3,608 matches
-
în scorburile judecății de apoi, devastează potecile dezlănțuite. Și... curge neîncetat tăria subțire ca un fir, mă amețește cu sclipirea argintie a lichidului fugind de mărturii incomplete. O mâță s-a împletit ca un șarpe de bastonul ce-l port umil ajutând lumea să treacă prin altă poveste, deși mă poticnesc spre finalul sfârșiturilor fără s-arunc vina pe nimeni.
Povarna. Sunt a?a cum sunt by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83718_a_85043]
-
marele voastre isprăvi? O mărite Agrican, nefericit rege!Dacă te-ai mai putea reîntoarce la viață, cum ai putea tu, oare îndura să te vezi prins de o femeie care se pleacă sub jugul Hymenului pentru un tânăr soldat de umilă obârșie? Iar tu, Ferrau și atâția alții care de atâtea ori v-ați primejduit viața pentru această crudă frumusețe, câtă amărăciune ați încerca s-o vedeți sacrificându-vă pe toți tânărului țăran care este Medor! Acolo, sub acoperișul scund al
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
să mă uit aici... la suma totală de șaptesprezece mii de dolari. Îți convine? Era rândul meu să râd. Nu că ar fi fost ceva cu adevărat amuzant, bineînțeles, dar singura alternativă era să plâng. — Am de ales? am Întrebat, umilă. Nici vorbă, răspunse ea, pe un ton suspect, care arăta că asta Îi făcea plăcere. Și probabil că trebuie să te hotărăști repede, pentru că un loc la business-class a dispărut În clipa asta. — Fă rezervarea! am țipat de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
care ne dădea informațiile despre zbor. Era doar ușor enervant să examinezi atât pasagerii, cât și echipajul, și să-ți dai seama că toți cei implicați arătau de parcă ar fi ieșit dintr-un episod din The Fabulous Life Of, cu excepția umilei mele persoane. Timpul de zbor ar trebui să fie de zece ore, cu turbulențe minime la traversarea Atlanticului, spuse pilotul, cu un surâs dătător de infarct și un fel de accent european vag. Unul care arată atât de bine n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
era o câmpie, era halucinația unei câmpii. Era visul rău al unei câmpii care se pierdea spre Răsărit, dincolo de Nistru, În stepele unde tătarii Crimeii mureau striviți de furia nebună a unui comandant de oști numit Amir Baian. Un mesager umil și zdrențuit sosise, În acea dimineață, În fața căpitanului Oană. Căpitanul Îl privise și Înțelese că nu era nici umil și nici zdrențuit, ci doar trebuia să pară astfel, ca să poată trece prin infernul Țării de Jos fără a trezi bănuieli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Nistru, În stepele unde tătarii Crimeii mureau striviți de furia nebună a unui comandant de oști numit Amir Baian. Un mesager umil și zdrențuit sosise, În acea dimineață, În fața căpitanului Oană. Căpitanul Îl privise și Înțelese că nu era nici umil și nici zdrențuit, ci doar trebuia să pară astfel, ca să poată trece prin infernul Țării de Jos fără a trezi bănuieli. Mesagerul Îi părea cunoscut. Avea trăsături mongole, era scund, nu avea vârstă (mongolii arătau la fel Între douăzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Era un om care pierise apărându-și domnitorul, iar asta făcea ca totul să devină o adunare a creștinilor Împotriva invaziei musulmane, pe care turcii preferau s-o vadă ca o adunare a Învinșilor Împotriva Învingătorilor. O adunare tăcută și umilă. Încet, lumea se risipi. Nimeni nu privise insistent spre cei doi țărani prăfuiți și obosiți abia sosiți de la câmp, care se Întoarseră, cu pași clătinați, privind În pământ. Întunericul se lăsase deja. Drumul spre Vaslui era luminat de făclii, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
-mi, Doamne, viața, și iartă-mi păcatele cele pământești și cruță-mă de durerea asta și de noaptea asta fără sfârșit”?! Ștefan ridicase glasul, iar călugărul Îi răspunse, la rândul lui, cu o voce aspră, tunătoare: - Dar cine ești tu, umil muritor, să-i ceri Domnului tău din ceruri să te cruțe? Cine ești tu ca să dai Înapoi din fața greutăților pe care chiar el, Dumnezeu, ți le-a pus În față? Cine ești tu, pribeagule, ca să pășești În chilia mea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fața plină de vinișoare aparente, când se roșea o acoperea cu mici serpentine vinete, grozav de urâte. Mini simți deodată o plictiseală. - Trecem dincolo, propuse. Decorul sufrageriei, care uneori o încînta prin pitoresc și simplicitate, acum îi strecura un fior umil de provincie și mizerie. în birou Nory se trânti în fotoliu și aprinse o țigară. - Când ne-am întors de la moșie, urmă Lina, totul era la rost. - Fericită ființă care găsește că totul e la roșii. Despre rosturi!. Ce-ți
