adeziunea lui e fără fisură, entuziasmul - Întreg; și, ca să se rostească, el găsește cuvintele cele mai sonore, expresia adesea hiperbolică, nota cea mai Înaltă a vocii. Ca orice autor
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
din moment ce de fapt nu sunt îngrijorat; o să mă ud și e vară, așa căse poate înota până la mal și ce mai experiență strașnică! Dar experiența asta se termină tragic, moare acel membru al kibuțului și doi soldați, ăă...doi soldați? (uimit), doi elevi, doi colegi de clasă. și aici mă văd pentru prima oară ca adult; după ce am fost împins în apă de câteva ori de prieteni, înțeleg că cineva se luptă pentru viața lui acolo, și nu se joacă „de-
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]