13,247 matches
-
altora, și dacă va apuca vreodată să se poată mîndri că-l are. Mai zise: Că oamenii din sat știu că fata mea, Linca, are un prunc orb. Io nu m-am ferit, le-am spus de mult, de cînd umbla mă-ta cu tine pă la doctori, că-i și asta o cruce, musai s-o ducem, și dacă o picat În neamu’ nost’, la ce s-o ascundem, duce-o-om pînă la capăt. Iară acuma, de cînd Îi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
audă. Dispariția de vreun an de zile a luminii mele Îi năucise pe toți. Închideau ochii, dînd să facă doi pași, după care Îi deschideau suspinînd: „N-aș putea trăi, Doamne, Măicuță Sfîntă!...“ Aflaseră că, totuși, copilul funcționează, i-au umblat la Cluj, dacă nu la ochi, la cap, povestește din cartea de istorie, din cea de geografie, citește cu mîna și recită din gură, singur, de la un capăt la altul Nunta Zamfirei, iar dacă-l Înveselești, și Nunta În codru
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
un astfel de caz pămîntesc de inițiere În simțul vizual nou dobîndit. După ce Iisus Îi dăruiește vederea orbului din naștere, scoțîndu-l pentru asta În afara satului Betsaida și ocrotindu-l astfel de gura căscată a mulțimii, tămăduitul spune că vede oamenii umblînd, dar i se par a aduce cu niște copaci. Adică, fără vedere fiind, omul sesizase poziția verticală atît a făpturilor omenești, cît și a arborilor pe lîngă care trecea, fiindcă, În dreptul lor, zgomotul de fond al mediului se Întrerupea pentru
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
simțit. Asemănător veți proceda și dumneavoastră mi-a spus vocea este tocmai ce ne trebuie: miere limpede floare de salcîm adiere de mai. Mă-nnebunise cu metaforele fremătam. Simțeam că mă soarbe cu privirea aceea a lui interioară că-mi umblă cu ceva de-a lungul corpului mi-l scanează de la glezne spre creștet: SÎnteți Înaltă, domnișoară și foarte frumoasă! Cum vă nchipuiți că arăt? Mi-a răspuns cu totul altceva cum că literele cărților sînt niște mumii Învie doar cît
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
punerea în mormânt, la înviere. Le vom analiza cu atenție, insistând asupra diferențelor pline de tâlc ale evangheliștilor. În Luca 8,1-3 se spune 4: și a fost așa: puțin timp șse subînțelege chronoiț după aceea, el a început să umble prin fiecare oraș și fiecare sat, propovăduind și binevestind împărăția lui Dumnezeu; și cei doisprezece șerauț cu el, și unele femei care fuseseră vindecate de duhuri rele și de slăbiciuni: Maria, cea numită magdaleana, din care ieșiseră șapte demoni, și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
trăda). și zicea: De aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu-i este dat de la Tatăl. De atunci mulți dintre ucenicii Săi s-au dat înapoi (apelthon eis ta opiso) și nu mai umblau împreună cu El. Isus le-a zis celor doisprezece: Nu vreți să vă duceți și voi? Simon Petru i-a răspuns: Doamne, la cine să ne ducem? Ai cuvinte de viață veșnică și noi am crezut și am știut că Tu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
doi de i (această chestiune a i-urilor e altă poveste tipic ortodoxă)? În greacă e un singur nume, de ce noi trebuie să creăm două în românește? Logica înaintașilor merge împotriva respectului față de textul sfânt. Noi nu avem dreptul să umblăm cu fofârlica prin textul biblic. Nici românii, nici BOR n-au tradus Torah din ebraică în greacă. Au tradus-o rabinii din Alexandria. Prin urmare românii și BOR au obligația morală să respecte acest text, așa cum l-au respectat toți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și numai a trandafir. Și a cer senin. Fiindcă am uitat să vă spun dar pe măsură ce înălțam biserica, norii se risipeau, soarele putea fi văzut toata ziua, nu numai însângerat, la apus. Oamenii cenușii nu s-au mai întors niciodată. Umblă vorba că în ziua când, din ruine, s-a înălțat prima biserică, nu s-au mai putut mișca din locul unde-i prinsese timpul. Când noi, cei care mai rămăseserăm vii, ne-am adunat în biserică și a început rugăciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