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
trei". Iar la gineceul din Toamnei, unde stau câte trei bele-artiste într-o cămăruță, în plus vizitatorii, petrecerea constă în numere de. . . imitații: Mika-Le, în persoană, mă strâmbă pe mine și îngînă pe sentimentalul Greg, tour a tour, violent și umil, ispitit și pocăit. M-am indignat de batjocura asta nerușinată pentru un om care o îndoapă cu favoruri de tot felul. Cât despre mine, m-am înfuriat. L-am prins într-o zi pe Adolful la o redacție, strecurând cine știe ce
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
unde să-mi aștern culcuș... Negustorul de iluzii în pragul serilor sau dis de dimineață învăluit în cețuri groase de mister, îl întâlnești la fiecare hop din viață Când remușcări tăcute dreptul lor și-l cer. Pune-n văzul lumii umila lui tarabă, Te ademenește cu vorbe ce îți plac Nu-ți privește ochii și nici nu te întreabăîn vraja lui te-afunzi ca luna-n ochi de lac. îți vinde tot ce-n viață tu n-ai putut să ai
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
toate câte am simțit Durere, vise, umilință, Știu să răspund: eu n am trăit. Uităm iertând „a ierta înseamnă a uita” în fiecare zi uităm un pic De răzbunare, de credință. Și chiar de pierdem, nui nimic, Uităm și de umila umilință. Uităm de dragoste, de flori, Un pic uităm și de candoare, De zâmbete sau de ninsori, Uităm un pic din fiecare. Uităm un jurământ făcut, Sau o dorință tăinuită. Uităm ce rău ne-a mai durut Pierzând ființa mult
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pe drumuri, încercând să ajungem la Peking, locul său de naștere, pentru a-l înmormânta. Mama e neliniștită: — Soțul meu a fost guvernatorul din Wuhu, le zice ea cărăușilor pe care i-am angajat să care sicriul. — Da, doamnă, răspunde umil cărăușul-șef. Îi dorim cu sinceritate guvernatorului o călătorie bună spre casă. Din câte țin eu minte, tata nu a fost un om fericit. A fost în mod repetat retrogradat din cauza slabei prestații în suprimarea răscoalelor țărănești din Taiping. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Feng, cel de-al patrulea fiu al meu? întrebă tatăl. Fu chemat Hsien Feng. El nu purta nimic sub burta calului său. Roba lui era curată. — Tu n-ai vânat. Tatăl era dezamăgit. Fiul îi răspunse așa cum îl învățase profesorul: — Umilul tău fiu n-a putut să omoare animalele. Asta nu pentru că am nesocotit ordinul Majestății Tale sau pentru că mi-a lipsit îndemânarea, ci pentru că am fost mișcat de frumusețea naturii. Majestatea Ta m-a învățat că toamna este anotimpul când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Ridurile ei dansează și umerii i se trag înapoi, ca și cum ar fi legată de un stâlp. — Nuharoo, zice ea, tu ai venit cu înalte recomandări. Înțeleg că ai terminat studiul istoriei casei imperiale. E adevărat? — Da, Majestatea Voastră, răspunde Nuharoo umil. Am studiat mai mulți ani cu profesorii particulari pe care mi i-a adus unchiul meu, ducele Chai. — Îl cunosc pe ducele Chai, e un bărbat foarte învățat. Marea Împărăteasă dă din cap. E expert în budism și poezie. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Am făcut ceea ce mi s-a cerut, mamă, vorbește împăratul. Marea Împărăteasă nu comentează nimic. Împăratul Hsien Feng se întoarce spre eunuc: — Shim, m-ai auzit? — Da, v-am auzit, Majestatea Voastră. V-am auzit perfect. Eunucul-șef Shim zâmbește umil, dar intenția lui este să-i dea Marii Împărătese șansa de a rosti ultimul cuvânt. În cele din urmă vine un „Da“. Simt bucuria Majestății Sale Împăratul și dezamăgirea Majestății Sale Împărăteasa. — Vă... vă doresc Majestăților Voastre zece mii de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