la masă. "Ei, să vezi acu' chelfăneală!" mi-am zis, fiindcă știam ce mă aștepta pe mine acasă. În plus, taică-su era tare supărat: meșterea ceva și tot potrivea o scândură și nu ieșea ce vroia el: "Pe unde umbli, în loc să mă ajuți?! Uite, am tot tăiat din scândura asta s-o potrivesc și acu-i prea scurtă! Dacă erai aici s-o ții, ar fi fost gata, dar așa, de unde să iau altă scândură?! Acuș vine vecinul să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pe urmă, nu știu cum, mi-am zis c-ar fi bine să mă scol. Știam de la văru-meu că venise cineva în satul nostru și că dimineața stătea întotdeauna pe malul mării. Singur. Ce-ar fi să mă duc să-l văd ? Umbla vorba că face minuni. Și câte nu se mai spuneau de el! Ba ca ar fi rege, dar atunci de ce umblă așa, cu toată adunătura, din sat în sat și doarme pe unde apucă?! Ba că ar fi profet și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nostru și că dimineața stătea întotdeauna pe malul mării. Singur. Ce-ar fi să mă duc să-l văd ? Umbla vorba că face minuni. Și câte nu se mai spuneau de el! Ba ca ar fi rege, dar atunci de ce umblă așa, cu toată adunătura, din sat în sat și doarme pe unde apucă?! Ba că ar fi profet și învățător, unii ziceau că e chiar Fiul Lui Dumnezeu, dar atunci de ce stă cu toți păcătoșii de vorbă?! Ba că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
știam cine era. Părea, așa, om ca toți oamenii... I-am răspuns cu fereală că n-are cine să mă arunce în apă când trece îngerul... și coboară altul înaintea mea... Dar El mi-a zis : "Ia-ți targa și umblă". Și nu mai știu nimic, decât că m-am ridicat în picioare, așa cum mă vedeți, și am început să merg ca și cum aș fi făcut dintotdeauna lucrul ăsta. Mi-am luat și targa. Știam că nu trebuie să muncesc sâmbăta, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
știe, noi nu prea avem ce căuta acolo unde cresc trandafiri, crini, lalele și alte flori de soi. Dar pe noi ne lăsaseră acolo. În fiecare dimineață, venea o fată îmbrăcată în alb, tăia două-trei flori și pleca. Printre noi umbla zvonul că florile acelea ajungeau pe biroul unui om mare de tot. Spunea el -zice-se ca așa stă ochi în ochi cu Cerul și că dacă el se uită la cer, atunci și cerul se uită la el. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
puterile. Mi-a rămas în minte și numele bătrânului : i se spunea "Simeon"... "Dumnezeu ascultă ruga..." Poate de asta n-am uitat: fiindcă Dumnezeu ascultă ruga și împlinește promisiunea la împlinirea timpului. Întotdeauna. Coroana "Aaaaaah! Te-am prins! Pe unde umbli, pușlama ce ești?!" Furioasă mai e mama! îmi zisei, iar de prins, ce să mă mai prindă, că-mi rupea urechea de tare ce mă trăgea. Ei, mi-am zis, nu-i nimic. Îmi dă ea drumul la ureche când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
să vină cu soldații Lui și să-i facă praf și pulbere. Doar văzuseră toți cum a căzut noaptea-n miezul zilei când L-au omorât și ce mai cutremur s-a stârnit atunci! Așa că păzeau bine orașul și oricine umbla fleaura noaptea era băgat la beci pe urmă scos și biciuit în piață, în văzul tuturor, și-l lăsau acolo, mai mult mort decât viu, dar frica și furia tot nu le trecea... Și nu romanii erau cei mai răi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
fără seamăn de frumoși, ochii Lui, lumina însăși, stinși... Dar nu cred că poate fi adevărat : cum să se stingă Lumina, cum să moară Viața ?! Și atunci, ochii Lui mi-au șoptit: "Încă puțin timp mai este lumina cu voi. Umblați cât timp aveți lumina, ca să nu vă prindă întunericul. Cine umblă în întuneric, nu știe unde merge. Cât timp aveți lumina, credeți în lumină, ca să deveniți fiii luminii". De asta mă duc după El. Și nu mă mai despart de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cred că poate fi adevărat : cum să se stingă Lumina, cum să moară Viața ?! Și atunci, ochii Lui mi-au șoptit: "Încă puțin timp mai este lumina cu voi. Umblați cât timp aveți lumina, ca să nu vă prindă întunericul. Cine umblă în întuneric, nu știe unde merge. Cât timp aveți lumina, credeți în lumină, ca să deveniți fiii luminii". De asta mă duc după El. Și nu mă mai despart de El. Așa cum mi-am dorit întotdeauna și n-am avut curaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Hai, vino la lumină ! Încotro ? Unde crezi că te ascunzi? Te-am căutat, te-am tot strigat în cele din urmă am renunțat: mă gândeam eu că ți s-o face foame și vii tu acasă ! Pe unde mi-ai umblat toată ziua?! Băiatul: (ține capul în jos și vine în cercul de lumină, înaintând spre mama) Păi... Mama (se uită la el): Iar te-ai luat la bătaie ! Acuma ce mai e ?! (lasă aluatul din mână, vine spre el, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
să prinzi picioarele timpului, să-l tragi înapoi, să-l aduci pe tata... și pe urmă om mai vedea noi ce e drept și ce nu ! (apoi, vorbind ca pentru sine) Oricum, ar fi bine să te dau la învățătură ; umblă vestea că a venit un străin de ceva timp și-i adună pe toți și le vorbește... cine știe, poate te-o împăca și pe tine cineva... Cineva străin, că de ai tăi nu asculți... II Pădure. În mijlocul scenei, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
vreo rezervă. ― Ce rezervă? Dreptul la rezerve Îl au doar tovarășii... - s-a burzuluit portarul, privind semnificativ În bagdadie... ― O fi În vreun salon, dar sigur este În clinică. ― Și acum ce vrei? Să-ți dau drumul În spital, să umbli hai-hui? Dacă te Întâlnește tov. director? Pot să-mi fac bagajul... ― Dar am dreptul să-mi văd soțul operat. ― Da! Dar acuma nu-i oră de vizită. ― Atunci poate o puteți anunța pe fiica mea, care este medic chirurg În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-te la cei nou veniți”. „Păi, când am reușit eu la examenul pentru postul de asistent, a mai venit un tânăr, care nu știu pe ce criterii a intrat, fiindcă din punct de vedere profesional nu are nici o valoare. Mereu umblă să fie băgat În seamă, dar nimeni nu-i acordă nici o atenție. Și ar mai fi ceva...” - a răspuns Gruia. „Ce?” „Nu știu unde locuiește, dar Îl Întâlnesc adeseori pe drumul meu, spre sau dinspre casă...” - a răspuns Gruia. „Atunci, fii cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cel bătrân” să ceară un sfat - a conchis Nicu, cu zâmbet cald. ― Uite un nou motiv În plus să-l iubesc pe tati. Altul ar fi pus Întrebarea ca la tribunal: „Ia spune, ce probleme ai?” ― Da’ nu cumva tu umbli cu lingușeli? ― Iar m-ai ghicit. Niciodată nu pot să te iau pe nepregătite - a sfârșit Despina, cu Înfățișarea celui Învins. ― Atunci, deșartă sacul cu „povești”. Sunt numai urechi... ― Să nu mă cerți, tati, că nu i-am spus mai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
o privire... După ce echipa care a făcut vizita a ieșit, securistul a rămas cu privirea În plafon, mestecându-și năduful... Unul din pacienții din salon a zis, așa, ca pentru sine, dar să audă și securistul: ― Dacă Își rupea falca, umbla cu botniță, ca vițeii, când vrei să-i Înțărci... ― Dar de nu era nasul, Își belea obrazul - l-a completat altul, cu icnet de râs. ― De unde obraz, frate? Mai subțire era talpa ciubotei lui Ivan. A lui Ivan care a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dințî’ di la greblî. Atuncea, coada l-o pălit drept În frunti. Da’ tari, nu șagî. O chicat gios șî puni-ti pi făcut nani, frati. Când s-o trezât, nu mai cunoște pi nimini șî cât l-am știut umbla zălud pi dealuri - a intervenit un țăran hâtru. ― Ci spui, dumneata?... SÎ vez’. Avem În sat unu’ cari be’ șî papuci’ Maicii Domnului! Într o noapti o Întrecut măsura șî când o agiuns acasî - așă, mai spri zâu’ - l-o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
revărsa ca o aură pe tot chipul... ― Niște hăinuțe, ca să-l pot scoate din Maternitate... ― Am Înțeles - a răspuns ea, Îndreptându-se cu mers de cadână, spre raftul din spate... După un timp În care, prefăcându-se mai mult că umblă după o anumită lenjerie, cu arcuiri de trestie, s-a Întors cu trei pachete. ― Acestea sunt seturile de lenjerie și hăinuțe pentru nou-născuți „bărbați”: pentru noapte, pentru zi și pentru plimbare - a prezentat ea marfa, cântat... Cu gesturi delicate, i-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]