bordura roșie sunt brodați bujori roz și verzi. Îl zăresc pe eunucul-șef Shim trecând pe lângă fereastră, urmat de un grup de tineri eunuci. De ce nu sunt aprinse lampioanele? se arată elnemulțumit. Apoi mă vede prin fereastră. Cu un zâmbet umil pe chip, eunucul-șef Shim se lasă în genunchi și zice: Doamnă Yehonala, sclavul Shim la dispoziția voastră. — Ridică-te, te rog. Ies afară în curte. — Sclavii s-au prezentat, doamnă Yehonala? întreabă Shim, aflat tot în genunchi. — Nu încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ochii lui se umplu de lacrimi de venerație. — Ce te face să crezi că mă poți sluji mai bine decât alții? An-te-hai ridică ochii din pământ și răspunde: Pentru că eu ofer ceea ce alții nu oferă. — Ce anume? — Sfaturi, doamnă. După umila mea părere, timpul și norocul nu sunt neapărat de partea dumneavoastră în acest moment. Sfaturile mele pot să vă ajute să avansați în acest loc. Sunt expert în eticheta imperială, de exemplu. — Ești foarte sigur pe tine, An-te-hai. — Sunt cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
o fi trăit aici înaintea mea? mă întreb. Trebuie să fi fost una dintre concubinele imperiale ale răposatului împărat Tao Kuang. Sigur îi plăceau la nebunie picturile. Stilul e simplu, revigorant. Mă minunez de contrastul dintre decorul impresionant și imaginea umilă. Pictura îmi amintește de căldura propriei mele familii. Îmi aduc aminte când eu, sora și fratele meu ne strângeam la masa de seară și așteptam sosirea tatălui nostru. Îmi vine în minte un moment când tata a făcut o glumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
atentă, doamnă Yehonala. Ne puteți băga pe amândoi în necaz. Sunt disperată, Shim, îi zic. Te rog ridică-te și ia loc. În timp ce vorbesc îi fac semn lui An-te-hai, care aduce o cutie aurie sculptată. — Shim, am pentru tine un umil dar. Deschid cutia și scot ruyi-ul pe care împăratul Hsien Feng mi l-a dăruit mie. La vederea acestuia, Shim mai că sare de la locul său. Ochii îi sunt atât de măriți, încât am impresia că o să-i cadă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
coruptă, încât majoritatea oficialilor nu fac nimic altceva decât să se împăuneze cu titlurile și să își ia salariile. Mulți sunt descendenți de viță nobilă care au luptat sub comanda unor prinți puternici; alții sunt manciurienii bogați, dar de origine umilă, care și-au cumpărat posturile cu „donații“ făcute guvernatorilor de provincii. Împreună, ei alcătuiesc elita care conduce Curtea. De-a lungul anilor, ei au golit vistieria imperială. Când țara suferea din punct de vedere economic, acești oameni continuau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
îl zăresc în curte pe eunucul-șef Shim. E îmbrăcat formal, într-o robă purpurie, cu căciulă asortată. Nu-mi răspunde la salut. — Ce se întâmplă, Shim? îl întreb. — Regulile îmi interzic să vă vorbesc, doamnă Yehonala. Încearcă să pară umil în glas, dar în tonul său se simte o bucurie ascunsă. Vă rog, dați-mi voie să vă ajut să urcați în palanchin. Simt cum în jurul gâtului mi se înfășoară o sfoară nevăzută. Așa cum privește în jos de pe tronul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ori, mai des decât mireasa. O urmez într-o cameră liniștită din aripa de vest, unde Lu ne așteaptă deja. Când intrăm, zăresc un bărbat viguros care se ridică de pe scaun. — Yung Lu, la dispoziția Majestăților Voastre. Manierele bărbatului sunt umile și vocea îi este fermă. Se lasă în genunchi și se înclină adânc, încheind ritualul prin tradiționalele plecăciuni, cu fruntea lovind pământul. — Ridică-te, îi zice Nuharoo și le face semn eunucilor să aducă ceai. Yung Lu are spre treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
An-te-hai că trebuie să vorbesc cu Chow Tee. A doua zi, în urma sforilor trase de An-te-hai, Chow Tee vine să mă vadă, sub pretextul de a împrumuta o lampă. Are în jur de douăzeci de ani și pare simplu și umil. Roba sa din bumbac e albă. N-am mai văzut niciodată o față tânără cu atât de multe riduri. Originea și trecutul lui sunt similare cu ale lui An-te-hai și trăiește în Orașul Interzis de la nouă ani. E foarte atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mie această onoare? — Îl vreau pe Su Shun, zice Nuharoo și îi dau lacrimile. El este omul cel mai de încredere al soțului nostru. Cu Su Shun alături de Majestatea Sa, sufletul ceresc se va odihni în pace. Vrei să accepți umila mea cerere, Su Shun? Este onoarea mea, Majestatea Voastră. Su Shun este în mod evident nemulțumit. Nu reușesc să-mi stăpânesc încântarea. Nuharoo nici nu știe ce-a făcut. A creat situația perfectă de care să profite prințul Kung. — Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]